ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2137/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Olt, secția penală, prin Sentința penală nr. 152 din 22 decembrie 2009 în baza art. 334 a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată D.S. și D.M. din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 lit. c) și d) raportat la art. 176 lit. c) C. pen. - în cazul ambilor inculpați - în infracțiunile prevăzute de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. - fapta din 31 octombrie 2006/01 noiembrie 2006 și art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) și d) raportat la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. - fapta din data de 31 ianuarie - 01 februarie 2008 - cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. c) C. pen.

- în cazul ambilor inculpați. În baza art. 174 alin. (1) și 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. a condamnat inculpatul D.S. la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat - fapta din 31 octombrie 2006/01 noiembrie 2006. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. d) și e) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator pe o durată de 5 ani. În baza art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) și d) raportat la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., condamnat același inculpat la 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav - fapta din 31 ianuarie 2008/01 februarie 2008. În baza art. 65 alin. (2) C. pen.

și art. 64 alin. (1) lit. d) și e) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator pe o durată de 5 ani. În baza art. 33 alin. (1) lit a) 34 alin. (1) lit. b) C.pen și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul D.S. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 17 ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator pe o durata de 5 ani. În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv din 27 aprilie 2009 la zi. În baza art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen, a condamnat inculpata D.M. la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat - fapta din 31 octombrie 2006/01 noiembrie 2006. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 64 alin. (1) lit d) și e) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator pe o durată de 5 ani. În baza art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) și d) raportat la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat aceeași inculpată la 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav - fapta din 31 ianuarie 2008/01 februarie 2008. În baza art. 65 alin. (2) C. pen.

și art. 64 alin. (1) lit d) și e) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator pe o durată de 5 ani. În baza art. 33 alin. (1) lit. a) 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele și a dispus ca inculpata D.M. să execute pedeapsa cea mai grea respectiv 17 ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator pe o durata de 5 ani. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin încheierea de ședință din data de 27 aprilie 2009. În baza art. 191 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen, a obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de 5.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 600 RON reprezentând onorariu avocați din oficiu [ câte 300 RON pentru fiecare avocat -sumă stabilită în condițiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Protocolul încheiat între M.J. și U.N.B.R. ] se vor avansa din fondurile M.J.L.C. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 80/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților D.M.

și D.S. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 175 lit. c) și d) C. pen., raportat la art. 176 lit. c) C. pen., în esență reținându-se în fapt că la datele de 31.10/01 noiembrie 2006 și 31.01/01 februarie 2008, ambii inculpați au ucis prin sufocare doi copii nou-născuți rezultați din relația celor doi.

Pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului din 03 martie 2008, proces-verbal de sesizare a unor fapte penale, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, procesul-verbal de intervenție al I.S.U., rapoartele medico-legale de autopsie a cadavrelor celor doi nou-născuți, rapoartele de expertiză medico-legală ADN, raport de expertiză medico-legală antropologică, rapoartele medico-legale de expertize medico-legale psihiatrice, raportul de constatare medico-legală privind examinarea învinuitei D.M., rapoartele de control și avizare ale I.M.L.

Craiova, procesul-verbal încheiat de organele parchetului la data de 06 ianuarie 2009, adresa nr. 62755/2008 a Direcției Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt, declarațiile învinuiților, procese-verbale de efectuare a unor confruntări, cazierul judiciar, declarațiile martorilor P.M.l., V.Ș., G.I., B.F., M.T., P.I. instanța a reținut în fapt următoarele: Inculpata D.M. s-a căsătorit cu inculpatul D.S. în anul 1997, locuind în casa părintească a acestuia situată pe raza comunei Sprâncenata județul Olt sat Uria, la marginea satului, pe latura de est a localității. Din căsătoria celor doi inculpați au rezultat 3 copii care în prezent sunt minori. În luna februarie 2006, inculpata D.M.

a constatat că este gravidă, fapt pe care l-a adus la cunoștință și soțului său D.S., ambii ajungând la concluzia că nu pot permite nașterea copilului, întrucât nu au suficiente resurse financiare pentru a-l crește. La data de 9 mai 2006, D.M. s-a deplasat la centrul de sănătate Drăgănești-Olt, județul Olt, unde a solicitat întreruperea cursului normal al sarcinii. Cu acest prilej inculpata a fost consultată de un medic, consultația fiind înregistrată la 809 din 9 mai 2006A, unde s-a menționat diagnosticul sarcină luna a V-a, varice hidrostatice. În urma efectuării consultației, cererea inculpatei de a i se întrerupe cursul normal al sarcinii a fost respinsă de medicul consultant, întrucât sarcina acesteia era în evoluție, respectiv în luna V-a și dacă i s-ar fi întrerupt cursul normal al sarcinii, viața acesteia ar fi fost pusă în pericol.

În noaptea de 31 octombrie/1 noiembrie 2006 în jurul orelor 3 - 4, inculpata D.M. s-a trezit din somn, cu dureri mari abdominale determinate de travaliul nașterii copilului. Deși cei doi inculpați dispuneau de un imobil compus din 3 camere, în una din camere locuind cei 4 copii - trei proveniți din căsătoria lor și unul dintr-o căsătorie anterioară, astfel că inculpata D.M. avea posibilitatea să nască într-una din camere, în mod civilizat, fără să poată fi observată de copiii săi aceasta din urmă a decis să nască în afara imobilului, deplasându-se în acest scop în spatele casei. Inculpații au luat hotărârea de a ucide copilul și în acest sens au părăsit imobilul deplasându-se într-o grădiniță (în spatele casei), loc unde D.M.

a așezat o pătură pe pământ și a dat naștere unui copil de sex masculin. Imediat după naștere D.S. a ridicat pătura și copilul nou-născut pe care l-a dus într-o bucătărie de vară care nu avea nicio sursă de căldură, loc unde acesta a continuat să plângă, motiv pentru care, folosind o cârpă pe care i-a introdus-o în cavitatea bucală, l-au sufocat astfel că acesta a decedat. După uciderea copilului nou-născut, D.M. s-a deplasat în camera unde se aflau cei 4 copii. A fost întrebată de fiica sa P.M.l. de ce a lăsat copilul în bucătăria de vară și de ce acesta nu mai plânge, inculpata relatându-i martorei că i-a pus o cârpă în gură copilului, iar acesta a murit.

La scurt timp după uciderea copilului nou-născut, în împrejurările descrise mai sus, cei doi inculpați, pentru a scăpa de cadavru, și implicit de tragerea la răspundere penală, au luat hotărârea de a-l îngropa, pentru a șterge orice urmă de violență, pe un canal de aducțiune situat în punctul „D." de pe raza satului Uria, comuna Sprâncenata, județul Olt. În acest scop, inculpatul D.S., profitând de întuneric, a învelit cadavrul copilului ucis într-o pungă de polietilenă, apoi l-a introdus într-un sac de rafie, după care s-a deplasat în punctul „D.", unde este un canal de desecare, loc unde, cu ajutorul unei cazmale, a săpat o groapă în adâncime de 50 cm în care a introdus sacul de rafie, în care se afla cadavrul copilului ucis.

A acoperit groapa cu pământ, după care s-a deplasat la domiciliul său și Ie-a relatat soției și fiicei sale locul unde a ascuns cadavrul și modul cum a procedat. Fapta a fost descoperită de organele de poliție ca urmare a denunțului făcut de către fiica inculpatei - martora P.l., consemnat în procesul-verbal încheiat la 03 martie 2008, iar locul în care a fost îngropat cadavrul noului-născut s-a stabilit în baza celor declarate de către inculpatul D.S. Procedându-se la decopertarea solului de pe fundul canalului, la o adâncime de circa 25 cm a fost descoperit un sac din rafie de culoare gri, în care se afla o pungă din polietilenă cu inscripția mercur. În această pungă s-au găsit circa 3 kg de materie organică, despre care inculpatul D.S.

a declarat că sunt resturile descompuse ale noului-născut de sex masculin pe care el l-a îngropat în luna noiembrie 2006, și că acest copil a fost născut de soția lui - inculpata D.M. Cadavrul a fost ridicat și transportat la morga Spitalului Județean Slatina în vederea efectuării necropsiei, iar prin Raportul de constatare medico-legală din 8 aprilie 2008 al Serviciului de Medicină Legală al Județului Olt - avizat la 29 mai 2008 de către Comisia de Control și Avizare, s-a stabilit că acel cadavru aparține unui făt în putrefacție aproape totală (excepție oasele scheletului), combinată cu saponificare parțială. Putrefacția a constat într-o magmă (pastă) cenușie, pe alocuri brun-roșcată. Caracteristicile anatomice ale corpului fătului au dispărut aproape în totalitate (excepție oasele).

Din pasta descrisă mai sus, au fost extrase toate oasele care au fost inventariate constatându-se că sunt prezente aproape în totalitate, lipsind datorită putrefacției doar unele oase foarte mici cum ar fi: unele carpiene, tarsiene, metacarpiene, metatarsiene și vertebre. Măsurând oasele lungi și aplicând formula Balt Hazard și Dervieux, s-a constatat că fătul la naștere a putut avea o talie cuprinsă între 50 cm - 52,2 cm și a fost născut la termen. în susținerea aceleiași concluzii s-au reținut și argumente rezultând din lungimea părului și prezența punctului de osificare Beclard. Având în vedere starea de putrefacție aproape totală, medicul legist nu a putut stabili sexul cadavrului. Întregul schelet - fire de păr, fragmente din marmă și epifiza distală a unui femur, au fost înaintate de procuror la I.N.M.L.

București pentru expertiză antropologică și genetică. Raportul de expertiză medico-legală genetică înregistrat la 21 octombrie 2008, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală M.M. București a stabilit că, în urma analizelor comparative a profilelor ADN a celor doi învinuiți și a noului născut de sex masculin la data de 31 octombrie 2006, cei doi soți sunt părinții biologici ai acestuia. Raportul de expertiză medico-legală antropologică din 26 iunie 2008, al Institutului de Medicină Legală M.M. București a confirmat faptul că oasele examinate au fost de natură umană, provenind de la scheletul unui nou-născut la termen, cu grupa sanguină zero. Diagnosticul de nou-născut la termen s-a pus pe prezența nucleului de osificare Beclard, a lungimii diafizelor, precum și pe prezența a 5 alveole, pe fiecare hemiarcadă dentară (primele 4 arcade conținând câte un mugur dentar iar cea de-a 5 conținând doi muguri dentari).

S-a mai stabilit că oasele examinate, care la data examinării nu erau acoperite de părți moi, au permis să se aprecieze că decesul ar fi putut surveni cu circa 1 an și 4 - 5 luni anterior descoperirii lor. Actele medico-legale s-au coroborat cu declarațiile martorei P.M.l. și recunoașterile inițiale ale inculpaților, din care rezultă că noul-născut de sex masculin s-a născut viu. Astfel, martora P.M.l. în declarațiile date în faza de urmărire penală dată, a descris cu lux de amănunte împrejurările în care cei doi soți au ucis copilul nou-născut. Declarația martorei, coroborată cu concluziile rapoartelor de expertiză efectuată în cauză - astfel cum au fost expuse anterior - au dovedit că, copilul - de sex masculin, a fost născut viu și la termen și că el a fost ucis de cei doi inculpați.

Cu ocazia audierii în faza de cercetare judecătorească, martora a revenit parțial asupra celor relatate cu privire la această faptă, indicând că știe numai că acel copil a fost născut în împrejurările descrise, fără a mai da însă detalii cu privire la conduita inculpaților, justificând prima declarație dată la procuror prin aceea că ar fi fost supărată pe mama sa și ar fi dorit să îi facă rău. Cu toate acestea, instanța a reținut că succesiunea declarațiilor date de către martoră, conținutul acestora și natura detaliilor oferite inițial, precum și modul în care a fost făcută audierea martorei în faza de urmărire penală fac improbabilă această variantă, care de altfel a fost exclusă și de celelalte probe administrate.

Astfel, sub acest aspect a fost semnificativ faptul că cercetările pentru această faptă au fost demarate tocmai ca urmare a denunțului făcut de către martoră la organele de poliție la 03 martie 2008, ea fiind cea care a indicat polițistului că „în toamna anului 2006 mama sa a dat naștere unui copil viu pe care l-a ucis împreună cu tatăl său, D.S. și l-au îngropat într-un canal", iar ulterior martora a fost audiată după începerea urmăririi penale de către procuror, în prezența bunicii, la 07 martie 2008 susținând și detaliind declarația anterioară. La mai mult de opt luni de la primele declarații, martora a fost confruntată cu inculpatul D.S., susținându-și poziția inițial exprimată, iar cu ocazia acestei confruntări a fost prezent atât un psiholog, cât și bunica sa și avocatul desemnat din oficiu pentru inculpat.

Aceeași declarație martora a susținut-o și în confruntarea cu mama sa - inculpata D.M., activitate care de asemenea s-a desfășurat în prezența psihologului chemat din oficiu să asiste, a bunicii sale și a avocatului desemnat pentru a o asista juridic pe inculpată. În aprecierea instanței, constanța în declarații a martorei sub aspectul detaliilor relatate, prezența persoanelor care puteau sesiza orice formă de presiune asupra acesteia sau elemente care să ducă la concluzia că datorită vârstei sau stării psihice face afirmații mincinoase cu ocazia audierii, dar mai ales caracterul spontan al denunțului cu a cărui ocazie a și indicat că nou-născutul a fost ucis de către cei doi inculpați, exclud posibilitatea expusă de martoră în fața instanței.

De altfel, declarațiile inițiale ale martorei sunt susținute și de cele declarate de inculpata D.M. Pe parcursul urmăririi penale, inculpații au recunoscut că fătul s-a născut la termen și viu și că a fost ucis de către amândoi, inițial încercându-se suprimarea vieții prin expunere prelungită la frig, și ulterior recurgându-se la manevre de sufocare (în acest sens declarațiile inculpatei D.M. și declarațiile inculpatului D.S., în care în mod constant ambii au recunoscut uciderea nou-născutului fiecare precizau însă că celălalt ar fi fost autorul faptei), aceeași poziție fiind exprimată și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în prezența avocaților desemnați să asigure asistență juridică.

Deși cu ocazia ultimei audieri în fața instanței de fond inculpatul D.S. a precizat că nu are nicio vină în comiterea faptei, întrucât atunci când a văzut prima oară copilul acesta era deja mort, instanța a constatat că declarația sa este în vădită contradicție cu prima declarație din faza de cercetare judecătorească, când a indicat că acest copil s-ar fi născut viu și a decedat din cauza faptului ca soția sa l-a lăsat imediat după naștere într-o cameră neîncălzită și cu atât mai mult cu declarațiile date în faza de urmărire penală, astfel cum au fost acestea prezentate în paragraful anterior. Aceste schimbări în declarațiile inculpatului au pus sub semnul întrebării veridicitatea celor expuse și justifică concluzia că, ulterior arestării preventive încearcă să minimalizeze propria contribuție la comiterea faptei, declarațiile sale urmând să fie reținute în ansamblul probator numai în măsura coroborării cu celelalte probe (în special declarația martorei P.I.

- care a relatat în mod constant că a auzit copilul plângând imediat după naștere, declarațiile coinculpatei și concluziile raportului de expertiză din care rezultă că în raport de gradul de dezvoltare fătul a fost născut la termen). Aceleași concluzii s-au impus și sub aspectul poziției procesuale a inculpatei D.M. În ceea ce privește cea de-a doua faptă de omor, s-a reținut că, în primăvara, anului 2007, D.M. a constatat că a rămas gravidă, astfel că, nedorindu-și încă un copil, a luat hotărârea de a face o consultație medicală la Spitalul Drăgănești Olt, în vederea întreruperii cursului normal al sarcinii. În acest scop D.M. s-a deplasat la secția ginecologie a Spitalului Drăgănești Olt unde, fiind consultată de un medic, s-a stabilit că sarcina inculpatei era în evoluție și că fătul avea vârsta de 5 luni.

Întrucât viața inculpatei ar fi fost pusă în pericol, medicul care a consultat-o a refuzat să-i întrerupă cursul normal al sarcinii, astfel că aceasta a revenit la domiciliu și i-a adus la cunoștință soțului său despre refuzul medicului de a proceda la întreruperea sarcinii. În aceste condiții, evoluția sarcinii a fost în parametri normali și s-a dezvoltat până la data de 31 ianuarie 2008. În noaptea de 31.01/1 februarie 2008, în jurul orelor 24,00, inculpatei D.M. i s-au declanșat durerile specifice nașterii unui copil, fapt ce i l-a adus la cunoștință atât soțului, cât și fiicei sale P.M.l. Deoarece cei doi inculpați nu-și doreau acest copil, inculpata D.M. împreună cu soțul său au părăsit camera unde locuiau în imobil și s-au deplasat lângă casă, în exterior, după ce în prealabil au luat din încăpere o pătură.

Această pătură au așezat-o pe un strat de zăpadă, după care D.M. s-a așezat pe ea și în urma travaliului a dat naștere unui copil de sex femeiesc, care s-a născut viu și la termen. Dorința inculpatei D.M. și a soțului său D.S. ca aceasta să nască în exteriorul casei, în condiții climaterice deosebit de grele (ger) s-a făcut cu scopul și în ideea că expunând trupul copilului nou-născut la intemperii, acesta va deceda la scurt timp, fără să fie necesară intervenția violentă a celor doi. Procedând în acest mod, cei doi inculpați au sperat că pe corpul noului-născut nu vor rămânea urme de violență care să fie constatate ulterior în cazul unei sesizări de către organele de urmărire penală și medicul legist.

Având în vedere că decesul noului-născut nu a intervenit în aceste împrejurări și așa cum sperau, cei doi inculpați l-au luat și l-au dus în aceeași bucătărie de vară, așa cum au procedat și cu primul copil ucis - lăsându-l dezbrăcat și expus frigului. După expunerea la frig în acel loc, cei doi s-au deplasat în camera lor, sperând că acesta va deceda. Apoi, constatând că noul-născut continuă să plângă, s-au deplasat din nou în bucătăria de vară, loc unde l-au lovit (probabil cu pumnii), după care, așa cum relatează inculpata D.M., soțul său D.S. i-a pus mâna la gură și apoi l-a strâns de gât, sufocându-l. La scurt timp, ca urmare a expunerii la acțiuni violente din partea celor doi inculpați, copilul nou-născut de sex femeiesc a decedat.

În dimineața zilei de 1 februarie 2008, inculpatul D.S., pentru a scăpa de cadavrul noului-născut care purta pe el urme de violență, împreună cu soția sa au luat hotărârea să-l transporte la o distanță de câțiva km de locuința lor, sperând astfel că, cadavrul său va fi devorat de animalele sălbatice și în aceste împrejurări nu se va mai putea stabili eventuala cauză a morții și urmele de violență exercitate de ei asupra fiicei lor. În acest scop D.S., fiind ajutat de D.M., în dimineața aceleiași zile, în jurul orelor 8.00, după ce în prealabil au învelit cadavrul în pături, obiecte de îmbrăcăminte, pungi și saci, l-au pus într-o droagă, au înhămat la ea un măgar și, împreună cu martora P.M.l., inculpatul D.S.

s-a deplasat la o distanță de circa 2 km până la un canal de aducțiune al râului Olt, unde într-un mărăciniș a aruncat acest cadavru. Apoi inculpatul s-a reîntors la domiciliul său, fiind însoțit de P.M.l., și a relatat soției sale locul unde a abandonat cadavrul copilului nou-născut. Datorită condițiilor climaterice (frig și ger) la care a fost expus, cadavrul s-a conservat destul de bine până la data de 3 martie 2008, când a fost descoperit întâmplător de către martorul V.Ș., care se afla cu oile în acea zonă la pășunat, și care a și sesizat organele de poliție. În cursul cercetărilor s-a luat măsura transportării cadavrului noului-născut la morga Spitalului județean Slatina, unde medicii legiști au procedat la autopsierea acestuia.

Așa cum a rezultat din Raportul de constatare medico-legală nr. X/2008 al Serviciului de Medicină Legală Olt, avizat la 3 septembrie 2008,de către Comisia de Control și Avizare din cadrul I.M.L. Craiova, cadavrul găsit pe raza comunei Sprâncenata județul Olt, în ziua de martie 2008, aparține unui făt de sex femeiesc, născut viu și la termen. Moartea a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice acute prin sufocare. Leziunile traumatice constatate la autopsie au fost produse prin lovire cu corpuri contondente și compresiune cu degetele și au legătură directă de cauzalitate cu cauza decesului. Pentru a se stabili dacă D.M. a avut semnele unei nașteri în cauză s-a dispus internarea sus-numitei și examinarea ei de către Serviciul de Medicină Legală al Județului Olt.

În urma examinării inculpatei D.M. s-a constatat ca aceasta a prezentat semnele unei nașteri recente, ce a putut avea loc în urmă cu cel puțin 30 de zile. S-a mai apreciat că recuperarea copilului nou-născut identificat ca aparținând inculpatei a dovedit că nașterea a avut loc la termen. Expertiza medico-legală genetică a concluzionat, în urma analizei comparative a profilelor ADN aparținând celor doi inculpați și a cadavrului nou-născut, de sex feminin, că aceștia sunt părinții biologici ai copilului ucis în noaptea de 31 ianuarie/1 februarie 2008. Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere că în timpul urmăririi penale, cei doi inculpații au recunoscut faptele ce li se rețin în sarcină, prezentând împrejurările în care a intervenit decesul fiicei lor.

Aceste recunoașteri s-au coroborat cu declarația martorei P.M.l., care a relatat împrejurările în care cei doi părinți, în noaptea de 31 ianuarie/1 februarie2008, au ucis copilul de sex femeiesc pe care mama sa îl născuse. Declarația martorei P.M.l. s-a coroborat cu declarațiile celor doi inculpați, însă aceștia din urmă au precizat faptul că copilul de sex femeiesc a fost ucis de inculpatul D.S. care l-a sufocat, după ce, în prealabil l-a strâns cu mâinile de gât. Declarațiile celor doi învinuiți s-a coroborat și cu raportul medico-legal de autopsie a cadavrului noului-născut, precum și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică. Martora P.M.l. nu avea de unde să cunoască că cei doi inculpați au exercitat acte de violență asupra noului-născut, acte care au condus la decesul său, pentru că nu se afla prezentă în bucătăria de vară, unde l-au dus după ce inculpata l-a născut.

În drept, instanța a apreciat că faptele celor doi inculpați astfel cum au fost reținute în baza probelor administrate în cauză, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. pentru fapta din 31 octombrie 2006/1 noiembrie 2006 și omor a deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), rap. la art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. rap. la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. pentru fapta din 31 ianuarie 2008/1 februarie 2008 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru fiecare dintre cei doi inculpați, fiind admisă în acest sens cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în cauză de reprezentantul Ministerului Public și pusă în discuția părților în condițiile art. 334 C. proc.

pen. la ultimul termen de judecată. Deși procurorul a apreciat prin actul de sesizare al instanței ca în cazul ambilor inculpați cele doua fapte (31 octombrie 2006/1 noiembrie 2006 și 31 ianuarie 2008/1 februarie 2008) întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracțiuni de omor deosebit de grav - prev. și pedepsită de art. 174 alin. (1), rap. la art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. rap. la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. (omorul săvârșit de către o persoană care a mai săvârșit un omor) instanța a apreciat că, în această situație, când faptele se judecă deodată, nu există nicio justificare legală pentru a da amândurora o încadrare juridică unică, atât timp cât fiecare în parte atrage răspunderea penală prin ea însăși [ prima faptă în baza art. 174 alin. (1) rap.

la art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. iar a doua în baza art. 174 alin. (1), rap. la art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. rap. la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. ] . Existenta infracțiunii de omor deosebit de grav în situația săvârșirii faptei de către o persoană care a mai săvârșit un omor - art. 176 alin. (1), lit. c) C. pen. - nu presupune în niciun caz, în aprecierea instanței de fond, preexistența unei condamnări definitive pentru prima faptă de omor, fiind aplicabile dispozițiile sus citate și atunci când ambele fapte sunt deduse judecății în același timp, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 C. pen.

De altfel, în același sens s-a apreciat și în practica constantă a instanței supreme, reținându-se că atunci când toate omorurile se judecă deodată, primul este sancționat - ca omor unic - în raport de condițiile în care s-a săvârșit, fiecare dintre celelalte încadrându-se în dispozițiile art. 176 lit. c) cu aplicarea regulilor de la concursul de infracțiuni (în acest sens Decizia nr. 2899/1976 a T.S., Decizia nr. 3319/1974 a T.S.).' Instanța a reținut, în raport de situația de fapt expusă în considerentele sentinței, că ambii inculpați răspund în calitate de coautori pentru faptele comise, respectiv persoane care săvârșesc nemijlocit fapta prevăzută de legea penală (art. 24 C. pen.). S-a motivat că există coautorat la omor în cazurile în care doi sau mai mulți făptuitori săvârșesc cu intenție, acțiuni sau inacțiuni, specifice elementului material al laturii obiective a acesteia.

Se realizează o conjugare a acțiunilor participanților spre o singură finalitate: suprimarea vieții victimei. Ea dă caracter de unitate infracțională realizată împreună de participanți, indiferent de proporțiile contribuției fiecăruia din aceștia. Este însă absolut necesar pentru existența coautoratului ca fiecare dintre participanți să săvârșească nemijlocit acțiuni sau inacțiuni care caracterizează elementul material al laturii obiective al omorului. Unitatea de acțiune ce caracterizează obiectiv coautoratul nu implică săvârșirea de către fiecare coautor a întregii game a actelor de executare a laturii obiective a infracțiunii de omor, fiind suficient ca și aceștia să fi realizat cel puțin unul din actele specifice ei și care se integrează în ansamblul celor comise de ceilalți.

Actele coautorilor, realizate cu intenția de a săvârși împreună infracțiunea de omor, se completează reciproc în cadrul unei acțiuni materiale unice, indivizibile de suprimare a vieții persoanei. Inegalitatea - cantitativă și calitativă - a contribuțiilor coautorilor la suprimarea vieții persoanei, în sensul că numai una sau o parte din acestea sunt apte de a ucide, celelalte neavând o asemenea aptitudine, nu înlătură unitatea de acțiune, specifică și necesară coautoratului, din moment ce toate se află în strânsă legătură cu altele, completându-se și contribuind la producerea rezultatului. Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpații, într-o unitate de acțiune caracteristică și necesară coautoratului, nu și-au dorit cei doi copii, au cooperat și i-au ucis, și în acest fel acțiunile lor s-au înscris în cauzalitatea uciderii victimelor.

Intenția de a ucide a celor doi soți a fost dovedită de acțiunea conjugată a inculpaților, atât înainte, cât și după nașterea celor doi copii, similitudine de mod de ucidere a acestora, afirmațiile ulterioare ale acestora în sensul că noii-născuți au fost adoptați de alte persoane (conform declarațiilor martorilor audiați sub acest aspect) Inculpații au acționat concertat în vederea atingerii rezultatului urmărit, prin acțiunile lor constând în abandonarea nou-născuților în încăperi neîncălzite în plină iarnă, fără îngrijire sau supraveghere, și ulterior exercitarea de violențe asupra corpului victimelor, ascunderea cadavrelor în aceeași zonă, în canalul de aducțiune situat în punctul "D." de pe raza satului Uria, comuna Sprâncenata județul Olt, inducerea în eroare a persoanelor care se interesau de soarta noilor-născuți prin prezentarea unor împrejurări neadevărate (presupusa adoptare a primului copil și întreruperea sarcinii în cazul celui de-al doilea) demonstrând intenția de a ucide.

De altfel, și în măsura în care inculpații nu ar fi acționat în sensul sufocării celor doi nou-născuți nu s-ar fi putut reține lipsa intenției (în formă directă) atât timp cât rezultatul expunerii la frig a unui copil nou-născut pe o perioadă îndelungată este mai mult decât previzibil, indiferent de gradul de pregătire al autorului faptei, fiind evident că acest rezultat a fost prevăzut și urmărit. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen., reținând în concret, pe de o parte, faptul că infracțiunile analizate, atât datorită modului de comitere, cât și datorită faptului că au afectat o valoare fundamentală a societății (dreptul la viață), prezintă un grad de pericol social foarte ridicat.

S-a avut în vedere modul în care inculpații au acționat pentru a suprima viața victimelor (expunându-le la frig pe perioade îndelungate și apoi sufocându-le), faptul că acțiunile s-au desfășurat împotriva unor persoane care în mod obiectiv nu puteau întreprinde nimic pentru a se proteja, caracterul repetat al faptelor comise, conduita procesuală nesinceră a inculpaților, contribuția efectivă a fiecăruia dintre ei la comiterea infracțiunii. În operațiunea de individualizare a sancțiunilor aplicate, instanța a avut în vedere de asemenea limitele de pedeapsă fixate de legiuitor (închisoare de la 15 la 25 de ani în cazul infracțiunii de omor calificat respectiv detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav), dar și datele care caracterizează persoana inculpaților - situație materială, grad de cultură, antecedente penale.

În raport de toate criteriile expuse anterior, instanța a apreciat că prin aplicarea unei pedepse de 15 ani închisoare - pentru infracțiunea de omor calificat, respectiv 17 ani închisoare pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, se ating scopurile preventiv, educativ și sancționator astfel cum sunt prevăzute de art. 52 C. pen. În condițiile art. 65 C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie dacă pedeapsa principală este mai mare de 2 ani și legea prevede pedeapsa complementară. În cauză, față de natura infracțiunilor, caracterul valorilor sociale afectate prin săvârșirea faptelor și comiterea acestora împotriva membrilor familiei, instanța a apreciat necesar să fie aplicată inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părintești și a dreptului dea fi tutore sau curator pe o perioadă de 5 ani, de la data executării pedepsei principale.

În acord cu Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza Hirst vs UK, se impune ca aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale să fie realizată numai în baza hotărârii definitive a instanței și după examinarea împrejurărilor care ar putea justifica dacă interdicția respectă sau nu principiul proporționalității. În cauză inculpații au comis două infracțiuni de omor, ambele având ca victime copiii lor nou-născuți, fapt care relevă că aceștia nu au capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale, recunoscute în mod unanim în societățile democratice.

Este adevărat că dreptul la alegeri libere este o valoarea fundamentală recunoscută de Constituție și tratatele internaționale la care România este parte, însă în măsura în care inculpații nu respectă drepturi esențiale ale concetățenilor lor, acesta fiind unul din motivele pentru care urmează să fie lipsiți de libertate până la executarea pedepsei, se impune în mod rezonabil concluzia că aceștia nu sunt în măsură să aprecieze nici asupra modului în care va fi guvernată țara și implicit nici să își exprime opinia în alegeri. În raport de aceste criterii instanța a apreciat ca fiind proporțională și legitimă măsura interzicerii drepturilor electorale pe durata executării pedepsei. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul D.S.

Prin motivele de apel, parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., având în vedere faptele săvârșite și gravitatea acestora. S-a mai arătat că pedepsele sunt greșit individualizate, infracțiunile comise de inculpați fiind foarte grave, în condițiile în care inculpații și-au omorât proprii copii nou-născuți, au fost oscilanți și nesinceri în declarații au manifestat ferocitate în uciderea propriilor copii, astfel că s-a solicita majorarea pedepselor ce le-au fost aplicate. Inculpatul D.S. a solicitat, prin motivele de apel, în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru fapta din anul 2006 și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru fapta din anul 2008, având în vedere că nu a ucis cei doi copii, ci aceștia au fost născut morți de soția sa, astfel cum i-a comunicat aceasta. În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, prin reducerea cuantumului acesteia, apreciat de inculpat ca fiind exagerat. Curtea reanalizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele art. 371 C. proc. pen. a constatat că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă și în concordanță cu probele administrate în cauză și a dat încadrarea juridică legală faptelor săvârșite de inculpați.

În ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Curtea a apreciat că prima instanță a aplicat pedepse prea blânde. Constatând că inculpații au comis două infracțiuni de omor, din care una de omor deosebit de grav, pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani având în vedere modalitatea de săvârșire, expunere la frig și sufocare a unor victime fără nicio șansă de supraviețuire, instanța de control judiciar a reindividualizat pedepsele majorând pedepsele la 25 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 lit. c) C. pen. În raport de art. 34 lit. a) și 34 lit. b) respective a contopit pedepsele astfel pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen.

și a dispus ca inculpații să execute pedepsele cele mai grele de 25 ani sporite cu câte 5 ani, în total 30 ani închisoare. Curtea a apreciat întemeiat și cel de al doilea motiv de recurs și în consecință a aplicat pe lângă pedeapsa complementară stabilită de tribunal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani. Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal, numai inculpatul D.S. care a criticat-o ca nelegală și netemeinică, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 1, 8 și 14 C. proc. pen. A susținut că nu se face invocat de săvârșirea nici uneia din infracțiuni. Astfel când în anul 2006 soția sa, coinculpata D.M.

a născut și nu a făcut altceva decât să constate că nou-născutul este mort după care l-a îngropat. Referitor la infracțiunea de omor deosebit de grav din anul 2008, soția i-a comunicat că a născut un copil mort și a procedat la fel ca și în anul 2006 și l-a îngropat. În subsidiar a solicitat redozarea pedepselor. Recursul este nefondat. Criticile aduse deciziei au fost formulate și împotriva hotărârii primei instanțe. Din materialul probator administrat curtea a reținut că în noaptea de 31octombrie/1 noiembrie 2006 inculpata a născut intenționat în afara casei în frig un copil viu pe care împreună cu coinculpatul l-au dus într-o bucătărie fără nicio sursă de căldură, loc în care copilul a continuat să plângă după care l-au sufocat cu o cârpă.

Pentru a scăpa de cadavru au luat hotărârea de a-l îngropa și a șterge orice urmă, lucru pe care l-a făcut inculpatul. Felul în care au procedat a fost arătat de P.M.l. declarațiile martorei mai ales cele din cursul urmăririi penale fiind confirmate și de cele declarate de inculpata D.M. Martorul B.F. audiat de prima instanță a declarat că a participat la reconstituirea efectuată de organele de urmărire penală prilej cu care i-a auzit pe ambii inculpați relatând cum au luat cei doi copii nou născuți iar inculpatul i-a îngropat. Cu privire la omorul săvârșit în anul 2008 au fost avute în vedere aceleași probe. Astfel chiar inculpata D.M. audiată în instanță a arătat că a născut un făt viu care mișca și scâncea iar soțul său i-a spus ca și prima dată că nu le mai trebuie alți copii căci au deja prea mulți.

Aceeași inculpată care nu a recunoscut că a participat la uciderea copiilor nu a declarat nici apel și nici recurs, atitudinea ei fiind una din care nu se poate desprinde decât ideea că este vinovată de moartea copiilor pe care i-a născut. Prima instanță a analizat probele și a motivat convingător coautoratul reținând ca intenția de a ucide, a celor doi soți a fost dovedită de acțiunea conjugată a lor atât înainte cât și după nașterea copiilor. Inculpații au acționat concertat în vederea atingerii rezultatului urmărit, prin acțiunile lor constând în abandonarea nou-născuților în încăperi neîncălzite, în plină iarnă, fără îngrijire sau supraveghere și ulterior exercitând acte de violență asupra corpului victimelor.

Ascunderea cadavrelor în aceeași zonă a unui canal, de aducțiune de pe raza satului Uria comuna Sprâncenata, județul Olt, iar apoi inducerea în eroare a consătenilor despre soarta nou-născuților demonstrează intenția de a ucide. Nici motivul de recurs referitor la individualizarea pedepselor pe care inculpații nu le consideră aspre nu este întemeiat. În mod corect instanța de apel a făcut o nouă individualizare majorând pedespele la maximul special și adăugând un spor justificat de pericolul social deosebit al faptelor săvârșite de inculpați uciderea a două persoane - nou-născute practic fără nicio șansă de apărare și supraviețuire cum și de conduita personală nesinceră a inculpaților. Așa fiind Înalta Curte de Casație și Justiție urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 285 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să respingă recursul inculpatului, ca nefondat. În baza art. 385 17 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce arestul preventiv executat până la pronunțarea deciziei. Văzând și dispozițiile art. 192 al C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S. împotriva Deciziei penale nr. 79 din 26 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 aprilie 2009 la 1 iunie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 1 iunie 2010.