ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 752/2010

Asupra recursului penal de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38 din 7 octombrie

2009 Tribunalul Dolj a condamnat-o pe inculpata P.C.N. (fiica lui M. și J.)

la 8 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174,

175 lit. c) și d) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) și e) C. pen. S-a făcut și aplicarea art. 71-64 C. pen. S-a

computat din pedeapsă durata reținerii și arestării

preventive de la 10 martie 2009 la zi.

Inculpata a fost obligată la cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că la 19 februarie 2009, martora S.O., medic

în com. Bârca, a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că

în ziua de 21 ianuarie 2009 la cabinetul său medical s-a prezentat inculpata

P.C.N., diagnosticată ca fiind însărcinată în 30-31

săptămâni și că i-a recomandat internarea în spital.

Inculpata a refuzat susținând că nu este gravidă.

În urma investigațiilor

efectuate de organele de poliție au rezultat indicii că inculpata a născut

la domiciliu și a ucis fătul.

În ziua de 27 februarie 2009 la

percheziția domiciliară, organele de urmărire penală au

găsit în latrina din curtea locuinței cadavrul unui nou născut

de sex bărbătesc. Din raportul medico-legal de necropsie avizat de Comisia

de Control și Avizare a Actelor Medicale de pe lângă I.M.L. Craiova,

rezultă că fătul s-a născut la termen, având vârsta

intrauterină de 280 de zile, a trăit și a respirat după

naștere, fiind viabil.

Moartea a fost violentă și

s-a datorat hemoragiei interne, consecința unor plăgi tăiate

înțepate penetrante în cavitatea toracică, transfixiante prin ambii

plămâni, leziunile de violență constatate putând fi produse prin

lovire cu corp tăietor-înțepător.

Se reține că actul

medico-legal a concluzionat în sensul că noul născut nu a primit

îngrijiri medicale după naștere, iar nașterea și decesul

s-au putut produce în jurul datei de 10 februarie 2009.

Mai reține instanța

că din raportul de constatare medico-legală al I.M.L. Craiova

rezultă că inculpata a prezentat la examen semnele clinice ale unei

nașteri recente ce putea data din 10 februarie 2009.

S-a mai constatat că după

naștere inculpata a prezentat endometrită hemoragică,

complicație posibilă în condițiile unei nașteri neasistate

de personal calificat.

În rezumat, instanța

reține că potrivit probelor aflate la dosarul cauzei, inculpata P.C.N.

a născut la domiciliu în jurul datei de 10 februarie 2009 după care

și-a ucis fătul cu un corp tăietor înțepător, iar

ulterior l-a aruncat în latrina din curtea locuinței.

S-a motivat că inculpata a

comis fapta în mod conștient și deliberat, concluzie ce se impune în

raport de atitudinea manifestată în perioada stării de graviditate pe

care a ascuns-o.

În acest sens este raportul de

expertiză medico-legală psihiatrică al I.M.L. Craiova potrivit

căruia inculpata P.C.N. are discernământul faptelor și

consecințelor acestora, inclusiv la momentul comiterii faptei.

Instanța fondului a mai motivat

cu privire la situația de fapt că, potrivit declarațiilor

inculpatei, aceasta cunoștea că era însărcinată încă

din luna a 4-a, motiv pentru care nu a putut să facă întrerupere de

sarcină. Inculpata nu a spus altor persoane că este însărcinată,

în acest sens fiind declarațiile membrilor familiei P.J. și P.F.;

inculpata nu a mers la medicul de familie să înregistreze sarcina și

a ascuns starea de graviditate față de medic.

Instanța fondului mai

reține că, după naștere, inculpata a încercat să se

sinucidă, având remușcări, incurgitând mai multe comprimate de

L.

Instanța fondului a motivat

că cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice din actul de

sesizare, din omor calificat în pruncucidere prev. de art. 176 C. pen. este

netemeinică, întrucât aceasta, așa cum se reține și în

actul medico-legal, nu s-a aflat într-o stare de tulburare pricinuită de

naștere.

Prin Decizia penală nr. 271 din

18 decembrie 2009 Curtea de Apel Craiova a admis apelul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Dolj, a desființat sentința și a majorat

pedeapsa principală aplicată inculpatei la 12 ani închisoare,

menținând restul dispozițiilor.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpata P.C.N. care a criticat decizia pentru modul de individualizare a

pedepsei pe care o consideră prea severă, în raport de

împrejurările că mama și sora sa sunt bolnave, ea fiind singurul

sprijin al familiei și că regretă fapta

săvârșită.

Motivul de casare invocat de

inculpată este cel prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen.

Recursul inculpatei este fondat.

Referitor la individualizarea pedepsei instanța de apel a motivat generic

modificarea pedepsei aplicate de instanța fondului și a apreciat,

fără o motivare temeinică, că pedeapsa mai potrivită

pentru atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen. ar fi aceea de 12 ani

închisoare.

Înalta Curte observă că

instanța fondului a făcut referiri largi cu privire la

individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o în final inculpatei, că

aceasta a comis fapta pe fondul temerii de a fi marginalizată în

comunitatea în care trăiește, că este tânără, că

a regretat sincer fapta comisă, încercând să se sinucidă.

Având în vedere toate aceste

împrejurări, Curtea consideră că pedeapsa de 8 ani închisoare

aplicată de instanța fondului este suficientă pentru atingerea

scopului prev. de art. 52 C. proc. pen., respectiv, prevenirea comiterii altor

infracțiuni și reeducarea inculpatei.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite recursul inculpatei, va casa decizia

atacată și va menține sentința penală nr. 38 din 7

octombrie 2009 a Tribunalului Dolj.

Va computa din pedeapsă

perioada arestării preventive.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpata P.C.N. împotriva Deciziei penale nr. 271 din 18 decembrie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Casează

decizia penală recurată și menține sentința

penală nr. 38 din 7 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj, secția pentru minori și familie.

Deduce din

pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 10 martie 2009 la

26 februarie 2010.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va

plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 26 februarie 2010.