ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3700/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 75/F/CA din 18 Martie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal, în Dosarul nr. 1595/57/2008, s-a respins excepția de nelegalitate

formulată de reclamanta Regia Autonomă de Interes Local Hunedoara, prin

administrator judiciar Q.S.P.R.L. Deva, în contradictoriu cu Guvernul României

și Consiliul Local al Municipiului Hunedoara.

Pentru a pronunța această

sentință s-a reținut că reclamanta prin cererea formulată și precizată a invocat

excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local nr. 65/2006, precum și a

H.G. nr. 354/2007 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1352/2001 privind

atestarea domeniului public a județului Hunedoara, a orașelor și comunelor din

județul Hunedoara referitoare la pozițiile 3040 - 3062.

Excepțiile de nelegalitate

au fost apreciate ca fiind nefondate, reținându-se că nu au fost încălcate

prevederile art. 3 din Legea nr. 213/1998 și nici pct. 3 din anexa la lege

întrucât mijloacele fixe prevăzute la pozițiile 3040-3062 din H.G. nr. 354/2007

deservesc un serviciu public (de transport local călători) iar prin natura lor

sunt de uz și de interes public local

Bunurile în litigiu cuprinse

în hotărârea de Guvern au avut destinație și au deservit întotdeauna un

serviciu public de interes local general, respectiv serviciul regulat de

transport public de călători al municipiului Hunedoara care, până la 31 decembrie

2005 a fost în folosința și administrarea reclamantei, fiind efectuat de către secția

de transport local, utilaje și gospodărie comunală din cadrul acestei regii.

Aceste bunuri au aparținut domeniului public al Municipiului Hunedoara, fiind

edificate pe terenul proprietate publică a acestuia și nu s-au aflat niciodată

în patrimoniul reclamantei, astfel că nu se impunea nici plata vreunei

despăgubiri în favoarea regiei cât timp aceasta nu le-a deținut în proprietate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă aduce,

în esență, următoarele critici sentinței atacate:

- Hotărârea recurată este în

contradicție cu probatoriul administrat în cauză, respectiv cu Hotărârea

Consiliului Local Hunedoara nr. 11/1995, din care rezultă că bunurile preluate

de la Regia Autonomă de Gospodărie Comunală și Locativă Hunedoara și de la Regia Autonomă pentru Transport Persoane Hunedoara au intrat în proprietatea sa și nu în

folosință sau administrare. Cu aceste bunuri a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului ca făcând parte din patrimoniul său, iar pe parcursul anului

2007 Primăria Hunedoara i-a achitat lunar contravaloarea chiriei și a

amortismenului mijloacelor fixe, recunoscând prin aceasta că bunurile sunt

proprietatea sa.

- Consiliul Local Hunedoara,

conform prevederilor art. 3 și 8 din Legea nr. 213/1998, avea obligația să îi

acorde o prealabilă și justă despăgubire când a hotărât modificarea

inventarului domeniului public cu aceste bunuri, proprietatea sa, chiar dacă ele

deservesc un serviciu public.

Intimatul-pârât Consiliul

Local al Municipiului Hunedoara a formulat întâmpinare prin care solicită

respingerea recursului ca nefondat, întrucât cele susținute de recurentă nu au

suport legal pentru că bunurile prevăzute la pozițiile 3040-3062, la care face

referire reclamanta au avut destinația și au deservit întotdeauna un serviciu

public de interes local general, respectiv serviciul regulat de transport

public de călători al Municipiului Hunedoara, aparținând domeniului public al

acestuia.

Înalta Curte, analizând

recursul formulat în raport de criticile aduse, de dispozițiile legale

incidente, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, apreciază că acesta

este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Cererea reclamantei a fost

soluționată de instanța de fond în procedura specială a excepției de

nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

În cauza de față, actul

pretins a fi vătămător este H.G. nr. 354/2007 pentru modificarea și completarea

H.G. nr. 1352/2001 privind atestarea domeniului public al Județului Hunedoara,

respectiv pozițiile 3040 - 3062.

Hotărârea Consiliului Local

Hunedoara nr. 65/2006 este un act prealabil, cu caracter preparator, care nu

produce efecte juridice proprii, fiind suspusă aprobării prin actul de

autoritate al Guvernului, respectiv Hotărârea de Guvern care este actul ce

schimbă regimul juridic aplicabil bunurilor respective și care poate aduce

atingere dreptului de proprietate ori interesului legitim.

Prin Hotărârea Consiliului

Local Hunedoara nr. 65/2006 a fost completat inventarul bunurilor care

alcătuiesc domeniului public al municipiului Hunedoara și cu mijloacele fixe

amplasate pe terenul aferent autobazei serviciului public local de călători

prevăzute în tabelul menționat la art. 1 alin. (6).

Această hotărâre a stat la

baza H.G. nr. 354/2007 în privința pozițiilor 3040-3062.

Controlul de legalitate al

acestei hotărâri a Guvernului se face prin raportare la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în temeiul

căreia Guvernul emite asemenea hotărâri de atestare, avându-se în vedere

documentația în temeiul căruia această hotărâre s-a emis.

Răspunzând criticilor aduse

prin cererea de recurs, astfel cum au fost expuse, Înalta Curte apreciază că

este nefondată critica recurentei, potrivit căreia bunurile au intrat în

patrimoniul său conform Hotărârii Consiliului Local Hunedoara nr. 11/1995,

întrucât din conținutul acesteia, respectiv din art. 3 alin. (2), reiese că Regia

autonomă de interes local a municipiului Hunedoara, „va avea în administrare

bunurile din domeniul public și privat al municipiului Hunedoara” și nu în

proprietate, cum aceasta susține. Patrimoniul Regiei Autonome de Gospodărie

Comunală și Locativă Hunedoara și al Regiei Autonome pentru Transport Persoane

Hunedoara, într-adevăr a fost preluat de recurenta-reclamantă prin H.C.L. nr. 11/1995

însă aceasta se află în eroare, făcând confuzie între patrimoniul acestora și

bunurile din domeniul public și privat al municipiului Hunedoara, printre care

se află și mijloacele fixe menționate la pozițiile 3040-3062 care au fost date

doar în administrare recurentei, nefiind dovezi că acestea au fost vreodată în

patrimoniul acestor regii.

Întrucât bunurile respective

au avut ca destinație și au deservit întotdeauna un serviciu public de interes

local general, respectiv cel de transport public de călători al municipiului

Hunedoara, fapt de altfel recunoscut implicit și de recurenta-reclamantă în

cererea de recurs, în mod corect s-a dispus trecerea lor în domeniul public al

acestuia, încadrându-se în categoria celor prevăzute în art. 3 din Legea nr. 213/1998,

fiind

bunuri

care prin natura lor, sunt de uz sau de interes public,

folosite în interes public, prin

intermediul serviciului public de transport călători.

Existența facturilor fiscale

menționate de recurenta-reclamantă, nu prezintă relevanță în ceea ce privește

dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor în litigiu, întrucât prin

acestea nu s-a facturat contravaloarea acestor bunuri.

De asemenea, susținerea

potrivit căreia cu aceste bunuri a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului este irelevantă, această operațiune nefăcând dovada

proprietății bunurilor, cât timp, așa cum s-a reținut anterior, bunurile

respective au aparținut întotdeauna domeniului public al municipiului

Hunedoara, deservind permanent serviciul public de transport local, acestea fiind

doar în administrarea recurentei.

În concluzie, nefiind făcută

în nici un fel dovada proprietății asupra bunurilor menționate de către

recurenta-reclamantă, nu se poate reține vreo vătămare suferită de aceasta și,

în consecință nici nelegalitatea actelor menționate.

Având în vedere faptul că

obiectul cererii deduse judecății îl constituie excepția de nelegalitate,

reglementată de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind un

mijloc de apărare în cadrul unui proces, critica referitoare la faptul că

revenea Consiliului Local Hunedoara obligația la o justă și prealabilă

despăgubire nu se circumscrie acestui obiect.

Ținând seama de

considerentele expuse, nu poate fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., în cauză făcându-se o corectă aplicare a dispozițiilor legale

incidente, fiind legală și temeinică soluția de respingere a excepției de

nelegalitate.

În raport de cele

menționate, de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1)

teza a II-a, alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Regia Autonomă de Interes Local Hunedoara prin administrator judiciar Q.S.P.R.L.

Deva împotriva sentinței civile nr. 75/F/ CA din 18 martie 2009 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 15 iulie 2009.