ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5186/2010

Constată că prin decizia nr. 213/A din 9

februarie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, nr. 60 din 29

septembrie 2007 s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe

recurenții-reclamanți D.L. și D.P. și pe intimata-pârâtă Primăria comunei

Vlădești-Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991, în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții, care au solicitat admiterea căii de atac, întrucât

„dețin toate actele necesare reconstituirii dreptului lor de proprietate”.

Învestită cu soluționarea recursului,

Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 1 februarie 2006, suspendarea

judecății în baza art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a

decesului recurentului-reclamant D.P.

Cauza a rămas în nelucrare până la 4

mai 2010, când s-a procedat, din oficiu, la repunerea pe rol în vederea

discutării perimării.

Înalta Curte urmează să constate

intervenită sancțiunea perimării, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire

și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un

an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni

perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se

află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an , situație care să se

datoreze culpei părții.

Această sancțiune a perimării

operează, deopotrivă, și în situația în care suspendarea s-a dispus pe temeiul

art. 243 C. proc. civ., având în vedere că, potrivit art. 245 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., trebuie solicitată reînceperea judecății, „prin cererea de

redeschidere, făcută cu arătarea moștenitorilor”.

Singura derogare pe care o face

legiuitorul, pentru ipotezele reglementate de art. 243 C. proc. civ., vizează

suspendarea cursului perimării pe o perioadă de 3 luni, sub condiția însă, ca

respectivele situații având ca efect prorogarea termenului, să fi intervenit în

cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare (atunci când suspendarea

judecății s-a dispus deci, pe un alt temei decât cel reprezentat de art. 243 C.

proc. civ.).

În speță, nu se regăsește vreo

astfel de situație, care să fi condus la prelungirea termenului de perimare,

început să curgă de la data la care s-a oprit cursul judecății, urmare a

decesului uneia dintre părți.

Se va constata așadar, că nu a avut

loc o repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății, în condițiile

art. 245 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și că lăsarea pricinii în nelucrare

este imputabilă părților [acestea neinvocând faptul că ar fi fost împiedicate

de a stărui în judecată datorită unor împrejurări mai presus de voința lor, în

sensul art. 250 alin. (3) C. proc. civ.].

În consecință, în condițiile în

care, până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101

alin. (3) C. proc. civ., nu s-a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol

în vederea continuării judecății, se va reține întrunirea în cauză a cerințelor

prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. , astfel încât Înalta Curte

urmează să constate perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de

reclamanții D.L. și D.P. împotriva deciziei civile nr. 213/A din 9 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13

octombrie 2010.