ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 474/2010

Prin sentința civilă nr. 2/CC din 19 ianuarie 2009 a

Tribunalului Brașov s-a admis excepția tardivității

formulării cererii și în consecință s-a respins

acțiunea formulată de reclamanții P.A., L.M., P.G., B.F. și

C.G. în contradictoriu cu pârâta M.S. SCM, ca tardiv formulată.

Totodată, s-a respins cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de

judecată, ca nedovedite.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că promovarea

acțiunii s-a realizat tardiv în raport de termenul prevăzut de art. 44

alin. (3) din Legea nr. 1/2005.

Împotriva acestei sentințe reclamanții au

declarat apel solicitând respingerea excepției tardivității

promovării acțiunii, precum și pârâta, pentru neacordarea

cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 53/AP din 26 mai 2009 a Curții

de Apel Brașov, secția comercială, s-a respins ca nefondat

apelul reclamanților și s-a admis apelul pârâtei, în sensul

obligării reclamanților la plata sumei de 5.355 lei cheltuieli de

judecată în primă instanță.

De asemenea, apelanții - reclamanți au fost

obligați la 3.570 lei cheltuieli de judecată în apel.

În considerentele deciziei s-a reținut că

prima instanță a aplicat corect prevederile art. 44 alin. (3) C.

proc. civ., care nu fac distincție între invocarea motivelor de nulitate

absolută ori nulitate relativă.

Astfel, s-a reținut că decăderea

pentru nerespectarea termenului de 15 zile operează chiar dacă

sancțiunea pentru motivele de anulare a hotărârii A.G.E.A. din 7

aprilie 2008, respectiv hotărârea A.G.A. din 15 decembrie 2007 o

constituie nulitatea absolută întrucât dispozițiile legii speciale

sunt de strictă interpretare, neputând fi aplicate prin analogie

dispozițiile Legii nr. 31/1990.

Relativ la criticile pârâtei, instanța de apel a

reținut că sunt fondate, în sensul că s-a făcut dovada

achitării facturii emisă în executarea contractului de

asistență juridică, iar reducerea cheltuielilor de judecată

ocazionate cu plata onorariului avocațial nu se impune.

Împotriva deciziei reclamanții au declarat

recurs solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare

Tribunalului Brașov.

În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanții

aduc critici pe fondul pretenției dedusă judecății,

reiterând motivele cuprinse în cererea de chemare în judecată prin care a

solicitat nulitatea absolută a hotărârii adunărilor generale.

Recurenții susțin că nulitatea

invocată este absolută și, din acest punct de vedere

acțiunea este imprescriptibilă, faptul că nu au luat

cunoștință de modificările aduse prin hotărârile

contestate decât în momentul publicării acestora în Monitorul Oficial

și au depus acțiunea cu celeritate în raport cu datele în care au

avut posibilitatea de a afla de existența acestei hotărâri.

Este criticată și aplicarea art. 274 C.

proc. civ., susținându-se că, culpa părților și

acordarea cheltuielilor de judecată se realizează concomitent cu

soluționarea fondului.

Recursul nu este fondat.

Instanțele de fond au interpretat și

aplicat în mod corect dispozițiile normative cu caracter special în

materie, respectiv art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 și care, în

privința termenului de exercitare a acțiunii judiciare împotriva

hotărârilor adunărilor generale, nu fac distincție în

funcție de caracterul nulității invocate, respectiv absolute ori

relative.

Promovarea acțiunii cu depășirea

termenului legal atrage decăderea părții, sancțiunea respingerii

ca tardive a acțiunii, și menținerii acesteia în calea de atac a

apelului, fiind cea legală.

De asemenea se va reține că

reclamanții au căzut în pretenții în sensul prevederilor art. 274

C. proc. civ., acțiunea lor fiind respinsă, astfel încât în mod

corect au fost obligația la plata cheltuielilor de judecată în

favoarea pârâtei căreia i s-au pricinuit aceste cheltuieli, ocazionate de

plata onorariului avocațial.

Nefiind fondat, pentru considerentele mai sus

reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

reclamanților se va respinge.

În aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ., reținându-se culpa procesuală a recurenților și în

această cale de atac, aceștia vor fi obligați să-i achite

intimatei M.S. SCM suma de 4.165 lei cheltuieli de judecată,

ocazionată cu plata onorariului avocațial, potrivit chitanței

depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanții P.A., L.M., P.G. împotriva deciziei nr. 53 din 26 mai 2009 a

Curții de Apel Brașov, secția comercială.

Obligă recurenții - reclamanți să

plătească intimatei M.S. SCM suma de 4.165 lei cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2010.