ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.05.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1705/2010

HOTĂRÂRE
13.05.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1705/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele: și

Prin

sentința nr. 239/PI din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar

nr. 3647/30/2007, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Primarul

Municipiului Timișoara, în contradictoriu cu pârâții SC C. SA Sânandrei și SC S.M.R.

SRL Timișoara.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada prin prisma

dispozițiilor art. 1169 C. civ. a stării de fapt relatate în motivele cererii,

respectiv a faptului că pârâta SC C. SA ar fi înstrăinat spațiul cu altă

destinație decât cea de locuință din Timișoara, situat la parterul imobilului,

în suprafață utilă totală de 108,50 mp și că astfel nu ar fi respectat

interdicția cuprinsă în art. 3 al Protocolului de predare-primire nr. 1790/1996,

respectiv aceea de a nu-l închiria, considerente pentru care a respins cererea

ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Primarul Municipiului

Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, solicitând admiterea

acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate, iar pe fond admiterea acțiunii

formulată de reclamant, ca fiind temeinică și legală.

Prin decizia nr. 191/A din 20 octombrie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, a respins apelul.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut următoarele:

În cauză nu au fost încălcate dispozițiile H.G. nr. 391 din 6 iunie 1996

și nici cele ale Protocolului de predare-primire nr. 1790 din 16 mai 1996,

întrucât între pârâta SC S.M.R. SRL și pârâta SC C. SA, titulara dreptului de

folosință gratuită nu a fost perfectat nici un contract de închiriere, așa cum

în mod eronat se afirmă de către reclamant.

Contractul în baza căruia pârâta SC S.M.R. SRL își desfășoară

activitatea în spațiul comercial situat în Timișoara, îl reprezintă contractul

de asociere în participațiune, perfectat la data de 2 decembrie 2002, între SC

Contractul de asociere în participațiune a fost perfectat legal și își

produce efectele în continuare, cu acordul și viza judecătorului sindic care

instrumentează procedura insolvenței pârâtei SC C. SA. Acest contract nu se

regăsește printre actele, cazurile și convențiile expres și limitativ prevăzute

de către H.G. nr. 391 din 6 iunie 1995, care să conducă la pierderea dreptului

de folosință gratuită acordat pârâtei SC C. SA.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții Primarul

Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara invocând

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în

temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate

în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței pronunțate de instanța de

fond în sensul admiterii acțiunii ca fiind temeinică și legală.

În dezvoltarea în fapt a recursului s-au susținut, în esență,

următoarele:

- Hotărârile pronunțate de instanța de fond și de apel sunt nelegale și

netemeinice, neținând cont de probatoriul administrat în cauză.

- Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au făcut o greșită

apreciere a actelor aflate la dosar reținând că asocierea în participațiune

între SC C. SA și SC S.M.R. SRL nu este de natură să ducă la rezilierea

contractului de închiriere.

- Prin încheierea contractului pârâta a încălcat prevederile

protocolului nr. 1790 din 16 mai 1993, care în art. 3 lit. b) stipulează că

protocolul încetează de drept înainte de expirarea termenului de 10 ani dacă se

constată că SC C. SA, beneficiara dreptului de folosință închiriază spațiul

comercial unor persoane fizice sau juridice, în speță aflându-se SC S.M.R. SRL

care folosește în prezent spațiul în litigiu.

Intimata SC S.M.R. SRL Timișoara a depus întâmpinare și concluzii scrise

prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a

dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin

recursul declarat de reclamanți.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este

nefondat întrucât instanța și-a fundamentat soluția pe raportul juridic născut

ca urmare a încheierii Protocolului nr. 1790/1996 și s-a pronunțat în raport de

acesta când a respins acțiunea, neschimbând natura ori înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic al acestuia.

Nici motivul întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu

poate fi primit.

În mod întemeiat instanța de apel a reținut că nu au fost încălcate

dispozițiile H.G. nr. 391 din 6 iunie 1996 și ale Protocolului de

predare-primire nr. 1790 din 16 mai 1996, întrucât între pârâta SC S.M.R. SRL

și pârâta SC C. SA, titulara dreptului de folosință gratuită, nu a fost

perfectat nici un contract de închiriere.

Contractul în baza căruia pârâta SC S.M.R. SRL își desfășoară

activitatea în spațiul comercial îl reprezintă contractul de asociere în

participațiune, perfectat legal la data de 2 decembrie 2002 între SC C. SA - prin

lichidator, cu acordul judecătorului sindic și SC S.M.R. SRL.

Acest contract, așa cum corect a reținut și instanța de apel nu se

regăsește printre actele, cauzele și convențiile expres și limitativ prevăzute

de H.G. nr. 391/1995 care să conducă la pierderea dreptului de folosință

gratuită acordat pârâtei SC C. SA.

Protocolul încheiat între părți nu prevede ca motiv de pierdere a

folosinței spațiului asocierea în participațiune, astfel că încheierea acestui

contract de asociere în participațiune nu poate atrage incidența art. 3 lit. b)

din contract.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta

Curte urmează a respinge recursul reclamanților ca nefondat.

Respinge

recursul declarat de reclamanții PRIMARUL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA și CONSILIUL

LOCAL al MUNICIPIULUI TIMIȘOARA împotriva deciziei nr. 191/A din 20 octombrie

2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 mai 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-11-13
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3376/2008
tă de Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii, a prescripției și a autorității de lucru judecat invocate de pârâtă. A fost admisă acțiunea formulată de recla
ÎCCJ 2011-04-12
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1552/2011
Asupra recursului de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 230/PI/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 9145/30/2007 s-a respins excepția prescripției extinctive a dreptului
ÎCCJ 2009-10-08
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2335/2009
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 11 iulie 2006 reclamanții Municipiul Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara
ÎCCJ 2010-02-23
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1146/2010
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 249 din 7 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta N.S. împotriva pârâților I.C.T., I.C.C., Mun
ÎCCJ 2009-05-05
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1285/2009
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 9147/30/2007 al Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanții Municip
Sursă