ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 345/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 345/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
R O M Â N I A
S-a luat în
examinare recursul declarat de condamnatul R.M. împotriva deciziei penale
nr.452 din 19 iulie 2002 a Curții de Apel București – secția a II-a penală.
S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare
de arest, asistat de avocat B.D., apărător din oficiu.
Apărătorul a cerut admiterea recursului și întreruperea
executării pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului,
nefiind îndeplinite condițiile legale.
În ultimul cuvânt, inculpatul a cerut admiterea recursului
și întreruperea executării pedepsei deoarece are de rezolvat o problemă cu un apartament
în litigiu.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr.493 din 24 mai 2002, Tribunalul București – secția a II-a
penală – a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei de 25 ani închisoare,
aplicată prin sentința penală nr.57 din 22 martie 1995 a Tribunalului București
– secția a II-a penală, pentru infracțiunea de omor, definitivă, formulată de
condamnatul R.M.
Condamnatul
R.M. a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru a-și ajuta familia
prin vânzarea unui apartament, actul de proprietate fiind la un asociat, care
nu este de găsit.
Prima instanță a respins
cererea formulată de condamnat cu motivarea că nu sunt întrunite cerințele
art.455 raportat la art.453 lit.c din Codul de procedură penală.
Apelul
condamnatului a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr.452/A din 19
iulie 2002 a Curții de Apel București – secția a II-a penală.
Împotriva
acestei hotărâri condamnatul R.M. a declarat recurs, casarea ei și, după
rejudecare, să se dispună întreruperea executării pedepsei, reiterând același
motiv, că intenționează să-și vândă un apartament, al cărui act de proprietate
se află la o altă persoană.
Recursul
declarat este nefondat.
Potrivit
art.455, raportat la art.453 lit.c din Codul de procedură penală executarea
unei pedepse poate fi întreruptă, în cazul unor împrejurări speciale, când
executarea acesteia ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa.
Or,
din comunicarea nr.412/16.04.2002 a Primăriei Sectorului 3 (f.43 dosar
nr.4163/2001 a Tribunalului București – secția a II-a penală), în afară de
faptul că nu rezultă ca R.M. să aibă proprietate vreun apartament, nu se
constată alte împrejurări speciale, care ar putea avea consecințe grave pentru
el sau familia sa.
Ca
atare, recurentul nu poate beneficia de prevederile art.455, raportate la
art.453 lit.c din Codul de procedură penală, referitoare la întreruperea
executării pedepsei.
Pentru
considerentele arătate, în baza art.385
15
pct.1 lit.b din Codul de
procedură penală Curtea va respinge recursul declarat de condamnnatul R.M.
împotriva deciziei penale nr.452/A din 19.07.2002 a Curții de Apel București –
secția a II-a penală, care este temeinică și legală.
Potrivit
dispozițiilor art.192 din Codul de procedură penală, recurentul va fi obligat
la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.M.
împotriva deciziei penale nr.452 din 19 iulie 2002 a Curții de Apel București,Secția
a II-a penală.
Obligă recurentul să plătescă statului suma de
650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru
apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.