ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2097/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele: Prin cererea înregistrată la 23 septembrie 2008 la Tribunalul Dolj sub nr. 16115/63/2008, R.A. a contestat dispoziția nr. 7307 din 21 august 2008 emisă de SC E. SA solicitând restituirea în natură a terenurilor situate în Craiova, parcelele 109 și 110 în suprafață de 6545,17 mp și 23.998,79 mp, iar în cazul în care aceasta nu este posibil să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent. În motivarea contestației, R.A. a arătat că cele două parcele de teren aparținând autoarei sale A.R.

au fost expropriate prin Decretul nr. 1650 din 28 mai 1945 pentru construirea unor ateliere de reparații aparținând actualei SC E. Prin sentința nr. 76 din 03 martie 2009 Tribunalul Dolj a respins contestația împotriva dispoziției nr. 7307 din 21 august 2008 de respingere a cererii formulată de R.A., emisă de societatea E., cu motivarea că cele două parcele nr. 109 și 110 în suprafață de 6545,17 mp și 23.998,79 mp nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 deoarece la data preluării abuzive se aflau în extravilanul localității. De asemenea instanța a reținut că restituirea terenurilor a fost solicitată și în temeiul legii fondului funciar, cererea aflându-se în curs de soluționare, iar pe de altă parte, la data preluării, terenurile nu făceau parte din intravilanul localității Craiova de unde în prezent se solicită restituirea.

Prin decizia nr. 201 din 01 iulie 2009 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de R.A. împotriva sentinței civile nr. 76/2009 a Tribunalului Dolj – reținându-se că la data preluării terenurile în cauză nu făceau parte din intravilanul localității, ci aveau regimul juridic al terenurilor agricole aflându-se în extravilanul comunei Bordei, o parte din terenuri făcând obiectul legii fondului funciar, astfel că restituirea acestora nu se poate face în temeiul Legii nr. 10/2001. În recursul declarat și motivat potrivit art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., reclamantul arată că autoarea sa nu a fost despăgubită pentru cele două parcele de teren expropriate și că terenul revendicat în prezenta cauză nu are nici o legătură cu terenul ce i-a fost acordat în temeiul Legii nr.18/1991 în suprafață de 10 ha ci face parte dintr-un tot mai mare de teren de 50 ha, care a aparținut autorilor săi.

De asemenea recurentul arată că terenul aflat în cele două parcele a fost inclus în intravilanul orașului Craiova încă din anul 1945, astfel că acesta cade sub incidența Legii nr. 10/2001. Recursul este întemeiat. Este cert că reclamantul este succesorul numitei R.M. și A.R. – proprietarii celor două parcele ce au fost expropriate în temeiul Decretului nr. 1650 din 28 mai 1945, în vederea construirii unor ateliere de reparații, actuala societate E. La data exproprierii, cele 2 parcele de teren se aflau în intravilanul comunei suburbane Bordei, județul Dolj (pag.53 dosar fond) iar schița imobilului (fila 24 dosar fond) atestă că actuala societate E. se află în limitele hotarului celor două terenuri incluse în prezent în intravilanul municipiului Craiova.

Hotărârile judecătorești existente la dosar (sentința nr. 17021/2007 a Judecătoriei Craiova, decizia nr. 746 din 11 mai 2006 a Tribunalului Dolj, sentința nr. 7774 din 13 iulie 2005) – vizează într-adevăr reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului în temeiul Legii nr. 1/2000, dar pentru un alt teren de 13,73 mp aflat pe raza orașului Craiova, din care 3,05 mp aflat în incinta SC E. dar la care reclamantul a renunțat (dosarul nr. 21.374/25/2008 – la termenul de 11 noiembrie 2008, confirmat și prin interogatoriul luat din oficiu la același termen) înțelegând să se judece cu societatea E. numai în dosarul de față (16115/63/2008) în temeiul Legii nr. 10/2001.

Faptul că această suprafață de teren a fost solicitată în temeiul legii fondului funciar nu închide calea valorificării acestuia în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece ipoteza art. 8 din Legea nr. 10/2001 – care definește obiectul de reglementare a acestui act normativ în corelație cu art. 1 și art. 6 din lege – este aceea în care, imobilele prin regimul lor juridic făceau posibilă reparația în baza legilor fondului funciar și nu aceea în care s-a formulat o simplă solicitare în temeiul acelor legi. În acest sens, sintagma „imobile solicitate” din art. 8 al Legii nr.1 0/2001 nu pune condiția, ca imobilele să nu fi fost cerute spre reconstituire în temeiul legilor fondului funciar – această sintagmă fiind doar o componentă din denumirea integrală a Legii nr. 1/2001 preluată ca atare în conținutul art. 8 din Legea nr. 10/2001.

În speță, prin hotărârile pronunțate instanțele au dat o greșită interpretare a dispozițiunilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 – atunci când au reținut că la data exproprierii terenul aflându-se în extravilanul localității nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001 chiar dacă la momentul notificării restituirii acestuia se afla în intravilanul municipiului Craiova. Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența legii terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit legilor fondului funciar nr. 18/1991 și ale legii nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare.

Din interpretarea logică a textului de lege, potrivit argumentului per a contrario, intră sub incidența Legii nr. 10/2001 toate terenurile care la data exproprierii sau notificării se aflau în intravilanul localității și al căror regim juridic nu este reglementat prin legile fondului funciar. În speță cele două parcele de teren în litigiu s-au aflat în intravilanul localității atât la data preluării lor prin expropriere (în intravilanul comunei suburbane Bordei) cât și la data notificării (în extravilanul municipiului Craiova) astfel că în mod greșit s-a reținut că acestea nu cad sub incidența măsurilor reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001. Cum cauza a fost soluționată pe excepție, fără a se fi intrat în cercetarea fondului acesteia, în cauză se va face aplicarea art. 314 C. proc.

civ. – în sensul admiterii recursului, a casării sentinței și deciziei cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Admite recursul declarat de R.A. împotriva deciziei nr. 201 din 01 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o casează precum și sentința civilă nr. 76 din 03 martie 2009 a Tribunalului Dolj și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2010.