ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2137/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2137/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Olt, secția penală, prin Sentința

penală nr. 152 din 22 decembrie 2009 în baza art. 334 a schimbat încadrarea

juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată D.S. și D.M. din

infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 lit. c) și d) raportat la

art. 176 lit. c) C. pen. - în cazul ambilor inculpați - în infracțiunile

prevăzute de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. - fapta

din 31 octombrie 2006/01 noiembrie 2006 și art. 174 alin. (1), 175 alin. (1)

lit. c) și d) raportat la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. - fapta din data

de 31 ianuarie - 01 februarie 2008 - cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. c) C.

pen. - în cazul ambilor inculpați.

În baza art. 174

alin. (1) și 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. a condamnat inculpatul D.S. la

15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat - fapta din

31 octombrie 2006/01 noiembrie 2006.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. d) și e) C. pen. a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părintești și a dreptului de

a fi tutore sau curator pe o durată de 5 ani.

În baza art. 174

alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) și d) raportat la art. 176 alin. (1) lit. c)

C. pen., condamnat același inculpat la 17 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav - fapta din 31 ianuarie 2008/01 februarie

2008.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. d) și e) C. pen. a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părintești și a dreptului de

a fi tutore sau curator pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 alin.

(1) lit a) 34 alin. (1) lit. b) C.pen și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit

pedepsele, urmând ca inculpatul D.S. să execute pedeapsa cea mai grea,

respectiv 17 ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator pe o durata de

5 ani.

În baza art. 71 C.

pen., au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv din 27 aprilie

2009 la zi.

În baza art. 174

alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen, a condamnat inculpata D.M. la 15

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat - fapta din 31

octombrie 2006/01 noiembrie 2006.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. și art. 64 alin. (1) lit d) și e) C. pen., a aplicat inculpatei

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părintești și a dreptului de

a fi tutore sau curator pe o durată de 5 ani.

În baza art. 174

alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) și d) raportat la art. 176 alin. (1) lit. c)

C. pen., a condamnat aceeași inculpată la 17 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav - fapta din 31 ianuarie 2008/01 februarie

2008.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. și art. 64 alin. (1) lit d) și e) C. pen., a aplicat inculpatei

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părintești și a dreptului de

a fi tutore sau curator pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 alin.

(1) lit. a) 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. a

contopit pedepsele și a dispus ca inculpata D.M. să execute pedeapsa cea mai

grea respectiv 17 ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator pe o durata de

5 ani.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea

dispusă prin încheierea de ședință din data de 27 aprilie 2009.

În baza art. 191

alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen, a obligat fiecare dintre inculpați la plata

sumei de 5.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care

suma de 600 RON reprezentând onorariu avocați din oficiu

[

câte 300 RON pentru

fiecare avocat -sumă stabilită în condițiile art. 5 alin. (1) lit. b) din

Protocolul încheiat între M.J. și U.N.B.R.

]

se vor avansa din fondurile M.J.L.C.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a avut în vedere că, prin rechizitoriul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Olt nr. 80/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpaților D.M. și D.S. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de

grav prev. de art. 174 alin. (1), 175 lit. c) și d) C. pen., raportat la art.

176 lit. c) C. pen., în esență reținându-se în fapt că la datele de 31.10/01

noiembrie 2006 și 31.01/01 februarie 2008, ambii inculpați au ucis prin

sufocare doi copii nou-născuți rezultați din relația celor doi.

Pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești,

respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului din 03 martie 2008,

proces-verbal de sesizare a unor fapte penale, proces-verbal de cercetare la

fața locului, planșele fotografice, procesul-verbal de intervenție al I.S.U.,

rapoartele medico-legale de autopsie a cadavrelor celor doi nou-născuți,

rapoartele de expertiză medico-legală ADN, raport de expertiză medico-legală

antropologică, rapoartele medico-legale de expertize medico-legale psihiatrice,

raportul de constatare medico-legală privind examinarea învinuitei D.M.,

rapoartele de control și avizare ale I.M.L. Craiova, procesul-verbal încheiat

de organele parchetului la data de 06 ianuarie 2009, adresa nr. 62755/2008 a

Direcției Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt, declarațiile

învinuiților, procese-verbale de efectuare a unor confruntări, cazierul

judiciar, declarațiile martorilor P.M.l., V.Ș., G.I., B.F., M.T., P.I. instanța

a reținut în fapt următoarele:

Inculpata D.M. s-a

căsătorit cu inculpatul D.S. în anul 1997, locuind în casa părintească a

acestuia situată pe raza comunei Sprâncenata județul Olt sat Uria, la marginea

satului, pe latura de est a localității. Din căsătoria celor doi inculpați au

rezultat 3 copii care în prezent sunt minori.

În luna februarie

2006, inculpata D.M. a constatat că este gravidă, fapt pe care l-a adus la

cunoștință și soțului său D.S., ambii ajungând la concluzia că nu pot permite

nașterea copilului, întrucât nu au suficiente resurse financiare pentru a-l

crește.

La data de 9 mai

2006, D.M. s-a deplasat la centrul de sănătate Drăgănești-Olt, județul Olt,

unde a solicitat întreruperea cursului normal al sarcinii. Cu acest prilej

inculpata a fost consultată de un medic, consultația fiind înregistrată la 809

din 9 mai 2006A, unde s-a menționat diagnosticul sarcină luna a V-a, varice

hidrostatice. În urma efectuării consultației, cererea inculpatei de a i se

întrerupe cursul normal al sarcinii a fost respinsă de medicul consultant,

întrucât sarcina acesteia era în evoluție, respectiv în luna V-a și dacă i s-ar

fi întrerupt cursul normal al sarcinii, viața acesteia ar fi fost pusă în

pericol.

În noaptea de 31

octombrie/1 noiembrie 2006 în jurul orelor 3 - 4, inculpata D.M. s-a trezit din

somn, cu dureri mari abdominale determinate de travaliul nașterii copilului.

Deși cei doi

inculpați dispuneau de un imobil compus din 3 camere, în una din camere locuind

cei 4 copii - trei proveniți din căsătoria lor și unul dintr-o căsătorie

anterioară, astfel că inculpata D.M. avea posibilitatea să nască într-una din

camere, în mod civilizat, fără să poată fi observată de copiii săi aceasta din

urmă a decis să nască în afara imobilului, deplasându-se în acest scop în

spatele casei.

Inculpații au luat

hotărârea de a ucide copilul și în acest sens au părăsit imobilul deplasându-se

într-o grădiniță (în spatele casei), loc unde D.M. a așezat o pătură pe pământ

și a dat naștere unui copil de sex masculin. Imediat după naștere D.S. a

ridicat pătura și copilul nou-născut pe care l-a dus într-o bucătărie de vară

care nu avea nicio sursă de căldură, loc unde acesta a continuat să plângă,

motiv pentru care, folosind o cârpă pe care i-a introdus-o în cavitatea bucală,

l-au sufocat astfel că acesta a decedat.

După uciderea

copilului nou-născut, D.M. s-a deplasat în camera unde se aflau cei 4 copii. A

fost întrebată de fiica sa P.M.l. de ce a lăsat copilul în bucătăria de vară și

de ce acesta nu mai plânge, inculpata relatându-i martorei că i-a pus o cârpă

în gură copilului, iar acesta a murit.

La scurt timp după

uciderea copilului nou-născut, în împrejurările descrise mai sus, cei doi

inculpați, pentru a scăpa de cadavru, și implicit de tragerea la răspundere

penală, au luat hotărârea de a-l îngropa, pentru a șterge orice urmă de

violență, pe un canal de aducțiune situat în punctul „D." de pe raza

satului Uria, comuna Sprâncenata, județul Olt.

În acest scop,

inculpatul D.S., profitând de întuneric, a învelit cadavrul copilului ucis

într-o pungă de polietilenă, apoi l-a introdus într-un sac de rafie, după care

s-a deplasat în punctul „D.", unde este un canal de desecare, loc unde, cu

ajutorul unei cazmale, a săpat o groapă în adâncime de 50 cm în care a introdus

sacul de rafie, în care se afla cadavrul copilului ucis. A acoperit groapa cu

pământ, după care s-a deplasat la domiciliul său și Ie-a relatat soției și

fiicei sale locul unde a ascuns cadavrul și modul cum a procedat.

Fapta a fost

descoperită de organele de poliție ca urmare a denunțului făcut de către fiica

inculpatei - martora P.l., consemnat în procesul-verbal încheiat la 03 martie

2008, iar locul în care a fost îngropat cadavrul noului-născut s-a stabilit în

baza celor declarate de către inculpatul D.S.

Procedându-se la

decopertarea solului de pe fundul canalului, la o adâncime de circa 25 cm a

fost descoperit un sac din rafie de culoare gri, în care se afla o pungă din

polietilenă cu inscripția mercur. În această pungă s-au găsit circa 3 kg de

materie organică, despre care inculpatul D.S. a declarat că sunt resturile

descompuse ale noului-născut de sex masculin pe care el l-a îngropat în luna

noiembrie 2006, și că acest copil a fost născut de soția lui - inculpata D.M.

Cadavrul a fost

ridicat și transportat la morga Spitalului Județean Slatina în vederea

efectuării necropsiei, iar prin Raportul de constatare medico-legală din 8

aprilie 2008 al Serviciului de Medicină Legală al Județului Olt - avizat la 29

mai 2008 de către Comisia de Control și Avizare, s-a stabilit că acel cadavru

aparține unui făt în putrefacție aproape totală (excepție oasele scheletului),

combinată cu saponificare parțială. Putrefacția a constat într-o magmă (pastă)

cenușie, pe alocuri brun-roșcată. Caracteristicile anatomice ale corpului

fătului au dispărut aproape în totalitate (excepție oasele). Din pasta descrisă

mai sus, au fost extrase toate oasele care au fost inventariate constatându-se

că sunt prezente aproape în totalitate, lipsind datorită putrefacției doar

unele oase foarte mici cum ar fi: unele carpiene, tarsiene, metacarpiene,

metatarsiene și vertebre.

Măsurând oasele lungi

și aplicând formula Balt Hazard și Dervieux, s-a constatat că fătul la naștere

a putut avea o talie cuprinsă între 50 cm - 52,2 cm și a fost născut la termen.

în susținerea aceleiași concluzii s-au reținut și argumente rezultând din

lungimea părului și prezența punctului de osificare Beclard. Având în vedere

starea de putrefacție aproape totală, medicul legist nu a putut stabili sexul

cadavrului.

Întregul schelet -

fire de păr, fragmente din marmă și epifiza distală a unui femur, au fost

înaintate de procuror la I.N.M.L. București pentru expertiză antropologică și

genetică.

Raportul de expertiză

medico-legală genetică înregistrat la 21 octombrie 2008, întocmit de Institutul

Național de Medicină Legală M.M. București a stabilit că, în urma analizelor

comparative a profilelor ADN a celor doi învinuiți și a noului născut de sex

masculin la data de 31 octombrie 2006, cei doi soți sunt părinții biologici ai

acestuia.

Raportul de expertiză

medico-legală antropologică din 26 iunie 2008, al Institutului de Medicină

Legală M.M. București a confirmat faptul că oasele examinate au fost de natură

umană, provenind de la scheletul unui nou-născut la termen, cu grupa sanguină

zero. Diagnosticul de nou-născut la termen s-a pus pe prezența nucleului de

osificare Beclard, a lungimii diafizelor, precum și pe prezența a 5 alveole, pe

fiecare hemiarcadă dentară (primele 4 arcade conținând câte un mugur dentar iar

cea de-a 5 conținând doi muguri dentari).

S-a mai stabilit că

oasele examinate, care la data examinării nu erau acoperite de părți moi, au permis

să se aprecieze că decesul ar fi putut surveni cu circa 1 an și 4 - 5 luni

anterior descoperirii lor.

Actele medico-legale

s-au coroborat cu declarațiile martorei P.M.l. și recunoașterile inițiale ale

inculpaților, din care rezultă că noul-născut de sex masculin s-a născut viu.

Astfel, martora

P.M.l. în declarațiile date în faza de urmărire penală dată, a descris cu lux

de amănunte împrejurările în care cei doi soți au ucis copilul nou-născut.

Declarația martorei,

coroborată cu concluziile rapoartelor de expertiză efectuată în cauză - astfel

cum au fost expuse anterior - au dovedit că, copilul - de sex masculin, a fost

născut viu și la termen și că el a fost ucis de cei doi inculpați.

Cu ocazia audierii în

faza de cercetare judecătorească, martora a revenit parțial asupra celor

relatate cu privire la această faptă, indicând că știe numai că acel copil a

fost născut în împrejurările descrise, fără a mai da însă detalii cu privire la

conduita inculpaților, justificând prima declarație dată la procuror prin aceea

că ar fi fost supărată pe mama sa și ar fi dorit să îi facă rău.

Cu toate acestea,

instanța a reținut că succesiunea declarațiilor date de către martoră,

conținutul acestora și natura detaliilor oferite inițial, precum și modul în

care a fost făcută audierea martorei în faza de urmărire penală fac improbabilă

această variantă, care de altfel a fost exclusă și de celelalte probe

administrate.

Astfel, sub acest

aspect a fost semnificativ faptul că cercetările pentru această faptă au fost

demarate tocmai ca urmare a denunțului făcut de către martoră la organele de

poliție la 03 martie 2008, ea fiind cea care a indicat polițistului că „în

toamna anului 2006 mama sa a dat naștere unui copil viu pe care l-a ucis

împreună cu tatăl său, D.S. și l-au îngropat într-un canal", iar ulterior

martora a fost audiată după începerea urmăririi penale de către procuror, în

prezența bunicii, la 07 martie 2008 susținând și detaliind declarația

anterioară.

La mai mult de opt

luni de la primele declarații, martora a fost confruntată cu inculpatul D.S.,

susținându-și poziția inițial exprimată, iar cu ocazia acestei confruntări a

fost prezent atât un psiholog, cât și bunica sa și avocatul desemnat din oficiu

pentru inculpat.

Aceeași declarație

martora a susținut-o și în confruntarea cu mama sa - inculpata D.M., activitate

care de asemenea s-a desfășurat în prezența psihologului chemat din oficiu să

asiste, a bunicii sale și a avocatului desemnat pentru a o asista juridic pe

inculpată.

În aprecierea

instanței, constanța în declarații a martorei sub aspectul detaliilor relatate,

prezența persoanelor care puteau sesiza orice formă de presiune asupra acesteia

sau elemente care să ducă la concluzia că datorită vârstei sau stării psihice

face afirmații mincinoase cu ocazia audierii, dar mai ales caracterul spontan

al denunțului cu a cărui ocazie a și indicat că nou-născutul a fost ucis de

către cei doi inculpați, exclud posibilitatea expusă de martoră în fața

instanței.

De altfel,

declarațiile inițiale ale martorei sunt susținute și de cele declarate de

inculpata D.M.

Pe parcursul

urmăririi penale, inculpații au recunoscut că fătul s-a născut la termen și viu

și că a fost ucis de către amândoi, inițial încercându-se suprimarea vieții

prin expunere prelungită la frig, și ulterior recurgându-se la manevre de

sufocare (în acest sens declarațiile inculpatei D.M. și declarațiile

inculpatului D.S., în care în mod constant ambii au recunoscut uciderea

nou-născutului fiecare precizau însă că celălalt ar fi fost autorul faptei),

aceeași poziție fiind exprimată și cu ocazia prezentării materialului de

urmărire penală, în prezența avocaților desemnați să asigure asistență

juridică.

Deși cu ocazia

ultimei audieri în fața instanței de fond inculpatul D.S. a precizat că nu are

nicio vină în comiterea faptei, întrucât atunci când a văzut prima oară copilul

acesta era deja mort, instanța a constatat că declarația sa este în vădită

contradicție cu prima declarație din faza de cercetare judecătorească, când a

indicat că acest copil s-ar fi născut viu și a decedat din cauza faptului ca

soția sa l-a lăsat imediat după naștere într-o cameră neîncălzită și cu atât

mai mult cu declarațiile date în faza de urmărire penală, astfel cum au fost

acestea prezentate în paragraful anterior.

Aceste schimbări în

declarațiile inculpatului au pus sub semnul întrebării veridicitatea celor

expuse și justifică concluzia că, ulterior arestării preventive încearcă să

minimalizeze propria contribuție la comiterea faptei, declarațiile sale urmând

să fie reținute în ansamblul probator numai în măsura coroborării cu celelalte

probe (în special declarația martorei P.I. - care a relatat în mod constant că

a auzit copilul plângând imediat după naștere, declarațiile coinculpatei și

concluziile raportului de expertiză din care rezultă că în raport de gradul de

dezvoltare fătul a fost născut la termen).

Aceleași concluzii

s-au impus și sub aspectul poziției procesuale a inculpatei D.M.

În ceea ce privește

cea de-a doua faptă de omor, s-a reținut că, în primăvara, anului 2007, D.M. a

constatat că a rămas gravidă, astfel că, nedorindu-și încă un copil, a luat

hotărârea de a face o consultație medicală la Spitalul Drăgănești Olt, în

vederea întreruperii cursului normal al sarcinii. În acest scop D.M. s-a

deplasat la secția ginecologie a Spitalului Drăgănești Olt unde, fiind

consultată de un medic, s-a stabilit că sarcina inculpatei era în evoluție și

că fătul avea vârsta de 5 luni.

Întrucât viața

inculpatei ar fi fost pusă în pericol, medicul care a consultat-o a refuzat

să-i întrerupă cursul normal al sarcinii, astfel că aceasta a revenit la

domiciliu și i-a adus la cunoștință soțului său despre refuzul medicului de a

proceda la întreruperea sarcinii.

În aceste condiții,

evoluția sarcinii a fost în parametri normali și s-a dezvoltat până la data de

31 ianuarie 2008.

În noaptea de 31.01/1

februarie 2008, în jurul orelor 24,00, inculpatei D.M. i s-au declanșat

durerile specifice nașterii unui copil, fapt ce i l-a adus la cunoștință atât

soțului, cât și fiicei sale P.M.l.

Deoarece cei doi

inculpați nu-și doreau acest copil, inculpata D.M. împreună cu soțul său au

părăsit camera unde locuiau în imobil și s-au deplasat lângă casă, în exterior,

după ce în prealabil au luat din încăpere o pătură. Această pătură au așezat-o

pe un strat de zăpadă, după care D.M. s-a așezat pe ea și în urma travaliului a

dat naștere unui copil de sex femeiesc, care s-a născut viu și la termen.

Dorința inculpatei

D.M. și a soțului său D.S. ca aceasta să nască în exteriorul casei, în condiții

climaterice deosebit de grele (ger) s-a făcut cu scopul și în ideea că expunând

trupul copilului nou-născut la intemperii, acesta va deceda la scurt timp, fără

să fie necesară intervenția violentă a celor doi.

Procedând în acest

mod, cei doi inculpați au sperat că pe corpul noului-născut nu vor rămânea urme

de violență care să fie constatate ulterior în cazul unei sesizări de către

organele de urmărire penală și medicul legist.

Având în vedere că

decesul noului-născut nu a intervenit în aceste împrejurări și așa cum sperau,

cei doi inculpați l-au luat și l-au dus în aceeași bucătărie de vară, așa cum

au procedat și cu primul copil ucis - lăsându-l dezbrăcat și expus frigului.

După expunerea la frig în acel loc, cei doi s-au deplasat în camera lor,

sperând că acesta va deceda.

Apoi, constatând că

noul-născut continuă să plângă, s-au deplasat din nou în bucătăria de vară, loc

unde l-au lovit (probabil cu pumnii), după care, așa cum relatează inculpata

D.M., soțul său D.S. i-a pus mâna la gură și apoi l-a strâns de gât,

sufocându-l.

La scurt timp, ca

urmare a expunerii la acțiuni violente din partea celor doi inculpați, copilul

nou-născut de sex femeiesc a decedat.

În dimineața zilei de

1 februarie 2008, inculpatul D.S., pentru a scăpa de cadavrul noului-născut

care purta pe el urme de violență, împreună cu soția sa au luat hotărârea să-l

transporte la o distanță de câțiva km de locuința lor, sperând astfel că,

cadavrul său va fi devorat de animalele sălbatice și în aceste împrejurări nu

se va mai putea stabili eventuala cauză a morții și urmele de violență

exercitate de ei asupra fiicei lor.

În acest scop D.S.,

fiind ajutat de D.M., în dimineața aceleiași zile, în jurul orelor 8.00, după

ce în prealabil au învelit cadavrul în pături, obiecte de îmbrăcăminte, pungi

și saci, l-au pus într-o droagă, au înhămat la ea un măgar și, împreună cu

martora P.M.l., inculpatul D.S. s-a deplasat la o distanță de circa 2 km până

la un canal de aducțiune al râului Olt, unde într-un mărăciniș a aruncat acest

cadavru.

Apoi inculpatul s-a

reîntors la domiciliul său, fiind însoțit de P.M.l., și a relatat soției sale

locul unde a abandonat cadavrul copilului nou-născut.

Datorită condițiilor

climaterice (frig și ger) la care a fost expus, cadavrul s-a conservat destul

de bine până la data de 3 martie 2008, când a fost descoperit întâmplător de

către martorul V.Ș., care se afla cu oile în acea zonă la pășunat, și care a și

sesizat organele de poliție.

În cursul

cercetărilor s-a luat măsura transportării cadavrului noului-născut la morga

Spitalului județean Slatina, unde medicii legiști au procedat la autopsierea

acestuia.

Așa cum a rezultat

din Raportul de constatare medico-legală nr. X/2008 al Serviciului de Medicină

Legală Olt, avizat la 3 septembrie 2008,de către Comisia de Control și Avizare

din cadrul I.M.L. Craiova, cadavrul găsit pe raza comunei Sprâncenata județul

Olt, în ziua de martie 2008, aparține unui făt de sex femeiesc, născut viu și

la termen. Moartea a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice acute prin

sufocare.

Leziunile traumatice

constatate la autopsie au fost produse prin lovire cu corpuri contondente și

compresiune cu degetele și au legătură directă de cauzalitate cu cauza

decesului.

Pentru a se stabili

dacă D.M. a avut semnele unei nașteri în cauză s-a dispus internarea

sus-numitei și examinarea ei de către Serviciul de Medicină Legală al Județului

Olt.

În urma examinării

inculpatei D.M. s-a constatat ca aceasta a prezentat semnele unei nașteri

recente, ce a putut avea loc în urmă cu cel puțin 30 de zile.

S-a mai apreciat că

recuperarea copilului nou-născut identificat ca aparținând inculpatei a dovedit

că nașterea a avut loc la termen.

Expertiza

medico-legală genetică a concluzionat, în urma analizei comparative a

profilelor ADN aparținând celor doi inculpați și a cadavrului nou-născut, de

sex feminin, că aceștia sunt părinții biologici ai copilului ucis în noaptea de

31 ianuarie/1 februarie 2008. Pentru a reține această situație de fapt,

instanța a avut în vedere că în timpul urmăririi penale, cei doi inculpații au

recunoscut faptele ce li se rețin în sarcină, prezentând împrejurările în care

a intervenit decesul fiicei lor.

Aceste recunoașteri

s-au coroborat cu declarația martorei P.M.l., care a relatat împrejurările în

care cei doi părinți, în noaptea de 31 ianuarie/1 februarie2008, au ucis

copilul de sex femeiesc pe care mama sa îl născuse.

Declarația martorei

P.M.l. s-a coroborat cu declarațiile celor doi inculpați, însă aceștia din urmă

au precizat faptul că copilul de sex femeiesc a fost ucis de inculpatul D.S.

care l-a sufocat, după ce, în prealabil l-a strâns cu mâinile de gât.

Declarațiile celor

doi învinuiți s-a coroborat și cu raportul medico-legal de autopsie a

cadavrului noului-născut, precum și cu procesul-verbal de cercetare la fața

locului și planșa fotografică. Martora P.M.l. nu avea de unde să cunoască că

cei doi inculpați au exercitat acte de violență asupra noului-născut, acte care

au condus la decesul său, pentru că nu se afla prezentă în bucătăria de vară,

unde l-au dus după ce inculpata l-a născut.

În drept, instanța a

apreciat că faptele celor doi inculpați astfel cum au fost reținute în baza

probelor administrate în cauză, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175

alin. (1) lit. c), d) C. pen. pentru fapta din 31 octombrie 2006/1 noiembrie

2006 și omor a deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), rap. la art. 175

alin. (1) lit. c), d) C. pen. rap. la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. pentru

fapta din 31 ianuarie 2008/1 februarie 2008 cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen. pentru fiecare dintre cei doi inculpați, fiind admisă în acest sens

cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în cauză de reprezentantul

Ministerului Public și pusă în discuția părților în condițiile art. 334 C.

proc. pen. la ultimul termen de judecată.

Deși procurorul a

apreciat prin actul de sesizare al instanței ca în cazul ambilor inculpați cele

doua fapte (31 octombrie 2006/1 noiembrie 2006 și 31 ianuarie 2008/1 februarie

2008) întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracțiuni de omor

deosebit de grav - prev. și pedepsită de art. 174 alin. (1), rap. la art. 175

alin. (1) lit. c), d) C. pen. rap. la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.

(omorul săvârșit de către o persoană care a mai săvârșit un omor) instanța a apreciat

că, în această situație, când faptele se judecă deodată, nu există nicio

justificare legală pentru a da amândurora o încadrare juridică unică, atât timp

cât fiecare în parte atrage răspunderea penală prin ea însăși

[

prima faptă în baza

art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. iar a doua în

baza art. 174 alin. (1), rap. la art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. rap. la

art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.

]

.

Existenta

infracțiunii de omor deosebit de grav în situația săvârșirii faptei de către o

persoană care a mai săvârșit un omor - art. 176 alin. (1), lit. c) C. pen. - nu

presupune în niciun caz, în aprecierea instanței de fond, preexistența unei

condamnări definitive pentru prima faptă de omor, fiind aplicabile dispozițiile

sus citate și atunci când ambele fapte sunt deduse judecății în același timp,

cu aplicarea dispozițiilor art. 33 C. pen.

De altfel, în același

sens s-a apreciat și în practica constantă a instanței supreme, reținându-se că

atunci când toate omorurile se judecă deodată, primul este sancționat - ca omor

unic - în raport de condițiile în care s-a săvârșit, fiecare dintre celelalte

încadrându-se în dispozițiile art. 176 lit. c) cu aplicarea regulilor de la

concursul de infracțiuni (în acest sens Decizia nr. 2899/1976 a T.S., Decizia

nr. 3319/1974 a T.S.).'

Instanța a reținut,

în raport de situația de fapt expusă în considerentele sentinței, că ambii

inculpați răspund în calitate de coautori pentru faptele comise, respectiv

persoane care săvârșesc nemijlocit fapta prevăzută de legea penală (art. 24 C.

pen.).

S-a motivat că există

coautorat la omor în cazurile în care doi sau mai mulți făptuitori săvârșesc cu

intenție, acțiuni sau inacțiuni, specifice elementului material al laturii

obiective a acesteia. Se realizează o conjugare a acțiunilor participanților

spre o singură finalitate: suprimarea vieții victimei. Ea dă caracter de

unitate infracțională realizată împreună de participanți, indiferent de

proporțiile contribuției fiecăruia din aceștia.

Este însă absolut

necesar pentru existența coautoratului ca fiecare dintre participanți să

săvârșească nemijlocit acțiuni sau inacțiuni care caracterizează elementul

material al laturii obiective al omorului.

Unitatea de acțiune

ce caracterizează obiectiv coautoratul nu implică săvârșirea de către fiecare

coautor a întregii game a actelor de executare a laturii obiective a

infracțiunii de omor, fiind suficient ca și aceștia să fi realizat cel puțin

unul din actele specifice ei și care se integrează în ansamblul celor comise de

ceilalți.

Actele coautorilor,

realizate cu intenția de a săvârși împreună infracțiunea de omor, se

completează reciproc în cadrul unei acțiuni materiale unice, indivizibile de

suprimare a vieții persoanei.

Inegalitatea -

cantitativă și calitativă - a contribuțiilor coautorilor la suprimarea vieții

persoanei, în sensul că numai una sau o parte din acestea sunt apte de a ucide,

celelalte neavând o asemenea aptitudine, nu înlătură unitatea de acțiune,

specifică și necesară coautoratului, din moment ce toate se află în strânsă

legătură cu altele, completându-se și contribuind la producerea rezultatului.

Din probele

administrate în cauză a rezultat că inculpații, într-o unitate de acțiune

caracteristică și necesară coautoratului, nu și-au dorit cei doi copii, au cooperat

și i-au ucis, și în acest fel acțiunile lor s-au înscris în cauzalitatea

uciderii victimelor.

Intenția de a ucide a

celor doi soți a fost dovedită de acțiunea conjugată a inculpaților, atât

înainte, cât și după nașterea celor doi copii, similitudine de mod de ucidere a

acestora, afirmațiile ulterioare ale acestora în sensul că noii-născuți au fost

adoptați de alte persoane (conform declarațiilor martorilor audiați sub acest

aspect)

Inculpații au

acționat concertat în vederea atingerii rezultatului urmărit, prin acțiunile

lor constând în abandonarea nou-născuților în încăperi neîncălzite în plină

iarnă, fără îngrijire sau supraveghere, și ulterior exercitarea de violențe

asupra corpului victimelor, ascunderea cadavrelor în aceeași zonă, în canalul

de aducțiune situat în punctul "D." de pe raza satului Uria, comuna

Sprâncenata județul Olt, inducerea în eroare a persoanelor care se interesau de

soarta noilor-născuți prin prezentarea unor împrejurări neadevărate (presupusa

adoptare a primului copil și întreruperea sarcinii în cazul celui de-al doilea)

demonstrând intenția de a ucide. De altfel, și în măsura în care inculpații nu

ar fi acționat în sensul sufocării celor doi nou-născuți nu s-ar fi putut

reține lipsa intenției (în formă directă) atât timp cât rezultatul expunerii la

frig a unui copil nou-născut pe o perioadă îndelungată este mai mult decât

previzibil, indiferent de gradul de pregătire al autorului faptei, fiind

evident că acest rezultat a fost prevăzut și urmărit.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile

stabilite de art. 72 C. pen., reținând în concret, pe de o parte, faptul că

infracțiunile analizate, atât datorită modului de comitere, cât și datorită

faptului că au afectat o valoare fundamentală a societății (dreptul la viață),

prezintă un grad de pericol social foarte ridicat. S-a avut în vedere modul în

care inculpații au acționat pentru a suprima viața victimelor (expunându-le la

frig pe perioade îndelungate și apoi sufocându-le), faptul că acțiunile s-au

desfășurat împotriva unor persoane care în mod obiectiv nu puteau întreprinde

nimic pentru a se proteja, caracterul repetat al faptelor comise, conduita

procesuală nesinceră a inculpaților, contribuția efectivă a fiecăruia dintre ei

la comiterea infracțiunii.

În operațiunea de

individualizare a sancțiunilor aplicate, instanța a avut în vedere de asemenea

limitele de pedeapsă fixate de legiuitor (închisoare de la 15 la 25 de ani în

cazul infracțiunii de omor calificat respectiv detențiune pe viață sau

închisoare de la 15 la 25 de ani în cazul infracțiunii de omor deosebit de

grav), dar și datele care caracterizează persoana inculpaților - situație

materială, grad de cultură, antecedente penale.

În raport de toate

criteriile expuse anterior, instanța a apreciat că prin aplicarea unei pedepse

de 15 ani închisoare - pentru infracțiunea de omor calificat, respectiv 17 ani

închisoare pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, se ating scopurile

preventiv, educativ și sancționator astfel cum sunt prevăzute de art. 52 C.

pen.

În condițiile art. 65

C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este

obligatorie dacă pedeapsa principală este mai mare de 2 ani și legea prevede

pedeapsa complementară.

În cauză, față de

natura infracțiunilor, caracterul valorilor sociale afectate prin săvârșirea

faptelor și comiterea acestora împotriva membrilor familiei, instanța a

apreciat necesar să fie aplicată inculpaților pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor părintești și a dreptului dea fi tutore sau curator pe

o perioadă de 5 ani, de la data executării pedepsei principale.

În acord cu Decizia

Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza Hirst vs UK, se impune ca

aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale să fie

realizată numai în baza hotărârii definitive a instanței și după examinarea

împrejurărilor care ar putea justifica dacă interdicția respectă sau nu

principiul proporționalității.

În cauză inculpații

au comis două infracțiuni de omor, ambele având ca victime copiii lor

nou-născuți, fapt care relevă că aceștia nu au capacitatea de a aprecia asupra

unor valori fundamentale, recunoscute în mod unanim în societățile democratice.

Este adevărat că

dreptul la alegeri libere este o valoarea fundamentală recunoscută de

Constituție și tratatele internaționale la care România este parte, însă în

măsura în care inculpații nu respectă drepturi esențiale ale concetățenilor

lor, acesta fiind unul din motivele pentru care urmează să fie lipsiți de

libertate până la executarea pedepsei, se impune în mod rezonabil concluzia că

aceștia nu sunt în măsură să aprecieze nici asupra modului în care va fi

guvernată țara și implicit nici să își exprime opinia în alegeri.

În raport de aceste

criterii instanța a apreciat ca fiind proporțională și legitimă măsura

interzicerii drepturilor electorale pe durata executării pedepsei.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul

D.S.

Prin motivele de

apel, parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., având în vedere faptele săvârșite și

gravitatea acestora. S-a mai arătat că pedepsele sunt greșit individualizate,

infracțiunile comise de inculpați fiind foarte grave, în condițiile în care

inculpații și-au omorât proprii copii nou-născuți, au fost oscilanți și

nesinceri în declarații au manifestat ferocitate în uciderea propriilor copii,

astfel că s-a solicita majorarea pedepselor ce le-au fost aplicate.

Inculpatul D.S. a

solicitat, prin motivele de apel, în principal achitarea în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru fapta din anul 2006

și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru

fapta din anul 2008, având în vedere că nu a ucis cei doi copii, ci aceștia au

fost născut morți de soția sa, astfel cum i-a comunicat aceasta. În subsidiar,

a solicitat reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, prin reducerea

cuantumului acesteia, apreciat de inculpat ca fiind exagerat.

Curtea reanalizând

actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, precum și

din oficiu, sub toate aspectele art. 371 C. proc. pen. a constatat că instanța

de fond a reținut o situație de fapt corectă și în concordanță cu probele

administrate în cauză și a dat încadrarea juridică legală faptelor săvârșite de

inculpați.

În ce privește

individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Curtea a apreciat că prima

instanță a aplicat pedepse prea blânde.

Constatând că

inculpații au comis două infracțiuni de omor, din care una de omor deosebit de

grav, pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoare de

la 15 la 25 de ani având în vedere modalitatea de săvârșire, expunere la frig

și sufocare a unor victime fără nicio șansă de supraviețuire, instanța de

control judiciar a reindividualizat pedepsele majorând pedepsele la 25 ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) și

d) și art. 176 lit. c) C. pen.

În raport de art. 34

lit. a) și 34 lit. b) respective a contopit pedepsele astfel pentru

infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. și a

dispus ca inculpații să execute pedepsele cele mai grele de 25 ani sporite cu

câte 5 ani, în total 30 ani închisoare.

Curtea a apreciat

întemeiat și cel de al doilea motiv de recurs și în consecință a aplicat pe

lângă pedeapsa complementară stabilită de tribunal și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată

de 5 ani.

Împotriva deciziei a

declarat recurs, în termen legal, numai inculpatul D.S. care a criticat-o ca

nelegală și netemeinică, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 1, 8 și 14 C. proc. pen.

A susținut că nu se

face invocat de săvârșirea nici uneia din infracțiuni. Astfel când în anul 2006

soția sa, coinculpata D.M. a născut și nu a făcut altceva decât să constate că

nou-născutul este mort după care l-a îngropat.

Referitor la

infracțiunea de omor deosebit de grav din anul 2008, soția i-a comunicat că a

născut un copil mort și a procedat la fel ca și în anul 2006 și l-a îngropat.

În subsidiar a

solicitat redozarea pedepselor.

Recursul este

nefondat.

Criticile aduse

deciziei au fost formulate și împotriva hotărârii primei instanțe.

Din materialul

probator administrat curtea a reținut că în noaptea de 31octombrie/1 noiembrie

2006 inculpata a născut intenționat în afara casei în frig un copil viu pe care

împreună cu coinculpatul l-au dus într-o bucătărie fără nicio sursă de căldură,

loc în care copilul a continuat să plângă după care l-au sufocat cu o cârpă.

Pentru a scăpa de

cadavru au luat hotărârea de a-l îngropa și a șterge orice urmă, lucru pe care

l-a făcut inculpatul.

Felul în care au

procedat a fost arătat de P.M.l. declarațiile martorei mai ales cele din cursul

urmăririi penale fiind confirmate și de cele declarate de inculpata D.M.

Martorul B.F. audiat de prima instanță a declarat că a participat la

reconstituirea efectuată de organele de urmărire penală prilej cu care i-a

auzit pe ambii inculpați relatând cum au luat cei doi copii nou născuți iar

inculpatul i-a îngropat.

Cu privire la omorul

săvârșit în anul 2008 au fost avute în vedere aceleași probe. Astfel chiar

inculpata D.M. audiată în instanță a arătat că a născut un făt viu care mișca

și scâncea iar soțul său i-a spus ca și prima dată că nu le mai trebuie alți

copii căci au deja prea mulți. Aceeași inculpată care nu a recunoscut că a

participat la uciderea copiilor nu a declarat nici apel și nici recurs,

atitudinea ei fiind una din care nu se poate desprinde decât ideea că este

vinovată de moartea copiilor pe care i-a născut.

Prima instanță a

analizat probele și a motivat convingător coautoratul reținând ca intenția de a

ucide, a celor doi soți a fost dovedită de acțiunea conjugată a lor atât

înainte cât și după nașterea copiilor.

Inculpații au

acționat concertat în vederea atingerii rezultatului urmărit, prin acțiunile

lor constând în abandonarea nou-născuților în încăperi neîncălzite, în plină

iarnă, fără îngrijire sau supraveghere și ulterior exercitând acte de violență

asupra corpului victimelor.

Ascunderea cadavrelor

în aceeași zonă a unui canal, de aducțiune de pe raza satului Uria comuna

Sprâncenata, județul Olt, iar apoi inducerea în eroare a consătenilor despre

soarta nou-născuților demonstrează intenția de a ucide.

Nici motivul de

recurs referitor la individualizarea pedepselor pe care inculpații nu le

consideră aspre nu este întemeiat. În mod corect instanța de apel a făcut o

nouă individualizare majorând pedespele la maximul special și adăugând un spor

justificat de pericolul social deosebit al faptelor săvârșite de inculpați

uciderea a două persoane - nou-născute practic fără nicio șansă de apărare și

supraviețuire cum și de conduita personală nesinceră a inculpaților.

Așa fiind Înalta

Curte de Casație și Justiție urmează ca în conformitate cu dispozițiile art.

285 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul inculpatului, ca

nefondat.

În baza art. 385

17

alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce arestul

preventiv executat până la pronunțarea deciziei.

Văzând și

dispozițiile art. 192 al C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.S. împotriva Deciziei penale nr. 79 din 26

martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 aprilie 2009 la 1

iunie 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 1 iunie 2010.