ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1931/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 811 din 28

octombrie 2008 a Tribunalului Arad s-a respins ca nefondată acțiunea

reclamantului F.N.I., reținându-se următoarele considerente:

Acțiunea reclamantului are ca obiect

obligarea pârâtului Penitenciarul Arad la plata unor daune morale motivat de

faptul că a fost sancționat disciplinar în mod nelegal, invocând discriminarea

în ce privește sancționarea disciplinară.

Astfel instanța de fond a reținut că

sancțiunea disciplinară a fost invalidată prin încheierea judecătorului delegat

la Penitenciarul Arad din 29 ianuarie 2009, care ulterior a făcut obiectul

controlului judecătoresc în condițiile art. 74 din Legea nr. 275/2006 – dosarul

civil nr. 1505/55/2007 al Judecătoriei Arad.

Reclamantul confundă consecințele

unei sancțiuni disciplinare cu discriminarea.

Se reține astfel că discriminarea

invocată de reclamant nu se încadrează în dispozițiile art. 27 alin. (1) din O.G.

nr. 137/2000.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamantul iar prin decizia civilă nr. 193 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara s-a respins ca nefondat apelul.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că reclamantul nu a propus nici o probă pertinentă

și concludentă cu privire la existența unui prejudiciu material și moral și

nici a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, nefiind

întrunite astfel cerințele art. 998 – 999 C. civ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul F.N.I. criticând hotărârea instanței de apel sub aspectul

nelegalității ei în condițiile în care procedurile de citare cu el la Penitenciarul Timișoara nu a fost legal îndeplinită.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor de recurs a actelor de la dosar, Înalta Curte reține că

recursul este fondat.

Astfel așa cum rezultă și din actul

de la fila 14 – dosarul instanței de apel reclamantul fusese transferat de la Penitenciarul Arad la Penitenciarul Timișoara, din 13 martie 2009, situație în care se

impunea citarea lui în condițiile art. 90 pct. 6 C. proc. civ. la Penitenciarul Timișoara.

Or, instanța de apel, a dispus în

continuare citarea lui de la Penitenciarul Arad (filele 15 – 20, 29).

Față de obiectul dedus judecății, de

situația de detenție în care se află reclamantul, instanțele aveau îndatorirea

în sensul art. 129 pct. 5 C. proc. civ., să stăruie prin toate mijloacele

legale pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului obiectiv și

pentru aplicarea corectă a legii, în scopul formulării unei hotărârii temeinice

și legale.

Exercitarea rolului activ al

instanței, se impunea și prin prisma dreptului la un proces echitabil, cu atât

mai mult cu cât, așa cum rezultă din actele de la dosar, reclamantul se afla și

se mai află și în prezent în stare de detenție într-un penitenciar, fiindu-i

respinsă și cererea de acordare a ajutorului public judiciar în ce privește

asigurarea asistenței juridice printr-un avocat (fila 8 și 19 dosarul instanței

de apel).

Judecătorul nu este ținut de

termenul de drept indicat de reclamant, dar este la fel de evident că acest

temei (greșit sau nu) trebuie să existe evidențiat în mod corect în cuprinsul

cererii de apel (art. 287 pct. 3 C. proc. civ.) și al cererii de chemare în

judecată (art. 112 pct. 4 C. proc. civ.).

Aplicarea principiului rolului activ

nu trebuie (și de altfel nici nu poate) să suplinească pasivitatea părților din

litigiu, și nici nu poate să aducă atingere echilibrului procesual și nici

egalității părților din procesul civil, și nici să determine instanța să abdice

de la respectarea obligației de a asigura o judecată imparțială în cauză.

Astfel, prin prisma celor expuse

recursul urmează a fi admis și în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc. civ.,

urmează a se casa hotărârea instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul F.N.I., împotriva deciziei nr. 193 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare instanței de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 martie 2010

.