ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 358/2013

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1142/Com din 1 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul lași s-a respins acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă SC F. SA în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S.N.T.F.M. C.F. M. SA - Sucursala lași; s-a respins cererea reclamantei-pârâte SC F. SA privind obligarea pârâtei-reclamante S.N.T.F.M. C.F. M. SA - Sucursala lași la plata sumei de 500 RON; s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă S.N.T.F.M. C.F. M. SA - Sucursala lași în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă SC F. SA și cu pârâta Camera de Comerț și Industrie a României; s-a anulat certificatul de atestare a forței majore nr. 394 din 4 august 2008 și avizul pentru existența cazului de forță majoră nr. 10 din 17 octombrie 2008 emis de pârâta Camera de Comerț și Industrie a României în beneficiul reclamantei-pârâte SC F. SA.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că acțiunile greviste din perioada 17 - 29 iulie 2008 la CSCT Constanța Fb. reprezintă o împrejurare invincibilă pentru reclamantă, dar nu și imprevizibilă, în contextul în care greva nu a fost spontană, iar anterior datei din 17 iulie 2008 a fost intens mediatizată. Astfel, reclamanta avea mai multe modalități pentru a evita consecințele negative ale grevei, respectiv să nu încheie contracte de transport, să descarce transcontainerele de pe vagoane, pentru a evita imobilizarea lor cu plata TOU sau să opteze pentru alte terminale de containere concurente ale CSCT Constanța. În esență, tribunalul a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența forței majore, aprecierea în acest sens a pârâtei C.C.I.

prin avizul nr. 10/2008 și certificatul nr. 394/2008 fiind eronată. Având în vedere că urmare a anulării actelor de atestare a forței majore reclamanta nu mai poate invoca exonerarea sa de răspundere în temeiul forței majore, instanța a constatat că datorează tariful orar de utilizare perceput de reclamantă în baza art. 58 alin. (10) din O.G. nr. 7/2005 care prevede că, în afară de cazul în care operatorul de transport feroviar este vinovat, el poate, în caz de împiedicare la transport, să perceapă tariful de utilizare a mijlocului de transport. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel SC F. SA prin reprezentantul său legal criticând atât soluția de respingere a cererii introductive, cât și soluția de admitere a cererii reconvenționale pentru netemeinicie și nelegalitate.

Totodată apelanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 RON pentru exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale. Prin întâmpinare intimata Camera de Comerț și Industrie a României a invocat excepția necompetenței materiale a instanței susținând că avizul pentru existența cazului de forță majoră emis de Camera Națională este un act administrativ. La rândul său intimata S.N.T.F.M. C.F. M. SA Sucursala lași a invocat excepția netimbrării apelului și excepția tardivității declarării apelului iar în subsidiar a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

În ședința publică din 31 ianuarie 2011 instanța a constatat timbrată cererea de apel și a respins excepția necompetenței materiale invocată de Camera de Comerț și Industrie a României, reținând că prin Decizia nr. 1518 din 17 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că atât certificatul de atestare a cazului de forță majoră cât și avizul pentru existența cazului de forță majoră, emise de Camera de Comerț și Industrie a României, nu sunt acte administrative. Verificând termenul de declarare a apelului, instanța a constatat că cererea de apel a fost formulată tardiv și în consecință prin Decizia nr. 9/2011 din 21 februarie 2011, Curtea de Apel lași secția comercială, a respins ca tardiv apelul declarat de reclamanta SC F. SA.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC F. SA Tarcău, prin care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Prin Decizia nr. 2762 din 22 septembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins recursul declarat de reclamantă ca nefondat. Înalta Curte a reținut că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu subzistă, iar în ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat, dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. fiind corect aplicate. Prin cererea formulată la data de 14 martie 2012, SC F. SA Tarcău a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 2762 din 22 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ. a solicitat admiterea contestației în anulare, și pe fondul cauzei rejudecarea cererii de recurs. Recurenta a susținut că soluția pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale, în ceea ce privește aspectele formale ale judecării recursului. Astfel, sentința instanței de fond a fost comunicată la data de 8 septembrie 2010, iar declarația de apel a fost expediată la data de 13 septembrie 2010, prin compania de curierat R.C.E. SRL, care a predat corespondența către o altă societate de curierat SC A. SA. În mod eronat s-a reținut că data la care a fost declarat apelul este 15 octombrie 2010 și nu 13 septembrie 2010, dată la care SC A. a preluat plicul. În combaterea cererii formulată, a formulat întâmpinare intimata S.N.T.M.

C.F. M. SA Sucursala Moldova, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei atacată. Analizând contestația în anulare, în limita dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. și a motivelor arătate, se constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Greșelile materiale în înțelesul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. vizează greșelile săvârșite în legătură cu dezlegarea dată recursului, ele trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei, și nu greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural. În susținerea prezentei căi de atac, contestatoarea a invocat prevederile art. 318 teza l C. proc. civ., susținând că instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială prin neobservarea înscrisurilor, constând în documentul de expediție număr 000, din care rezultă că declarația de apel a fost predată către compania de curierat R.C.E.

SRL în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii, în raport de care instanța nu a făcut o apreciere cu privire la valoarea juridică și efectele acesteia. Se constată că argumentele invocate, în raport de textul de lege evocat, nu pot fi reținute întrucât nu evidențiază o greșeală materială care să fie în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, astfel că o pretinsă eroare de apreciere a probelor, datorită căreia starea de fapt reținută de instanță ar fi neconformă realității nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare.

În realitate, contestatoarea își exprimă nemulțumirea cu privire la soluția menținută de instanța de recurs privind constatarea ca tardiv a apelului declarat de reclamantă, iar faptul că instanța de recurs nu și-a însușit punctul de vedere al recurentei nu este de natură a conduce la admisibilitatea contestației în anulare, având în vedere că legea nu a urmărit prin calea contestației în anulare să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceiași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat starea de fapt. Așadar, dezlegarea dată recursului, prin decizia atacată, nu este rezultatul unei greșeli materiale, iar prezenta contestație în anulare specială este nefondată din perspectiva dispozițiilor art. 318 teza 1 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC F. SA împotriva Deciziei nr. 2762 din 22 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013. Procesat de GGC - NN