ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 474/2010

Prin sentința civilă nr. 2/CC din 19 ianuarie 2009 a Tribunalului Brașov s-a admis excepția tardivității formulării cererii și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamanții P.A., L.M., P.G., B.F. și C.G. în contradictoriu cu pârâta M.S. SCM, ca tardiv formulată. Totodată, s-a respins cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedite. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că promovarea acțiunii s-a realizat tardiv în raport de termenul prevăzut de art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005. Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat apel solicitând respingerea excepției tardivității promovării acțiunii, precum și pârâta, pentru neacordarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 53/AP din 26 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, s-a respins ca nefondat apelul reclamanților și s-a admis apelul pârâtei, în sensul obligării reclamanților la plata sumei de 5.355 lei cheltuieli de judecată în primă instanță. De asemenea, apelanții - reclamanți au fost obligați la 3.570 lei cheltuieli de judecată în apel. În considerentele deciziei s-a reținut că prima instanță a aplicat corect prevederile art. 44 alin. (3) C. proc. civ., care nu fac distincție între invocarea motivelor de nulitate absolută ori nulitate relativă. Astfel, s-a reținut că decăderea pentru nerespectarea termenului de 15 zile operează chiar dacă sancțiunea pentru motivele de anulare a hotărârii A.G.E.A.

din 7 aprilie 2008, respectiv hotărârea A.G.A. din 15 decembrie 2007 o constituie nulitatea absolută întrucât dispozițiile legii speciale sunt de strictă interpretare, neputând fi aplicate prin analogie dispozițiile Legii nr. 31/1990. Relativ la criticile pârâtei, instanța de apel a reținut că sunt fondate, în sensul că s-a făcut dovada achitării facturii emisă în executarea contractului de asistență juridică, iar reducerea cheltuielilor de judecată ocazionate cu plata onorariului avocațial nu se impune. Împotriva deciziei reclamanții au declarat recurs solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Brașov. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanții aduc critici pe fondul pretenției dedusă judecății, reiterând motivele cuprinse în cererea de chemare în judecată prin care a solicitat nulitatea absolută a hotărârii adunărilor generale.

Recurenții susțin că nulitatea invocată este absolută și, din acest punct de vedere acțiunea este imprescriptibilă, faptul că nu au luat cunoștință de modificările aduse prin hotărârile contestate decât în momentul publicării acestora în Monitorul Oficial și au depus acțiunea cu celeritate în raport cu datele în care au avut posibilitatea de a afla de existența acestei hotărâri. Este criticată și aplicarea art. 274 C. proc. civ., susținându-se că, culpa părților și acordarea cheltuielilor de judecată se realizează concomitent cu soluționarea fondului. Recursul nu este fondat. Instanțele de fond au interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile normative cu caracter special în materie, respectiv art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 și care, în privința termenului de exercitare a acțiunii judiciare împotriva hotărârilor adunărilor generale, nu fac distincție în funcție de caracterul nulității invocate, respectiv absolute ori relative.

Promovarea acțiunii cu depășirea termenului legal atrage decăderea părții, sancțiunea respingerii ca tardive a acțiunii, și menținerii acesteia în calea de atac a apelului, fiind cea legală. De asemenea se va reține că reclamanții au căzut în pretenții în sensul prevederilor art. 274 C. proc. civ., acțiunea lor fiind respinsă, astfel încât în mod corect au fost obligația la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei căreia i s-au pricinuit aceste cheltuieli, ocazionate de plata onorariului avocațial. Nefiind fondat, pentru considerentele mai sus reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamanților se va respinge. În aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., reținându-se culpa procesuală a recurenților și în această cale de atac, aceștia vor fi obligați să-i achite intimatei M.S.

SCM suma de 4.165 lei cheltuieli de judecată, ocazionată cu plata onorariului avocațial, potrivit chitanței depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții P.A., L.M., P.G. împotriva deciziei nr. 53 din 26 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Obligă recurenții - reclamanți să plătească intimatei M.S. SCM suma de 4.165 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.