ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 816/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 60/F din 22 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 90 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia privind pe cetățeanul chinez H.Y., arestarea în vederea predării - pe o durată de 30 de zile, de la 22 februarie 2010 până la 23 martie 2010 inclusiv - și predarea acestuia cu condiția respectării regulii specialității. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Prin adresa din 22 februarie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța în conformitate cu disp.

art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, pentru desfășurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, emis de Tribunalul Ordinar Milano, Italia, la 22 februarie 2009, privind pe cetățeanul chinez H.Z. În cuprinsul sesizării, se arată că autoritățile italiene au emis împotriva persoanei solicitate un mandat european de arestare pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii infracțiunii de contrabandă prin falsificarea de documente vamale, violare de sigilii, etc. Se mai arată că împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reținerii pe o durată de 24 ore, de la 22 februarie 2010 ora 10.30 până la 22 februarie 2010, ora 10.30.

S-a atașat la dosar mandatul european de arestare, atât in limba italiană, cât și tradus în limba romana, copia pașaportului acestuia, procesul-verbal întocmit de procuror conf. art. 882 din Legea nr. 302/2004, ordonanța de reținere, precum și procesul verbal de predare a bunurilor deținute de către persoana solicitată, la momentul reținerii sale. Potrivit disp. art. 90 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, după primirea mandatului european de arestare, persoanei solicitate i-au fost aduse la cunoștință drepturile prevăzute de art. 91, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predare, iar persoana solicitată a declarat că nu consimte la predare, așa încât s-a procedat la audierea acesteia.

Apărarea a arătat însă că nu înțelege să invoce nici unul dintre motivele dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare. Curtea de apel București a constatat că faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare dau loc la predare în condițiile art. 85 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008. Astfel, s-a reținut în sarcina persoanei solicitate săvârșirea infracțiunilor de asociere la săvârșirea de infracțiuni, violarea sigiliilor, furt agravat, contrafacere și piraterie de bunuri, falsificare de acte oficiale prev. de art. 461, 349, 110, 112, 475 alin. (2), art. 624, și 626 C. pen. Italian și art. 3 și 4 din Legea nr. 146/2006. În fapt, în sinteză, s-a reținut că împreună cu alte persoane, H.Z.

s-a asociat pentru a comite mai multe infracțiuni de contrabandă, prin falsificarea de documente vamale, introducând marfa provenind din China pe teritoriul italian pentru a comercializa produse industriale de îmbrăcăminte cu marcă contrafăcută, și de tăinuire a diferitelor încărcături și împărțire a sarcinilor prin constituirea și organizarea unei asociații care avea scopul de a importa, prin contrabandă, marfa contrafăcută; împreună cu alte persoane, în calitate de custode judiciar al mărfii sechestrate la Calanzano la 08 martie 200, viola sigiliile aplicate pentru a asigura identitatea mărfii; la Calenzano , în martie 2007, prin violență asupra lucrurilor, constând în violarea sigiliilor aplicate halelor aparținând C.L.

SRL, proprietatea lui D. B.R., intra în posesia mărfii sechestrate de Garda de Finanțe din Milano la Calanzano la 08 martie 2007, sustrăgând-o administratorului judiciar; împreună cu alte persoane, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a introdus cantitatea de 27324 piese de îmbrăcăminte ce aveau aplicate mărci contrafăcute, declarând în documente o altă marfa; împreună cu alte persoane, prin declarații vamale false și alte documente de călătorie false, a importat 754 cutii cu încălțăminte, indicând faptul că marfa era în tranzit deși aceasta era destinată consumului în Italia, inducând în eroare funcționarii vamali.

Reține curtea de apel că aceste fapte, astfel cum au fost descrise mai sus, dau loc de predare în condițiile art. 85 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, legislația statului emitent sancționând cu o pedeapsă mai mare de 3 ani închisoare următoarele infracțiuni: participare la un grup criminal organizat, spălarea produselor infracțiunii, furtul organizat, contrafacerea de bunuri, falsificarea de acte oficiale și uzul de acte falsificate. Curtea de Apel București a reținut că nu au fost invocate motive obligatorii sau opționale de neexecutare a mandatului, iar apărările formulate, legate de împrejurarea că persoana solicitată are familie și trei copii în România, nu constituie impedimente la punerea în executare a mandatului european de arestare.

Din oficiu, instanța a constatat că nu se poate reține incidența nici unuia din cazurile prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004. Față de cele expuse, Curtea de Apel București a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, așa încât va admite sesizarea autorităților italiene și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Tribunalul Ordinar Milano, Italia, la 22 februarie 2009, privind pe cetățeanul chinez H.Z. Împotriva acestei hotărâri, persoana arestată H.Z. a declarat prezentul recurs. În prezența interpretului de limbă chineză, apărătorul ales și recurentul personal au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și punerea în libertate, eventual în condițiile luării măsurii obligării de a nu părăsi localitatea (prevăzută de art. 145 C. proc.

pen.), cu motivarea că este om de afaceri în România, este căsătorit, are 3 copii minori și, mai ales, are o stare de sănătate precară. Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta. Prin Legea nr. 302/2004, statul român a implementat în legislația internă Decizia cadru nr. 584/JAI/2002. În preambulul acestei decizii cadru se menționează, printre altele, următoarele: - mandatul de arestare european constituie prima concretizare, în domeniul dreptului penal, a principiului recunoașterii reciproce pe care Consiliul European l-a calificat drept „piatra de temelie” a cooperării judiciare (parag. 6); - mecanismul mandatului european de arestare se bazează pe un grad ridicat de încredere între statele membre (paragraful 10). Revenind la legislația aplicabilă în prezenta cauză, potrivit art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, completată și modificată, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce.

Această dispoziție dă consistență noțiunii de spațiu juridic comun european (pentru statele membre ale U.E.). În cauză, România este stat de executare a unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare competente din Italia pentru fapte săvârșite pe teritoriul statului respectiv. Faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare constituie infracțiuni și potrivit legii române.

În prezenta cauză, judecătorul român este chemat să aplice legea în materie - dispozițiile Legii nr. 302/2004, modificată și completată, lege prin care statul român, ca stat membru al U.E., a integrat în dreptul intern Decizia cadru nr. 584/JAI/2002, precum și celelalte decizii cadru ulterioare acesteia, cu observația că ultima modificare și completare a legii a fost realizată prin Legea nr. 222/2008 - urmând a constata reglementarea existenței unor motive de neexecutare obligatorie a mandatului european de arestare și, respectiv, reglementarea existenței unor motive de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare. Motivele obligatorii de refuz a executării mandatului european de arestare sunt numai cele prevăzute de art. 88 alin. (1) lit. a) – c) din Legea nr. 302/2004, în speță nefiind incidentă niciuna din situațiile expres și limitativ prevăzute de acest text.

Motivele de refuz prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. a) – b) și art. 88 alin. (2) lit. a) – h) din Legea nr. 302/2004 sunt facultative deoarece legiuitorul folosește sintagma „poate fi supusă următoarelor condiții”, respectiv, „poate refuza executarea mandatului european de arestare”. Motivele menționate de apărare (afaceri în România, familie și 3 copii în România) nu se regăsesc printre motivele de refuz a executării mandatului european de arestare, nici obligatorii și nici facultative. De altfel, chiar persoana solicitată a arătat: „m-am stabilit în Italia în anul 1996, întrucât familia mea se afla acolo, iar în noiembrie 2008 am venit în România, aici ocupându-mă cu comerțul de confecții” (f. 34 verso, dosar procuror).

Față de cele menționate, Înalta Curte - în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul persoanei arestate. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului, cu excepția celor legate de plata interpretului de limbă chineză care, conform art. 192 alin. ultim C. proc. pen., vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată H.Z. împotriva sentinței penale nr. 60/F din 22 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Onorariul pentru interpretul de limba chineză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 martie 2010.