ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 585/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.V.A.S., a chemat în judecată pe pârâtul C.C. și a solicitat să se constate rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 28 martie 2007, pârâtul să fie obligat la plata sumei de 83.285.963 lei dobânzi și penalității calculate la ratele scadente neachitate, la sumele încasate cu titlu de dividente și la daune interese reprezentând prejudiciile aduse A.P.A.P.S. Tribunalul Iași, prin sentința nr. 568/E din 31 octombrie 2005, a admis în parte acțiunea a reziliat contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 1997, a obligat pe pârât la 11.431,83 lei cu titlu de daune reprezentând dobânda și penalitățile de întârziere calculate de la data de 23 mai 2005 și a respins capetele de cerere privind restituirea dividentelor și altor prejudicii aduse A.V.A.S.

Instanța de fond a reținut în esență că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale din cauze care nu înlătură răspunderea acestuia iar în temeiul art. 4 din contract și art. 21 din O.G. nr. 25/2002 este obligat la plata dobânzilor și penalităților. Pentru celelalte despăgubiri solicitate, instanța a constatat lipsa dovezilor, dividentele nefiind încasate datorită nefuncționării societăți comerciale, iar alte prejudicii nu au fost individualiste și probate. Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 53 din 22 iunie 2009, a respins cererile de suspendare a judecăți și a respins apelurile declarate de părți considerând că, în privința cererilor de suspendare a judecății temeiurile invocate nu sunt pertinente și concludente iar pe fond obligația de plată a ratelor scadente nu a fost îndeplinită de către pârât care de altfel nu a încasat nici dividentele.

Celelalte pretenții nu au putut fi dovedite întrucât actele în baza cărora urma a se efectua expertiza contabilă au dispărut, fără ca pârâtul să aibă vreo culpă în această dispariție. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că este îndreptățită a obține despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor suferite ca urmare a neexecutări culpabile a contractului, în temeiul art. 21 din O.G. nr. 25/2002, iar instanțele nu au efectuat o expertiză contabilă care să releve prejudiciul adus statului. În privința cheltuielilor de judecată recurenta susține că instanțele au făcut o greșită interpretare a art. 274 C. proc.

civ. neacordând onorariul de expertiză. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: Prevederile art. 21 din O.G. nr. 25/2002, stabilesc dreptul A.V.A.S. de a cere daune interese reprezentând valoarea prejudiciului adus acesteia prin neîndeplinirea obligațiilor contractuale ale părților în procesul de privatizare. Pe de altă parte art. 1169 C. civ. prevede că probațiunea obligaților și a plății incubă celui ce face o propunere înaintea judecății, iar dacă dovezile sunt imposibil de administrat din alte motive decât culpa pârâtului, cererea se consideră nedovedită. Instanțele de fond au încercat administrarea probei cu expertiză contabilă, imposibil de realizat datorită dispariției actelor contabile ale societății din cauze neimputabile pârâtului, astfel încât reclamanta nu și-a putut dovedi aceste pretenții.

În privința cheltuielilor avansate pentru efectuarea expertizei contabile, acestea nu pot fi acordate atât pentru motivul că expertiza nu a fost finalizată, iar pentru onorariul provizoriu plătit se impunea solicitarea restituirii acestuia; pe de altă parte, potrivit art. 274 C. proc. civ., obligația de plată a cheltuielilor de judecată revine părții care a căzut în pretenții. Respingându-se ca nedovedit capătul de cerere pentru care s-a plătit onorariul provizoriu, pârâtul nu a căzut în pretenții iar în consecință este nelegalitatea obligării acestuia la plata cheltuielilor ocazionate de efectuarea expertizei. Așa fiind în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 53 din 22 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 53 din 22 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.