ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5186/2010

Constată că prin decizia nr. 213/A din 9 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, nr. 60 din 29 septembrie 2007 s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe recurenții-reclamanți D.L. și D.P. și pe intimata-pârâtă Primăria comunei Vlădești-Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, care au solicitat admiterea căii de atac, întrucât „dețin toate actele necesare reconstituirii dreptului lor de proprietate”. Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 1 februarie 2006, suspendarea judecății în baza art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., ca urmare a decesului recurentului-reclamant D.P. Cauza a rămas în nelucrare până la 4 mai 2010, când s-a procedat, din oficiu, la repunerea pe rol în vederea discutării perimării. Înalta Curte urmează să constate intervenită sancțiunea perimării, având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an , situație care să se datoreze culpei părții.

Această sancțiune a perimării operează, deopotrivă, și în situația în care suspendarea s-a dispus pe temeiul art. 243 C. proc. civ., având în vedere că, potrivit art. 245 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., trebuie solicitată reînceperea judecății, „prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moștenitorilor”. Singura derogare pe care o face legiuitorul, pentru ipotezele reglementate de art. 243 C. proc. civ., vizează suspendarea cursului perimării pe o perioadă de 3 luni, sub condiția însă, ca respectivele situații având ca efect prorogarea termenului, să fi intervenit în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare (atunci când suspendarea judecății s-a dispus deci, pe un alt temei decât cel reprezentat de art. 243 C. proc.

civ.). În speță, nu se regăsește vreo astfel de situație, care să fi condus la prelungirea termenului de perimare, început să curgă de la data la care s-a oprit cursul judecății, urmare a decesului uneia dintre părți. Se va constata așadar, că nu a avut loc o repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății, în condițiile art. 245 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și că lăsarea pricinii în nelucrare este imputabilă părților [acestea neinvocând faptul că ar fi fost împiedicate de a stărui în judecată datorită unor împrejurări mai presus de voința lor, în sensul art. 250 alin. (3) C. proc. civ.]. În consecință, în condițiile în care, până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., nu s-a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății, se va reține întrunirea în cauză a cerințelor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. , astfel încât Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanții D.L. și D.P. împotriva deciziei civile nr. 213/A din 9 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2010.