ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3700/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 75/F/CA din 18 Martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1595/57/2008, s-a respins excepția de nelegalitate formulată de reclamanta Regia Autonomă de Interes Local Hunedoara, prin administrator judiciar Q.S.P.R.L. Deva, în contradictoriu cu Guvernul României și Consiliul Local al Municipiului Hunedoara. Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că reclamanta prin cererea formulată și precizată a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local nr. 65/2006, precum și a H.G. nr. 354/2007 pentru modificarea și completarea H.G.

nr. 1352/2001 privind atestarea domeniului public a județului Hunedoara, a orașelor și comunelor din județul Hunedoara referitoare la pozițiile 3040 - 3062. Excepțiile de nelegalitate au fost apreciate ca fiind nefondate, reținându-se că nu au fost încălcate prevederile art. 3 din Legea nr. 213/1998 și nici pct. 3 din anexa la lege întrucât mijloacele fixe prevăzute la pozițiile 3040-3062 din H.G. nr. 354/2007 deservesc un serviciu public (de transport local călători) iar prin natura lor sunt de uz și de interes public local Bunurile în litigiu cuprinse în hotărârea de Guvern au avut destinație și au deservit întotdeauna un serviciu public de interes local general, respectiv serviciul regulat de transport public de călători al municipiului Hunedoara care, până la 31 decembrie 2005 a fost în folosința și administrarea reclamantei, fiind efectuat de către secția de transport local, utilaje și gospodărie comunală din cadrul acestei regii.

Aceste bunuri au aparținut domeniului public al Municipiului Hunedoara, fiind edificate pe terenul proprietate publică a acestuia și nu s-au aflat niciodată în patrimoniul reclamantei, astfel că nu se impunea nici plata vreunei despăgubiri în favoarea regiei cât timp aceasta nu le-a deținut în proprietate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă aduce, în esență, următoarele critici sentinței atacate: - Hotărârea recurată este în contradicție cu probatoriul administrat în cauză, respectiv cu Hotărârea Consiliului Local Hunedoara nr. 11/1995, din care rezultă că bunurile preluate de la Regia Autonomă de Gospodărie Comunală și Locativă Hunedoara și de la Regia Autonomă pentru Transport Persoane Hunedoara au intrat în proprietatea sa și nu în folosință sau administrare.

Cu aceste bunuri a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului ca făcând parte din patrimoniul său, iar pe parcursul anului 2007 Primăria Hunedoara i-a achitat lunar contravaloarea chiriei și a amortismenului mijloacelor fixe, recunoscând prin aceasta că bunurile sunt proprietatea sa. - Consiliul Local Hunedoara, conform prevederilor art. 3 și 8 din Legea nr. 213/1998, avea obligația să îi acorde o prealabilă și justă despăgubire când a hotărât modificarea inventarului domeniului public cu aceste bunuri, proprietatea sa, chiar dacă ele deservesc un serviciu public.

Intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Hunedoara a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât cele susținute de recurentă nu au suport legal pentru că bunurile prevăzute la pozițiile 3040-3062, la care face referire reclamanta au avut destinația și au deservit întotdeauna un serviciu public de interes local general, respectiv serviciul regulat de transport public de călători al Municipiului Hunedoara, aparținând domeniului public al acestuia. Înalta Curte, analizând recursul formulat în raport de criticile aduse, de dispozițiile legale incidente, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Cererea reclamantei a fost soluționată de instanța de fond în procedura specială a excepției de nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004. În cauza de față, actul pretins a fi vătămător este H.G. nr. 354/2007 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1352/2001 privind atestarea domeniului public al Județului Hunedoara, respectiv pozițiile 3040 - 3062. Hotărârea Consiliului Local Hunedoara nr. 65/2006 este un act prealabil, cu caracter preparator, care nu produce efecte juridice proprii, fiind suspusă aprobării prin actul de autoritate al Guvernului, respectiv Hotărârea de Guvern care este actul ce schimbă regimul juridic aplicabil bunurilor respective și care poate aduce atingere dreptului de proprietate ori interesului legitim.

Prin Hotărârea Consiliului Local Hunedoara nr. 65/2006 a fost completat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniului public al municipiului Hunedoara și cu mijloacele fixe amplasate pe terenul aferent autobazei serviciului public local de călători prevăzute în tabelul menționat la art. 1 alin. (6). Această hotărâre a stat la baza H.G. nr. 354/2007 în privința pozițiilor 3040-3062. Controlul de legalitate al acestei hotărâri a Guvernului se face prin raportare la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în temeiul căreia Guvernul emite asemenea hotărâri de atestare, avându-se în vedere documentația în temeiul căruia această hotărâre s-a emis.

Răspunzând criticilor aduse prin cererea de recurs, astfel cum au fost expuse, Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentei, potrivit căreia bunurile au intrat în patrimoniul său conform Hotărârii Consiliului Local Hunedoara nr. 11/1995, întrucât din conținutul acesteia, respectiv din art. 3 alin. (2), reiese că Regia autonomă de interes local a municipiului Hunedoara, „va avea în administrare bunurile din domeniul public și privat al municipiului Hunedoara” și nu în proprietate, cum aceasta susține. Patrimoniul Regiei Autonome de Gospodărie Comunală și Locativă Hunedoara și al Regiei Autonome pentru Transport Persoane Hunedoara, într-adevăr a fost preluat de recurenta-reclamantă prin H.C.L.

nr. 11/1995 însă aceasta se află în eroare, făcând confuzie între patrimoniul acestora și bunurile din domeniul public și privat al municipiului Hunedoara, printre care se află și mijloacele fixe menționate la pozițiile 3040-3062 care au fost date doar în administrare recurentei, nefiind dovezi că acestea au fost vreodată în patrimoniul acestor regii. Întrucât bunurile respective au avut ca destinație și au deservit întotdeauna un serviciu public de interes local general, respectiv cel de transport public de călători al municipiului Hunedoara, fapt de altfel recunoscut implicit și de recurenta-reclamantă în cererea de recurs, în mod corect s-a dispus trecerea lor în domeniul public al acestuia, încadrându-se în categoria celor prevăzute în art. 3 din Legea nr. 213/1998, fiind bunuri care prin natura lor, sunt de uz sau de interes public, folosite în interes public, prin intermediul serviciului public de transport călători.

Existența facturilor fiscale menționate de recurenta-reclamantă, nu prezintă relevanță în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor în litigiu, întrucât prin acestea nu s-a facturat contravaloarea acestor bunuri. De asemenea, susținerea potrivit căreia cu aceste bunuri a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului este irelevantă, această operațiune nefăcând dovada proprietății bunurilor, cât timp, așa cum s-a reținut anterior, bunurile respective au aparținut întotdeauna domeniului public al municipiului Hunedoara, deservind permanent serviciul public de transport local, acestea fiind doar în administrarea recurentei. În concluzie, nefiind făcută în nici un fel dovada proprietății asupra bunurilor menționate de către recurenta-reclamantă, nu se poate reține vreo vătămare suferită de aceasta și, în consecință nici nelegalitatea actelor menționate.

Având în vedere faptul că obiectul cererii deduse judecății îl constituie excepția de nelegalitate, reglementată de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind un mijloc de apărare în cadrul unui proces, critica referitoare la faptul că revenea Consiliului Local Hunedoara obligația la o justă și prealabilă despăgubire nu se circumscrie acestui obiect. Ținând seama de considerentele expuse, nu poate fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în cauză făcându-se o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, fiind legală și temeinică soluția de respingere a excepției de nelegalitate. În raport de cele menționate, de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza a II-a, alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Regia Autonomă de Interes Local Hunedoara prin administrator judiciar Q.S.P.R.L. Deva împotriva sentinței civile nr. 75/F/ CA din 18 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 iulie 2009.