ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3467/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea nr. 8/MEA din 29 septembrie 2010 Curtea de Apel Iași, secția

penală și pentru cauze cu minori, examinând sesizarea Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel iași privind arestarea urmăritului

internațional, recurent în prezența cauză, aflat în stare de

reținere în baza mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe

lângă Tribunalul de resort Zwole - Lelystad, Echipa de Executare a

sentințelor penale a dispus în temeiul art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004

modificată prin Legea nr. 222/2008, arestarea persoanei solicitate

G.R.W.P., și emiterea

de îndată a mandatului de arestare.

S-a

luat totodată măsura ca persoana arestată să fie

depusă în Arestul IPJ Iași.

Împotriva

acestei încheieri, persoana solicitată a declarat recurs prin care a

solicitat casarea încheierii atacate și rejudecându-se cauza să se

dispună înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a

nu părăsi localitatea.

Recursul

este nefondat.

Prin

sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul de resort

Zwole - Lelystad, Echipa de Executare a Sentințelor Penale, de proc. C.L.V.K.

s-a solicitat executarea mandatului de arestare european cu referință

la dosarul nr. 21-000565-06, emis pe numele persoanei solicitate G.R.W.P.

Mandatul

de arestare emis la data de 20 iulie 2010 privește arestarea și

predarea persoanei solicitate, în scopul executării pedepsei de 180 zile

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „exploatare

sexuală a minorilor” prev. de art. 250 lit. a) C. pen. olandez,

aplicată prin hotărârea judecătorească emisă la data

de 10 decembrie 2007 de Curtea de Apel din Arhem cu referința

21-000565-06, rămasă definitivă și irevocabilă.

Actul

care fundamentează mandatul european de arestare, emis de Parchetul de pe

lângă Tribunalul de resort Zwole-Lelystad, Echipa de Executare a

Sentințelor Penale, Olanda este mandatul de arestare emis în dosarul

21-000565-06 de Parchetul de pe lângă Tribunalul de resort Zwole-Lelystad.

La

data de 29 septembrie 2010, după efectuarea verificărilor cerute de

art. 88

1

din Legea nr. 302/2004, în baza art. 88

2

din

aceeași lege, procurorul a luat față de persoana solicitată

G.R.W.P., măsura reținerii și a sesizat instanța de

executare a mandatului european de arestare.

Persoana

solicitată a fost condusă în fața instanței, și

după identificare, s-au făcut cunoscute drepturile prev. de art. 91

din Legea nr. 302/2004 și conținutul mandatului de arestare, i s-a

luat declarație ce a fost consemnată la dosar, cu privire la predare

făcându-se mențiunea că se va pronunța la termenul de

judecată următor.

Cum

mandatul de arestare a fost emis în scopul executării pedepsei privative

de libertate, că a fost parcursă faza prealabilă în fața

procurorului, având în vedere dispozițiile imperative înscrise în art. 90

alin. (8) din lege, curtea de apel a constatat că se impune arestarea

persoanei solicitate pe o durată de 29 de zile, cu începere de la 29

septembrie 2010 la 27 octombrie 2010, inclusiv.

S-a

mai reținut că mandatul de arestare european se execută astfel

cum prevăd disp. art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 potrivit

principiului recunoașterii și încrederii reciproce în conf. cu disp. Deciziei

Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 publicată în M.Of. al

Comunităților Europene la 18 iulie 2002.

Totodată,

curtea de apel a dispus a se urma procedurile de executare conf. art. 90 alin.

(13) din lege și care în opinia sa, Curtea a constatat că există

neclarități în mandatul de arestare [neconcordanețele dintre pct.

I lit. c) și pct. II lit. f)] a dispus a se solicita

autorităților judiciare de emitere copie certificată a

mandatului european de arestare și o copie a hotărârii de condamnare.

Împotriva

încheierii pronunțate, persoana solicitată a formulat recurs

solicitând înlocuirea măsurii arestării cu măsura de a nu

părăsi localitatea până la soluționarea problemelor de

către avocatul olandez dar și față de situația sa

familială.

Recursul

va fi respins ca nefondat pentru următoarele motive.

Corect

s-a reținut de judecătorii curții de apel că mandatul de

arestare european se execută astfel cum prevăd dispozițiile art.

77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 pe baza principiului recunoașterii

și încrederii reciproce.

Mai

mult, faptul că persoana solicitată nu consimte la predarea sa,

invocând nevinovăția nu este de natură și nu se

regăsește între motivele de neexecutare prevăzute de lege. Pe de

altă parte trebuie raportat și la rațiunea mandatului, aceea de

a asigura prezența persoanei solicitate în fața justiției

statului emitent pentru îndeplinirea procedurii penale dar și pentru

asigurarea unui proces echitabil.

Argumentele

de ordin familial invocate de către recurent și în fața Înaltei

Curți, nu sunt de natură a constitui impedimente legale de

neexecutarea mandatului european de arestare.

Pe

cale de consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana solicitată.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta

persoană solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana solicitată G.R.W.P. împotriva încheierii din nr. 8/MEA

din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală

și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 637/45/2010.

Obligă

recurentul persoană solicitată la plata sumei de 625 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 325 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 5 octombrie 2010.