ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1433/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. În cadrul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Iași prin care reclamanta SC R.I.G. SA București a chemat în judecată pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala Iași, pentru a fi obligată la plata sumei de 146.402,51 lei reprezentând încasarea necuvenită a Tarifului Orar de Utilizare realizată în executarea contractelor de transport, pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala Iași, a invocat excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a cazului de forță majoră nr. 393 din 4 august 2008 și a avizului pentru existența cazului de forță majoră nr. 12 din 17 octombrie 2008 emise de Camera de Comerț și Industrie a României.

Tribunalul Iași, prin încheierea din 5 noiembrie 2009, în baza dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, a suspendat judecarea cauzei și a sesizat Curtea de Apel Iași pentru soluționarea excepției de nelegalitate, cauza fiind înregistrată sub nr. 773/45/2009. 2. Soluția instanței de fond. Prin sentința nr. 226/CA din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Iași a fost admisă excepția de nelegalitate invocată de S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala Iași, în contradictoriu cu SC R.I.G. SA București și Camera de Comerț și Industrie a României, în sensul că a fost constatată nelegalitatea certificatului de atestare a cazului de forță majoră nr. 393 din 4 august 2008 și a avizului pentru existența cazului de forță majoră nr. 12 din 17 octombrie 2008 emise de Camera de Comerț și Industrie a României.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de contencios administrativ sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate, a constatat că reclamanta, direct interesată de activitatea operatorilor de descărcare din portul Constanța, avea posibilitatea să cunoască despre incidentele intervenite în perioada în litigiu între patronat și salariați și care ar fi fost de natură a-i afecta activitatea de transport a mărfii pentru export și să identifice căile de evitare a blocării mărfii sale în mijloacele de transport CFR în stația de expediție.

De asemenea, Curtea a reținut că reclamanta avea posibilitatea de a evita consecințele negative ale grevei prin mai multe posibilități, enumerând pe larg acestea, respectiv: să nu depună eșalonarea decalată din cadrul programului de transport lunar aferent lunii iulie 2008 în cadrul contractului de prestații transport nr. 60011/2008, ceea ce ar fi avut semnificația, conform art. 63 din contract, a unei „renunțări tacite” la încărcare în perioada următoare, respectiv a suspendării transporturilor pe perioada grevei, cu reprogramarea lor, să nu încheie contracte de transport, să descarce transcontainerele de pe vagoane, pentru a evita imobilizarea lor cu plata TOU; să opteze pentru alte terminale de containere concurente ale C.S.C.T.

Constanța. Referitor la excepția inadmisibilității actelor a căror nelegalitate a fost invocată, instanța de fond a considerat că, potrivit art. 28 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 335/2007, Camera de Comerț și Industrie a României are îndatorirea de a aviza, la cerere, pentru societățile românești, pe bază de documentație, existența cazurilor de forță majoră și efectele acestora asupra executării obligațiilor comerciale internaționale și că această activitate a fost autorizată de lege în vederea satisfacerii interesului legitim public constând atestarea evenimentelor de forță majoră și determinarea efectelor lor asupra obligațiilor contractuale și, de aceea, actele emise de Camera de Comerț și Industrie a României în exercitarea acestei atribuții sunt supuse cenzurii instanței de contencios administrativ pe calea excepției de nelegalitate.

3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC R.I.G. SA solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii excepției de nelegalitate ca inadmisibilă. În motivele de recurs se arată că hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Plecând de la prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, recurenta consideră că, pentru a fi admisibilă excepția de nelegalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiții: - excepția să se refere la legalitatea unui act administrativ; - excepția să aibă în vedere un act administrativ unilateral, individual sau normativ, cu excepția celor prevăzute de art.5 din lege; - trebuie să existe un proces pe rolul instanțelor de judecată; - de actul administrativ care face obiectul excepției de nelegalitate să depindă soluționarea litigiului pe fond.

Deși instanța de fond a reținut că actele emise de Camera de Comerț și Industrie a României pot fi cenzurate de instanța de contencios administrativ, recurenta apreciază că aceste susțineri sunt greșite având în vedere art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv definiția actului administrativ, dar și art. 2 lit. f) din aceeași lege care definește contenciosul administrativ. Pornind și de la prevederile art. 1 din Legea nr. 335/2007, recurenta consideră că, în raport de scopul său, Camera de Comerț și Industrie nu este o autoritate publică iar actele emise de această instituție nu sunt acte administrative și nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ. Au fost criticate și referirile la „satisfacerea interesului legitim public, constând în atestarea evenimentelor de forță majoră și determinarea efectelor lor” prin prisma prevederilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 care definește interesul legitim public.

Pentru că nu sunt îndeplinite condițiile obligatorii de admisibilitate s-a solicitat respingerea excepției de nelegalitate invocată. În ceea ce privește fondul excepției de nelegalitate este criticată soluția instanței de fond cu privire la condiția imprevizibilității producerii grevelor și a arătat că societatea recurentă nu putea întrerupe operațiunile economice și să suspende activitatea comercială pentru o perioadă de timp incertă, în vederea așteptării unei greve generale. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii excepției de nelegalitate invocată ca inadmisibilă. Intimata S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala Iași, a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente: În prezenta cauză a fost invocată excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a cazului de forță majoră nr. 393 din 4 august 2008 și a Avizului pentru existența cazului de forță majoră nr. 12 din 17 octombrie 2008, ambele emise de Camera de Comerț și Industrie a României. Atât în fața instanței de fond, cât și a celei de recurs a fost invocată inadmisibilitatea excepției de nelegalitate considerându-se că actele a căror nelegalitate este invocată nu sunt acte administrative, in sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru că nu sunt emise de o autoritate publică.

Instanța de fond a considerat că actele emise de Camera de Comerț și Industrie a României sunt acte supuse cenzurii instanței de contencios administrativ pe calea excepției de nelegalitate. În rezolvarea excepției inadmisibilității trebuie pornit de la dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004. Potrivit acestui text, excepția de nelegalitate poate fi invocată numai în legătură cu un act administrativ. Pentru a stabili dacă actele a căror nelegalitate se invocă, pe calea excepției, sunt sau nu acte administrative, vom analiza prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Conform acestui text de lege, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Deci, prima condiție ca un act să fie considerat administrativ este aceea ca actul să fie emis de o autoritate publică. Legea contenciosului administrativ, în art. 2 alin. (1) lit. b), definește autoritatea publică – orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul legii, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de autoritate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Este important de stabilit dacă, potrivit legii, Camera de Comerț și Industrie a României este sau nu o autoritate publică pentru că numai actele emise de o autoritate publică pot fi supuse cenzurii instanței de contencios administrativ, pe calea acțiunii directe sau pe cea a excepției de nelegalitate.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 335/2007 privind camerele de comerț din România, „Camerele de comerț sunt organizații, autonome, neguvernamentale, apolitice, fără scop patrimonial, cu personalitate juridică, create în scopul de a reprezenta, apăra și susține interesele membrilor lor și ale comunității de afaceri în raport cu autoritățile publice și cu organismele din țară și din străinătate”. Legea nr. 554/2004, așa cum am arătat, prin asimilare, sunt autorități publice și persoane juridice de drept privat, dar cu condiția ca, prin lege sau prin hotărâre de guvern, să fi dobândit statut de „utilitate publică”, fiind astfel atrase în puterea serviciilor publice, în regim de putere publică, deși sunt persoane juridice de drept privat.

Cum, în speță, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, camerele de comerț sunt organizații autonome, neguvernamentale și nu au dobândit statutul de „utilitate publică”, rezultă că nici actele emise de o asemenea autoritate nu sunt acte administrative. Instanța de fond a făcut referire la faptul că, la cererea societăților comerciale, Camera de Comerț și Industrie a României avizează existența cazurilor de forță majoră și efectele acestora asupra executării obligațiilor comerciale internaționale și că această activitate a fost autorizată de lege în vederea satisfacerii interesului legitim public, dar noțiunea de interes public legitim este legată direct de noțiunea de autoritate publică pentru că autoritatea publică, inclusiv persoanele juridice de drept privat asimilate, acționează pentru satisfacerea unui interes public legitim.

Apreciind că soluția instanței de fond a fost dată cu încălcarea legii, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/204, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată și va fi respinsă excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a cazului de forță majoră nr. 393 din 4 august 2008 și a avizului nr. 12 din 17 octombrie 2008 emise de Camera de Comerț și Industrie a României, ca inadmisibilă. Pentru că excepția de nelegalitate a fost respinsă ca inadmisibilă, nu se mai impune analizarea motivelor ce vizează fondul acestei excepții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC R.I.G. SA București împotriva sentinței nr. 226/CA din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a cazului de forță majoră nr.393 din 4 august 2008 și a avizului nr. 12 din 17 octombrie 2008 emise de Camera de Comerț și Industrie a României, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2010.