ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1055/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1055/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 74/ F

din 5 martie 2010 a Curții de

Apel București, secția penală

a ll-a penală și pentru cauze cu

minori și

de familie, s-a dispus, în baza art. 94 alin. (1) rap. la art. 88

alin.

(2) lit. c)

1

și art. 88 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată,

refuzarea predării persoanei solicitate V.C. către

autoritățile din Republica Cehia în baza mandatului european de

arestare

nr. 2T/76/2007 din 11 decembrie 2008 emis de Judecătoria Sector 3 Praga.

În temeiul art. 88 alin. (3) teza finală

coroborat cu art. 119 din Legea nr. 302/2004 modificată, a recunoscut pe cale

incidentală - în procedura punerii în executare a mandatului european de

arestare - sentința penală din 26 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria

Sector 3 Praga în Dosarul nr. 2T/76/2007, prin care cetățeanul român V.C. a

fost condamnat la 3 ani închisoare în regim de detenție, sentința fiind

definitivă prin decizia din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Municipal

Praga în Dosar nr. 7TO/132/2008.

S-a dispus

executarea pedepsei de 3 ani închisoare într-un

penitenciar

din România.

S-a dedus din durata pedepsei de 3 ani

închisoare perioadele executate de la 7 iunie 2007 la 27 august 2007 și de la

23 februarie 2010 la zi și s-a menținut starea de arest a persoanei solicitate.

în temeiul art. 88 alin. (3)

teza finală coroborat cu art. 94

1

alin. (2)

din

Legea nr. 302/2004 modificată, s-a dispus emiterea mandatului de executare a

pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul

art. 7 din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 192 alin. (3)

C.

proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-au

reținut, în esență, următoarele:

Pe rolul

Curții de Apel București, secția a ll-a penală, a fost

înregistrată, la data de 23 februarie 2010, sub

numărul 1621/2/2010,

sesizarea nr. 630/ll-5/2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel

București privind punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 2T/76/2007

emis la data de 11 decembrie 2008 de către magistratul competent din cadrul

Tribunalului Districtual 3 Praga față de cetățeanul român V.C., pentru

săvârșirea infracțiunilor de furt și obstrucționare a unui document

oficial/ordin judecătoresc prev. de paragraful 247 C. pen. ceh.

Împotriva persoanei solicitate s-a luat de

către procuror măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, de la 23 februarie

2010 ora 04,00 până la data de 24 februarie 2010 ora 04,00.

A fost atașată lucrarea cu nr.

630/11-5/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București ce conținea

semnalarea transmisă prin fax de Biroul Interpol în limba engleză și traducerea

în limba română, sesizarea Biroului Național Interpol din România, ordonanța de

reținere nr. 7 din 23 februarie 2010, procesul verbal de aducere la cunoștință

a învinuirii și a dreptului de a fi asistat de apărător, fotocopiile cărții de

identitate și a pașaportului persoanei solicitate. în adresa de sesizare a

instanței s-a precizat de către procuror că s-a solicitat Biroului Național Interpol

să ia măsuri în vederea transmiterii de către autoritățile judiciare emitente a

mandatului european de arestare, tradus în limba română.

În conformitate cu dispozițiile art. 90

alin. (1) din Legea 302/2004 astfel cum a fost modificată și completată prin

Legea nr. 222/2008, la termenul din 23 februarie 2010, s-a procedat la

verificarea identității persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea

stabilită în cuprinsul solicitării Interpol, și care a relatat că are

cunoștință despre fapta imputată de statul emitent al mandatului european de

arestare.

Prin încheierea de ședință din 23 februarie

2010, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea

persoanei solicitate V.C. pe o durată de 5 zile, cu începere de la 23 februarie

2010 până la 27 februarie 2010 inclusiv și s-a fixat termen la data de 26

februarie 2010 pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de

arestare, însoțit de traducerea în limba română.

Prin Decizia nr. 747 din 25 februarie 2010

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul

1623/1/2010, a fost respins ca nefondat recursul declarat de persoana

solicitată împotriva încheierii menționate.

La data de 24 februarie 2010 a fost depus

mandatul european de arestare nr. 2T/76/2007 emis la data de 11 decembrie 2008

potrivit căruia persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani

închisoare și pedeapsa de expulzare de pe teritoriul Republicii Cehe pe o

perioadă nedeterminată prin sentința penală din 26 septembrie 2007 a

Judecătoriei Sector 3 Praga, pronunțată în Dosarul nr. 2T/76/2007, definitivă

și executorie prin Decizia din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Municipal Praga,

pronunțată în Dosarul nr. 7/TO/132/2008.

La termenul din 26 februarie 2010, Curtea

a adus la cunoștința persoanei solicitate existența și conținutul mandatului

european de arestare emis de autoritățile cehe împotriva sa și dispozițiile

art. 90 alin. (4) din Legea 302/2004 modificată, persoana solicitată arătând că

nu este de acord cu predarea sa către autoritățile cehe pentru executarea

pedepsei.

Conform art. 90 alin. (7) din Legea nr.

302/2004 a fost consemnată declarația persoanei solicitate în sensul că refuză

să execute pedeapsa în Republica Cehia motivat de condițiile de detenție pe

care Ie-a cunoscut în perioada în care a fost arestat în statul emitent al

mandatului european de arestare.

Cât privește motivele de refuz a

executării, Curtea a constatat că există un motiv opțional de refuz al

executării, respectiv cel reglementat de art. 88 alin. (2) lit. c)

1

din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, având în vedere că

mandatul european de arestare privește executarea unei pedepse cu închisoarea,

persoana solicitată V.C. este cetățean român care a refuzat să execute pedeapsa

în statul emitent.

Instanța a solicitat autorității judiciare

de emitere a mandatului european de arestare transmiterea copiilor certificate

ale sentinței de condamnare din 26 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria

Sector 3 Praga în Dosarul 2T/76/2007 și deciziei din 10 aprilie 2008 pronunțată

de Tribunalul Municipal Praga în Dosarul 7/TO/132/2008 privind pe cetățeanul

român V.C. condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și expulzare de pe

teritoriul Republicii Cehia pe perioadă nedeterminată. De asemenea, s-a

solicitat situația executării pedepsei de 3 ani închisoare, care să cuprindă

perioada de timp în care cetățeanul român V.C. a fost arestat preventiv, având

în vedere apărarea acestuia că din pedeapsa de 3 ani închisoare mai are de

executat o perioadă de timp mai mică decât 2 ani, 10 luni și 20 de zile

închisoare, cum s-a menționat în mandatul european de arestare.

Prin încheierea de ședință din 26

februarie 2010, în temeiul art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus

arestarea persoanei solicitate pe o durată de 20 de zile, cu începere de la 28

februarie 2010 până la 19 martie 2010, inclusiv, recursul persoanei solicitate

fiind respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 820 din 02 martie 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosarul 1763/1/2010.'

Autoritatea judiciară a statului emitent a

transmis copiile certificate ale sentinței penale din 26 septembrie 2007

pronunțată de

Judecătoria Sector 3 Praga în

Dosarul 2/T/76/2007 și deciziei din

10 aprilie 2008 pronunțată de

Tribunalul Municipal Praga în Dosarul 7/TO/132/2008, decizia Judecătoriei

Sectorului 3 Praga pronunțată în Dosarul 2/T/76/2007 și ordinul de executare a

pedepsei de condamnare dat în Dosarul 2/T/76/2007.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat

că

împotriva persoanei solicitate V.C. a fost emis mandatul european de arestare

nr. 2/T/76/2007 la data de 11 decembrie 2008, de către autoritățile judiciare

cehe, în scopul executării pedepsei comasate de 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunilor de tentativă la furt calificat prev. de art. 247

alin. (1) lit. d) și alin. (3) lit. a) coroborat cu art. 8 alin. (1) și a

infracțiunilor de încălcare a hotărârilor oficiale prev. de art. 171 alin. (1)

lit. b) și prev. de art. 171 alin. (2) lit. b) C. pen. ceh. Pedeapsa aplicată

prin sentința penală din 26 septembrie 2007

pronunțată

de Judecătoria Sector 3 Praga a rămas definitivă prin decizia penală din 10

aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Municipal

Praga.

Potrivit art. 35 alin. (1) C. pen. ceh,

atunci când completul de judecată îl judecă pe infractor pentru mai multe infracțiuni

penale, îi va aplica pedeapsa comasată după acea prevedere juridică legală,

care se referă la infracțiunea penală care este pedepsită cel mai sever.

Analizând textele legale incriminatorii C. pen. ceh, privind faptele pentru

care persoana solicitată a fost condamnată definitiv, s-a constatat că cea mai

aspră pedeapsă este cea prevăzută pentru infracțiunea de furt, de la 2 ani la 8

ani închisoare, ceea ce înseamnă că instanța statului de executare s-a raportat

la aceste limite de pedeapsă atunci când a individualizat cuantumul pedepsei

aplicate, la 3 ani închisoare.

Instanța a reținut că faptele sunt

prevăzute de C. pen. român, întrunind elementele constitutive ale tentativei la

infracțiunea de furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208-209 alin. (1)

lit. a), e), f) pedepsită cu închisoare de la 1 an și 6 luni la 7 ani și 6 luni

închisoare și ale infracțiunii de evadare pedepsită cu închisoare de la 6 luni

la 2 ani închisoare.

Având în vedere și celelalte mențiuni ale

mandatului european de arestare, s-a constatat că din punct de vedere formal,

acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004,

inclusiv sub aspectul naturii și încadrării

juridice a infracțiunii, întrucât conform art. 85 alin. (2) din aceeași

lege, predarea este subordonată condiției ca faptele care motivează emiterea

mandatului european de arestare să constituie infracțiune potrivit legii

române, independent de

elementele

constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia.

Ținând seama, pe de-o parte, de

necesitatea existenței unui spațiu al U.E., caracterizat prin libertate,

securitate și justiție, în interiorul căruia trebuie să se asigure libera

circulație a persoanelor, dar în corelare cu măsuri adecvate pentru prevenirea

criminalității și combaterea acestui

fenomen,

iar pe de altă parte, ținând cont, de refuzul cetățeanului român V.C. de a

executa pedeapsa cu închisoarea în

statul emitent al mandatului european

de arestare, instanța a constatat că devin aplicabile dispozițiile art. 88

alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată.

Potrivit acestui text legal, în situația

în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la art. 88 alin. (2)

lit. c)

1

, anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 94,

autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de

emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de

condamnare, precum și orice alte informații

necesare, informând

autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul

pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale

străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în

fața căreia procedura executării

mandatului

european de arestare este pendinte.

Analizând coroborat dispozițiile art. 119

cu cele ale art. 116 din Legea 302/2004, care prevăd condițiile pentru

recunoașterea pe cale incidentală a unei hotărâri

penale străine

instanța a concluzionat următoarele:

Referitor la modalitatea în care s-a

desfășurat judecata

în primă instanță la

Judecătoria Sector 3 Praga și în recurs la

Tribunalul Municipal Praga,

instanța a considerat că autoritățile judiciare cehe au oferit toate garanțiile

că judecarea persoanei solicitate s-a desfășurat cu respectarea cerințelor art.

6 din C.E.D.O., neexistând așadar nici un impediment legal, potrivit art. 1

alin. (3) din Decizia cadru 2002/584/JAI, la recunoașterea hotărârii cehe, pe

cale incidentală, în cadrul procesului pornit la solicitarea autorităților

cehe de punere în executare a mandatului european

de arestare,

fiind așadar îndeplinită și condiția prevăzută de art. 6

alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Împotriva sentinței sus-arătate, au

declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, pe care l-a

motivat în scris la filele 4-6 din dosar,

solicitând casarea, în parte,

a sentinței atacate, numai

sub aspectul greșitei dispoziții

referitoare

la menținerea stării de arest preventiv și emiterea unui

mandat de

executare a pedepsei închisorii, în conformitate cu dispozițiile art. 88 alin.

(3) teza finală din Legea nr. 302/2004, modificată. în acest sens, a arătat că

prima instanță, odată cu recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate, s-a

pronunțat greșit asupra stării de detenție, ca fiind o măsură preventivă, în

loc să facă aplicarea art. 88 din Legea nr. 302/2004 și să dispună emiterea

mandatului de executare a pedepsei, cu caracter executoriu de la pronunțare.

Împotriva

aceleiași sentințe a declarat recurs și persoana

solicitată, punând concluzii similare cu cele ale

parchetului.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte constată că recursurile sunt întemeiate.

Din interpretarea dispozițiilor art. 88

alin. (3) din Legea

nr. 302/2004,

modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, în

cazul în care

autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea străină de

condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării

prevăzute la art. 94.

Conform prevederilor art. 94 alin. (1) din

Legea nr. 302/2004, în toate cazurile instanța se pronunță asupra executării

mandatului european de arestare prin sentință, cu respectarea termenelor

prevăzute la art. 95. în scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de

toate împrejurările cauzei și de

necesitatea

executării mandatului european de arestare.

În cauză, instanța a constatat incidența

dispozițiilor art. 88

alin. (2) lit. c)

1

din Legea nr. 302/2004, referitoare la motivul opțional

de refuz a

punerii în executare a mandatului european de

arestare

emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea,

întrucât persoana

solicitată este cetățean român și nu a existat consimțământul acesteia de a

executa pedeapsa închisorii în statul de condamnare.

Or, în situația refuzului de punere în

executare a mandatului european, care nu presupunea predarea persoanei

solicitate statului solicitant și menținerea stării sale de arest preventiv

până la această predare și a recunoașterii, pe cale

incidentală, a hotărârii de condamnare a autorităților judiciare din

Cehia, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 88 alin. (3)

teza

finală din Legea nr. 302/2004 și să dispună emiterea unui mandat de executare a

pedepsei de 3 ani închisoare și executarea acestei pedepse într-un penitenciar

din România,

odată cu momentul pronunțării hotărârii, care este executorie sub

acest aspect.

Neprocedând în acest mod, sentința primei

instanțe este nelegală și netemeinică, motiv pentru care urmează a se admite

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

recurentul persoană solicitată V.C. împotriva sentinței penale nr. 2/ E din 5

martie 2010 a Curții de

Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori, a fi casată

sentința penală atacată,

numai sub aspectul greșitei dispoziții referitoare la menținerea stării de

arest preventiv a recurentului

persoană

solicitată, dispoziție care va fi înlăturată.

În conformitate cu dispozițiile art. 88

alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004, modificată, se va dispune

emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii.

Vor fi

menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea

de Apel București și

recurentul persoană solicitată V.C.

împotriva sentinței penale nr. 2/ E

din 5 martie 2010 a Curții de

Apel Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează sentința penală

atacată, numai sub aspectul greșitei dispoziții referitoare la menținerea

stării de arest preventiv a

recurentului

persoană solicitată, dispoziție pe care o înlătură.

Dispune emiterea unui mandat de executare

a pedepsei închisorii, în conformitate cu dispozițiile art. 88 alin. (3) teza

finală din Legea nr. 302/2004, modificată.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru

recurentul persoană solicitată, în

sumă de 320 lei, se va plăti din

fondul

M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 18 martie 2010.