ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 585/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.V.A.S., a chemat în judecată pe

pârâtul C.C. și a solicitat să se constate rezoluțiunea

contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 28 martie 2007,

pârâtul să fie obligat la plata sumei de 83.285.963 lei dobânzi și

penalității calculate la ratele scadente neachitate, la sumele

încasate cu titlu de dividente și la daune interese reprezentând

prejudiciile aduse A.P.A.P.S.

Tribunalul Iași, prin

sentința nr. 568/E din 31 octombrie 2005, a admis în parte acțiunea a

reziliat contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 1997, a

obligat pe pârât la 11.431,83 lei cu titlu de daune reprezentând dobânda

și penalitățile de întârziere calculate de la data de 23 mai

2005 și a respins capetele de cerere privind restituirea dividentelor

și altor prejudicii aduse A.V.A.S.

Instanța de fond a

reținut în esență că pârâtul nu și-a îndeplinit

obligațiile contractuale din cauze care nu înlătură

răspunderea acestuia iar în temeiul art. 4 din contract și art. 21

din O.G. nr. 25/2002 este obligat la plata dobânzilor și penalităților.

Pentru celelalte despăgubiri solicitate, instanța a constatat lipsa

dovezilor, dividentele nefiind încasate datorită nefuncționării

societăți comerciale, iar alte prejudicii nu au fost individualiste

și probate.

Curtea de Apel Iași,

prin decizia nr. 53 din 22 iunie 2009, a respins cererile de suspendare a

judecăți și a respins apelurile declarate de părți

considerând că, în privința cererilor de suspendare a

judecății temeiurile invocate nu sunt pertinente și concludente

iar pe fond obligația de plată a ratelor scadente nu a fost

îndeplinită de către pârât care de altfel nu a încasat nici

dividentele. Celelalte pretenții nu au putut fi dovedite întrucât actele

în baza cărora urma a se efectua expertiza contabilă au

dispărut, fără ca pârâtul să aibă vreo culpă în

această dispariție.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că este

îndreptățită a obține despăgubiri pentru acoperirea

prejudiciilor suferite ca urmare a neexecutări culpabile a contractului,

în temeiul art. 21 din O.G. nr. 25/2002, iar instanțele nu au efectuat o

expertiză contabilă care să releve prejudiciul adus statului.

În privința

cheltuielilor de judecată recurenta susține că instanțele

au făcut o greșită interpretare a art. 274 C. proc. civ.

neacordând onorariul de expertiză.

Recursul este nefondat

și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:

Prevederile art. 21 din O.G.

nr. 25/2002, stabilesc dreptul A.V.A.S. de a cere daune interese reprezentând

valoarea prejudiciului adus acesteia prin neîndeplinirea obligațiilor

contractuale ale părților în procesul de privatizare.

Pe de altă parte art. 1169

C. civ. prevede că probațiunea obligaților și a

plății incubă celui ce face o propunere înaintea

judecății, iar dacă dovezile sunt imposibil de administrat din

alte motive decât culpa pârâtului, cererea se consideră nedovedită.

Instanțele de fond au

încercat administrarea probei cu expertiză contabilă, imposibil de

realizat datorită dispariției actelor contabile ale

societății din cauze neimputabile pârâtului, astfel încât reclamanta

nu și-a putut dovedi aceste pretenții.

În privința

cheltuielilor avansate pentru efectuarea expertizei contabile, acestea nu pot

fi acordate atât pentru motivul că expertiza nu a fost finalizată,

iar pentru onorariul provizoriu plătit se impunea solicitarea restituirii

acestuia; pe de altă parte, potrivit art. 274 C. proc. civ.,

obligația de plată a cheltuielilor de judecată revine

părții care a căzut în pretenții.

Respingându-se ca nedovedit

capătul de cerere pentru care s-a plătit onorariul provizoriu,

pârâtul nu a căzut în pretenții iar în consecință este

nelegalitatea obligării acestuia la plata cheltuielilor ocazionate de

efectuarea expertizei.

Așa fiind în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 53

din 22 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 53 din 22 iunie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.