ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3467/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 8/MEA din 29 septembrie 2010 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, examinând sesizarea Parchetul de pe lângă Curtea de Apel iași privind arestarea urmăritului internațional, recurent în prezența cauză, aflat în stare de reținere în baza mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul de resort Zwole - Lelystad, Echipa de Executare a sentințelor penale a dispus în temeiul art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, arestarea persoanei solicitate G.R.W.P., și emiterea de îndată a mandatului de arestare. S-a luat totodată măsura ca persoana arestată să fie depusă în Arestul IPJ Iași.

Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată a declarat recurs prin care a solicitat casarea încheierii atacate și rejudecându-se cauza să se dispună înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Recursul este nefondat. Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul de resort Zwole - Lelystad, Echipa de Executare a Sentințelor Penale, de proc. C.L.V.K. s-a solicitat executarea mandatului de arestare european cu referință la dosarul nr. 21-000565-06, emis pe numele persoanei solicitate G.R.W.P. Mandatul de arestare emis la data de 20 iulie 2010 privește arestarea și predarea persoanei solicitate, în scopul executării pedepsei de 180 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „exploatare sexuală a minorilor” prev. de art. 250 lit. a) C. pen.

olandez, aplicată prin hotărârea judecătorească emisă la data de 10 decembrie 2007 de Curtea de Apel din Arhem cu referința 21-000565-06, rămasă definitivă și irevocabilă. Actul care fundamentează mandatul european de arestare, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul de resort Zwole-Lelystad, Echipa de Executare a Sentințelor Penale, Olanda este mandatul de arestare emis în dosarul 21-000565-06 de Parchetul de pe lângă Tribunalul de resort Zwole-Lelystad. La data de 29 septembrie 2010, după efectuarea verificărilor cerute de art. 88 1 din Legea nr. 302/2004, în baza art. 88 2 din aceeași lege, procurorul a luat față de persoana solicitată G.R.W.P., măsura reținerii și a sesizat instanța de executare a mandatului european de arestare.

Persoana solicitată a fost condusă în fața instanței, și după identificare, s-au făcut cunoscute drepturile prev. de art. 91 din Legea nr. 302/2004 și conținutul mandatului de arestare, i s-a luat declarație ce a fost consemnată la dosar, cu privire la predare făcându-se mențiunea că se va pronunța la termenul de judecată următor. Cum mandatul de arestare a fost emis în scopul executării pedepsei privative de libertate, că a fost parcursă faza prealabilă în fața procurorului, având în vedere dispozițiile imperative înscrise în art. 90 alin. (8) din lege, curtea de apel a constatat că se impune arestarea persoanei solicitate pe o durată de 29 de zile, cu începere de la 29 septembrie 2010 la 27 octombrie 2010, inclusiv.

S-a mai reținut că mandatul de arestare european se execută astfel cum prevăd disp. art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 potrivit principiului recunoașterii și încrederii reciproce în conf. cu disp. Deciziei Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 publicată în M.Of. al Comunităților Europene la 18 iulie 2002. Totodată, curtea de apel a dispus a se urma procedurile de executare conf. art. 90 alin. (13) din lege și care în opinia sa, Curtea a constatat că există neclarități în mandatul de arestare [neconcordanețele dintre pct. I lit. c) și pct. II lit. f)] a dispus a se solicita autorităților judiciare de emitere copie certificată a mandatului european de arestare și o copie a hotărârii de condamnare.

Împotriva încheierii pronunțate, persoana solicitată a formulat recurs solicitând înlocuirea măsurii arestării cu măsura de a nu părăsi localitatea până la soluționarea problemelor de către avocatul olandez dar și față de situația sa familială. Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele motive. Corect s-a reținut de judecătorii curții de apel că mandatul de arestare european se execută astfel cum prevăd dispozițiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce. Mai mult, faptul că persoana solicitată nu consimte la predarea sa, invocând nevinovăția nu este de natură și nu se regăsește între motivele de neexecutare prevăzute de lege.

Pe de altă parte trebuie raportat și la rațiunea mandatului, aceea de a asigura prezența persoanei solicitate în fața justiției statului emitent pentru îndeplinirea procedurii penale dar și pentru asigurarea unui proces echitabil. Argumentele de ordin familial invocate de către recurent și în fața Înaltei Curți, nu sunt de natură a constitui impedimente legale de neexecutarea mandatului european de arestare. Pe cale de consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.R.W.P. împotriva încheierii din nr. 8/MEA din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 637/45/2010. Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 625 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 325 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 5 octombrie 2010.