ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1931/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1931/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 811 din 28 octombrie 2008 a Tribunalului Arad s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului F.N.I., reținându-se următoarele considerente: Acțiunea reclamantului are ca obiect obligarea pârâtului Penitenciarul Arad la plata unor daune morale motivat de faptul că a fost sancționat disciplinar în mod nelegal, invocând discriminarea în ce privește sancționarea disciplinară. Astfel instanța de fond a reținut că sancțiunea disciplinară a fost invalidată prin încheierea judecătorului delegat la Penitenciarul Arad din 29 ianuarie 2009, care ulterior a făcut obiectul controlului judecătoresc în condițiile art. 74 din Legea nr. 275/2006 – dosarul civil nr. 1505/55/2007 al Judecătoriei Arad.
Reclamantul confundă consecințele unei sancțiuni disciplinare cu discriminarea. Se reține astfel că discriminarea invocată de reclamant nu se încadrează în dispozițiile art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul iar prin decizia civilă nr. 193 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara s-a respins ca nefondat apelul. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că reclamantul nu a propus nici o probă pertinentă și concludentă cu privire la existența unui prejudiciu material și moral și nici a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, nefiind întrunite astfel cerințele art. 998 – 999 C. civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul F.N.I.
criticând hotărârea instanței de apel sub aspectul nelegalității ei în condițiile în care procedurile de citare cu el la Penitenciarul Timișoara nu a fost legal îndeplinită. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs a actelor de la dosar, Înalta Curte reține că recursul este fondat. Astfel așa cum rezultă și din actul de la fila 14 – dosarul instanței de apel reclamantul fusese transferat de la Penitenciarul Arad la Penitenciarul Timișoara, din 13 martie 2009, situație în care se impunea citarea lui în condițiile art. 90 pct. 6 C. proc. civ. la Penitenciarul Timișoara. Or, instanța de apel, a dispus în continuare citarea lui de la Penitenciarul Arad (filele 15 – 20, 29). Față de obiectul dedus judecății, de situația de detenție în care se află reclamantul, instanțele aveau îndatorirea în sensul art. 129 pct. 5 C. proc.
civ., să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului obiectiv și pentru aplicarea corectă a legii, în scopul formulării unei hotărârii temeinice și legale. Exercitarea rolului activ al instanței, se impunea și prin prisma dreptului la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât, așa cum rezultă din actele de la dosar, reclamantul se afla și se mai află și în prezent în stare de detenție într-un penitenciar, fiindu-i respinsă și cererea de acordare a ajutorului public judiciar în ce privește asigurarea asistenței juridice printr-un avocat (fila 8 și 19 dosarul instanței de apel). Judecătorul nu este ținut de termenul de drept indicat de reclamant, dar este la fel de evident că acest temei (greșit sau nu) trebuie să existe evidențiat în mod corect în cuprinsul cererii de apel (art. 287 pct. 3 C. proc.
civ.) și al cererii de chemare în judecată (art. 112 pct. 4 C. proc. civ.). Aplicarea principiului rolului activ nu trebuie (și de altfel nici nu poate) să suplinească pasivitatea părților din litigiu, și nici nu poate să aducă atingere echilibrului procesual și nici egalității părților din procesul civil, și nici să determine instanța să abdice de la respectarea obligației de a asigura o judecată imparțială în cauză. Astfel, prin prisma celor expuse recursul urmează a fi admis și în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc. civ., urmează a se casa hotărârea instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul F.N.I., împotriva deciziei nr. 193 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2010 .
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.