ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1518/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1518/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Iași, reclamanta SC F. SA Tarcău a solicitat, în contradictoriu cu

S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iași, obligarea la plata sumei de 155.016,18

lei, reprezentând încasarea cuvenită a tarifului orar de utilizare, realizată

în executarea contractelor de transport.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

pârâta a invocat excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a

cazului de forță majoră din 4 august 2008 și a avizului pentru existența

cazului de forță majoră din 17 octombrie 2008 emise de C.C.I.R., motivat de

faptul că acestea nu corespund adevărului, nu sunt oportune și nu a fost

respectată procedura legală de emitere a lor, ceea ce atrage inopozabilitatea

lor față de pârâtă, reclamanta având obligația să suporte riscurile

consecințelor grevei privind nerespectarea obligațiilor contractuale asumate.

Prin încheierea de ședință din 5

noiembrie 2009, Tribunalul Iași a suspendat judecarea cauzei, cu trimiterea

dosarului către Curte de Apel Iași, în vederea soluționării excepției de

nelegalitate, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, formându-se

dosarul nr. 772/45/2009 al Curții de Apel Iași.

invocării excepției.

S-a motivat în susținerea excepției

de nelegalitate că:

- Avizul pentru existența cazului de

forță majoră a fost eliberat la 17 octombrie 2008, cu mult peste termenul legal

de emitere de 10 zile, iar certificatul poartă data de 4 august 2008, fiind

anterior emiterii avizului, ceea ce este nelegal, din moment ce avizul trebuia

să stea la baza emiterii certificatului;

- Actele emise cuprind mențiuni

total nelegale și nefondate, ce nu corespund situației reale, întrucât SC F. SA

are încheiat contract de prestații transport cu S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala

Iași, prin care s-a stabilit necesarul de vagoane, modul de programare, comandă

și asigurare în vederea preluării în scopul realizării transporturilor,

îndeplinindu-și obligațiile asumate în sensul depunerii programărilor,

comandării vagoanelor și perfectării contractelor de transport la data de 14

iulie 2009, în perioada dintre greva de avertisment și greva generală, iar

imobilizarea vagoanelor cu plata a avut loc începând cu data de 17 iulie 2008,

când s-a derulat greva generală;

- Părțile nu au convenit prin

contractul pentru prestații transport, ca greva să fie asimilată cauzelor de

forță majoră prevăzute în art. 14 alin. (1), așa încât, conform reglementărilor

de drept comun, trebuia ca evenimentul extern să fie nu numai imprevizibil, dar

nici să nu poată fi în mod rezonabil prevenit ori depășit, toate aceste

condiții trebuind să fie îndeplinite cumulativ.

Or, pentru ca greva să nu fi fost

previzibilă la momentul încheierii contractului, ar fi trebuit să fi fost

spontană, însă în speță conflictul de muncă s-a declanșat la 28 martie 2009,

când au început negocierile, la 07 iulie 2008 avusese loc greva de avertisment,

iar la 17 iulie 2008 a început greva generală, îndelung mediatizată.

Totodată, reclamanta nu a respectat nici

clauza contractuală prevăzută în Cap. XIV „Forța majoră”, art. 14 alin. (2) din

Contract, de a-i notifica, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire,

începutul evenimentului de forță majoră, în termen de 72 ore, și nici sfârșitul

grevei.

Împrejurarea că sucursala Iași a S.N.T.F.M.

C.F.R. M. a emis „avizul de împiedicare la transport”, în temeiul art. 58 pct. 4

și 10 din Regulamentul de transport, are semnificația tocmai a dovedirii culpei

reclamantei pentru staționarea vagoanelor pe care aceasta nu le-a încărcat în

termen.

Nu în ultimul rând, se mai arată,

reclamanta nu a probat luarea tuturor precautelor obișnuite oricărui comerciant

prudent, de a evita și diminua consecințele grevei, în acest sens existând mai

multe posibilități.

Prin concluziile formulate,

reclamanta a solicitat respingerea excepției formulată ca inadmisibilă, actele

emise de C.C.I.R., ca organizație autonomă, neguvernamentală, fără scop

patrimonial, neputând fi considerate acte administrative în sensul art. 2 lit. c)

și f) din Legea nr. 554/2004, și ca atare nu pot fi atacate în procedura

prevăzute de art. 4 din aceeași lege.

De asemenea, s-a mai susținut, nu

poate fi reținută afirmația cărăușului, potrivit căreia părțile nu ar fi

convenit ca greva să fie asimilată cazului de forță majoră, întrucât art. 141

din contract prevede expres că „Forța majoră va include . orice alte

circumstanțe pe care C.C.I.R. le atestă ca fiind caz de forță majoră”.

În ceea ce privește

imprevizibilitatea evenimentului de forță majoră, s-a arătat că deși a existat

o grevă de avertisment, operațiunile sale economice nu puteau fi întrerupte pe

o perioadă incertă, în vederea așteptării grevei generale, iar acțiunile

terțului, C.S.C.T., nu puteau fi prevăzute, în condițiile în care operatorul de

transport maritim operează exclusiv prin intermediul C.S.C.T., astfel că nu

exista posibilitatea de a găsi o altă alternativă de încărcare-descărcare a

mărfurilor, iar dreptul la grevă nu poate fi îngrădit, conform art. 251 C.

muncii.

Organul emitent al actelor pretins

nelegale a depus întâmpinare, susținând, în esență, că evaluarea cazurilor de

forță majoră trebuie apreciată in concreto, și că în speță a considerat

îndeplinite condițiile de operare a acestei cauze de exonerare de la plata T.O.U.

de reclamantă.

Prin sentința nr. 209/ CA din 30

noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal,

a fost admisă excepția de nelegalitate invocată de S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala

Iași, constatându-se nelegalitatea certificatului de atestare a cazului de

forță majoră din 4 august 2008 și a avizului pentru existența cazului de forță

majoră din 17 octombrie 2008, emise de C.C.I.R.

au format convingerea instanței de fond.

Instanța a constatat, din analiza

probatoriului administrat și a cerințelor existenței unei cauze de forță

majoră, ce se constituie ca un eveniment imprevizibil, inevitabil și produs în

afara voinței părților, caracteristici ce trebuie să fie îndeplinite cumulativ,

că în speță C.C.I. București a procedat la recunoașterea forței majore, deși

condițiile de imprevizibilitate și inevitabilitate nu erau demonstrate de

petenta-reclamantă.

Condiția imprevizibilității

producerii grevelor angajaților operatorului de încărcare/ descărcare portuară,

în intervalul 17-29 iulie 2008 nu poate fi reținută, atât timp cât mass-media a

evocat încă din 28 martie 2008 eșuarea negocierilor cu patronatul la terminalul

de containere C.S.A., și posibilitatea declanșării unei greve de avertisment.

Știrea a fost reluată la 11 iulie 2008 privind angajații C.S.C.T., precum și în

8 iulie 2008, când s-a evocat declanșarea grevei de avertisment la C.S.C.T., pentru ca începând cu 17 iulie 2008 presa să anunțe declanșarea grevei generale pe

timp nelimitat la T.S., cu menționarea faptului că „greva ar putea determina

unii clienți să se orienteze, pe mai departe, spre alte terminale de conteinere

din Marea Neagră, aflate în competiție cu portul Constanța”.

A apreciat prima instanță că

reclamanta, direct interesată de activitatea operatorilor de descărcare din

portul Constanța, avea obligația să cunoască despre incidentele intervenite în

perioada în litigiu între patronat și salariați, și care ar fi fost de natură

a-i afecta activitatea de transport a mărfii pentru export, determinând-o să

identifice căile de evitare a blocării mărfii sale în mijloacele de transport C.F.R.

în stația de expediție.

În mod corelativ, a reținut

judecătorul fondului, nu a fost demonstrată în cauză nici condiția ca

evenimentul extern să nu poată fi, în mod rezonabil prevenit și depășit, din

moment ce reclamanta avea la dispoziție mai multe alternative pentru a evita

plata taxelor de imobilizare a vagoanelor în stația C.F.R. de la sediul său.

SC F. SA.

Motive de recurs întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

6.1. Hotărârea atacată este dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 4 alin.

(1), art. 2 lit. c), m) și f) din Legea nr. 554/2004, precum și a dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 335/2007 privind C.C.I.R.

C.C.I.R., în virtutea normelor

juridice sus menționate, nu este o autoritate publică, actele emise de aceasta

nu sunt acte administrative și, prin urmare, nu pot fi atacate pe calea

contenciosului administrativ.

6.2. În ceea ce privește cercetarea

fondului excepției de nelegalitate, instanța de fond a reținut greșit că „C.C.I.

București a procedat la recunoașterea forței majore, deși condițiile de imprevizibilitate

și inevitabilitate nu erau demonstrate de petenta-reclamantă”.

Presupunându-se că recurenta trebuia

să cunoască din presă evenimentele, deși a existat o grevă de avertisment,

societatea nu putea întrerupe operațiunile economice și să suspende activitatea

comercială pentru o perioadă de timp incertă, în vederea așteptării unei greve

generale.

Natura imprevizibilă a evenimentelor

este determinată și de faptul că C.S.C.T. reprezintă un terț în relație cu

părțile contractante, ale cărui acțiuni nu puteau fi prevăzute de societate.

S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iași.

7.1. Pe cale de excepție, invocă

tardivitatea formulării recursului peste termenul de 5 zile de la comunicarea sentinței

prevăzută de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

7.2. Cu privire la inadmisibilitatea

excepției de nelegalitate invocată de recurentă, consideră că instanța de fond,

în mod corect a dispus prin încheiere suspendarea soluționării cauzei și sesizarea

Curții de Apel Iași în vederea soluționării excepției de nelegalitate, fiind

aplicabile prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004.

7.3. Referitor la criticile

recurentei ce vizează fondul excepției de nelegalitate, se arată că în mod

corect a statuat Curtea de Apel Iași, prin sentința recurată, că greva nu poate

constitui în acest caz forța majoră, că avizul și certificatul de atestare a

forței majore sunt nelegale și nu pot exonera de răspundere reclamanta.

Greva operatorului de descărcare portuară

C.S.C.T. Constanța nu întrunește condițiile de imprevizibilitate și

inevitabilitate pentru a se putea reține existența forței majore.

II. Considerentele instanței de

recurs.

nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ, pot fi

cercetate numai actele administrative.

este dată de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din același act normativ.

Astfel, actul administrativ este

actul unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în

vederea executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere,

modifică sau stinge raporturi juridice.

său, este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ ca fiind „orice organ de stat sau al unităților

administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru

satisfacerea unui interes legitim public”.

Teza a II-a lit. b) asimilează

autorităților publice „persoanele juridice de drept privat care, potrivit

legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze

un serviciu public, în regim de putere publică”.

335/2007 sunt create în „scopul de a reprezenta, apăra și susține interesele

membrilor și ale comunității de afaceri în raport cu autoritățile publice și cu

organismele din țară și din străinătate”.

C.C.R. nu sunt autorizate să

presteze un serviciu public, actele emise raportându-se la situația membrilor

săi, comercianți.

C.C.R. nu prestează o activitate

organizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim

public, așa cum prevede art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004, când definește

serviciul public.

întemeiat motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., cu referire la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate invocată,

actele atacate nefiind acte administrative.

consideră necesar a analiza și fondul excepției de nelegalitate, având în

vedere constatarea inadmisibilității excepției de nelegalitate.

alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se admite recursul,

a se casa sentința atacată și a se respinge excepția de nelegalitate ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC F. SA

împotriva sentinței nr. 209/ CA din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și respinge

excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a cazului de forță majoră

din 4 august 2008 și a avizului pentru existența cazului de forță majoră din 17

octombrie 2008 emise de C.C.I.R., ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 martie 2010.