ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3468/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 9/MEA din 29 septembrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția penală, a dispus arestarea persoanei solicitate G.C. având în vedere mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare olandeze, cu începere de la 29 septembrie 2010 la 27 octombrie 2010, inclusiv.

Prin aceeași încheiere a fost fixat termen la 8 octombrie 2010 pentru obținerea unor date suplimentare în legătură cu mandatul european și cauza penală în care a fost emis.

Pentru a dispune în acest sens, judecătorul curții de apel a reținut următoarele:

Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul de resort Zwole - Lelystad, Echipa de Executare a Sentințelor Penale, dl. procuror C.L.K. s-a solicitat executarea mandatului european de arestare, cu referință la Dosarul nr. 21-000565-06, emis pe numele persoanei solicitate G.C.

Mandatul european de arestare emis la data de 20 iulie 2010 privește arestarea și predarea persoanei solicitate G.C., cetățean român,  în scopul executării pedepsei de 180 de zile (6 luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "exploatarea sexuală a copiilor" prevăzută de art. 250 lit. a) C. pen. olandez, aplicată prin hotărârea judecătorească emisă la data de 10 decembrie 2007 de Curtea de Apel din Arhem cu referința 21-000565-06, rămasă definitivă și irevocabilă la 08 decembrie 2009.

Actul care fundamentează mandatul european de arestare, emis Parchetul de pe lângă Tribunalul de resort Zwole - Lelystad, Echipa de Executare a Sentințelor Penale, Olanda, este mandatul de arestare emis în Dosarul 21-000565-06 de Parchetul de pe lângă Tribunalul de resort Zwole - Lelystad.

La data de 29 septembrie 2010, după efectuarea verificărilor cerute de art. 88

1

din Legea nr. 302/2004, în baza art. 88

2

din aceeași lege, procurorul a luat față de persoana solicitată G.C. măsura reținerii și a sesizat instanța de executare a mandatului european de arestare.

Persoana solicitată G.C. a fost condusă în fața instanței iar după identificare, s-au făcut cunoscute drepturile prevăzute la art. 91 din Legea nr. 302/2004 și conținutul mandatului european de arestare.

Audiată a declarat că consimte la predare, vrea să execute pedeapsa în statul solicitant, dar nu în aceIași timp cu soțul, și că nu renunță la regula specialității. S-a întocmit proces-verbal în acest sens, semnat de persoana solicitată, avocat, grefier și judecător.

Văzând că mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse privative de libertate, că a fost parcursă faza prealabilă în fața procurorului, având în vedere dispozițiile imperative înscrise în art. 90 alin. (8) din lege, curtea de apel a constatat că se impune arestarea persoanei solicitate pe o durată de 29 de zile începând de la 29 septembrie 2010 până la 27 octombrie 2010 inclusiv.

Curtea de apel a reținut că mandatul european de arestare se execută, astfel cum prevăd dispozițiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

S-a dispus urmarea procedurilor de executare conform art. 90 alin. (13) din lege. De asemenea, întrucât în opinia curții de apel există neclarități în mandatul european de arestare cu privire la pedeapsa ce o are de executat persoana solicitată (neconcordanțele dintre pct. I), lit. c) și pct. II), lit. f), că acesta nu poartă semnătura reprezentantului autorității judiciare a statului emitent, ținând seama și de dispozițiile legale în materie, s-a dispus a se solicita autorității judiciare de emitere o copie certificată a mandatului european de arestare (cu elementele obligatorii - semnătură, ștampilă dacă este cazul) și o copie a hotărârii de condamnare.

Împotriva încheierii, persoana solicitată a formulat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

- audiată de către judecător, persoana solicitată a menționat că este de acord să execute pedeapsa în statul solicitant;

- fiind de acord să execute pedeapsa în statul solicitant, practic persoana solicitată nu contestă săvârșirea faptelor care au făcut obiectul judecății în Olanda;

- în aceste condiții, judecătorul curții de apel corect a reținut că a fost parcursă etapa prealabilă în fața procurorului, și că nu sunt impedimente prevăzute de Legea nr. 302/2004 care să justifice refuzul declanșării procedurilor judecătorești pentru punerea în executare a mandatului european de arestare.

Aspectele de natură personală invocate în fața judecătorului curții de apel, dar și în recurs de către persoana solicitată nu sunt prevăzute de lege ca impedimente care să justifice nepunerea în executare a mandatului european de arestare.

În consecință, în temeiul art. 385

9

pct. l lit. b) din C. proc. pen., recursul persoanei solicitate va fi respins ca nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană solicitată va fi obligată la plata către stata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.C. împotriva Încheierii din nr. 9/MEA din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 638/45/2010.

Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 625 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 325 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 octombrie 2010.