ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra plângerii de față pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

plângerea formulată la data de 22 iulie 2009 și înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 6242/1/2009 petentul

deputat în Parlamentul României D.I.M. a solicitat desființarea ordonanței nr. 1386/P/2007

din 25 mai 2009 și rezoluției ulterioare confirmative nr. 669/3243/2/2009 din 2

iulie 2009, date în dosar nr. 1386/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, în

sensul schimbării temeiului de drept al soluției de scoatere de sub urmărire

penală în dispozițiile art. 249 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 1 lit. b) și

art. 10 lit. d) C. proc. pen. [„faptei îi lipsește unul din elementele

constitutive ale infracțiunii”].

Prin

ordonanța și rezoluția atacată sus-menționate date în dosar nr. 1386/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire

penală și criminalistică, față de învinuiții în cauză deputați D.I.M. și P.V.,

cercetați sub aspectul săvârșirii în coautorat a infracțiunii de denunțare

calomnioasă prevăzută de art. 259 alin. (2) C. pen. - ce s-a pretins a fi fost

comisă urmare denunțului înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Jiu sub nr. 4261/P/2007 din 8 august 2007 prin care au solicitat efectuarea de

cercetări împotriva numitului G.A. rectorul Universității „Constantin Brâncuși”

Tg.Jiu sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 248, art. 288 și art. 291 C.

pen. prin aceea că în funcția deținută, a înregistrat în evidențe cu data de 7

decembrie 2006, dată necorespunzătoare realității contractul de prestare

servicii nr. 7564 având ca obiect proiectarea unei construcții destinată

Facultății de Științe-Economice, cu consecința prejudicierii instituției pe

care o conducea cu suma de 104.720 lei, cauză penală rezolvată definitiv prin

neînceperea urmăriri penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.- a fost dispusă

soluția de scoatere de sub urmărire penală în temeiul art. 249 raportat la art.

11 pct. 1, lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. b)

1

C. proc. pen. și

aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 1.000 lei potrivit

art. 90 și art. 91 lit. c) C. pen.

În

promovarea plângerii amintite, schimbarea temeiului actual al soluției de

scoatere de sub urmărire penală din art. 10 lit. b)

1

în art. 10 lit.

d) C. proc. pen. – în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8)

lit. b) C. proc. pen. - a fost solicitată de petiționar în considerarea în

principal a erorii comise de procuror în aprecierea materialului probator

administrat constând în neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii

de denunțare calomnioasă în fapta comisă de acesta [lipsesc elementul material

al laturii obiective cât și latura subiectivă necesare pentru existența

infracțiunii de denunțare calomnioasă] alături de care a invocat și existența

altor vicii de procedură în legătură cu cele două acte procesuale adoptate de

același organ judiciar în rezolvarea cauzei, după cum urmează:

(i) denunțul –

astfel cum s-a și indicat în cuprinsul acestuia – a fost întemeiat pe Raportul

înregistrat sub nr. 7986 din 19 decembrie 2006 în evidențele universității (f. 49

dosar) întocmit de către P.V., consilier juridic în care se consemna că la data

respectivă contractul în discuție nu era semnat de conducătorul instituției ori

înlocuitorul acestuia și ca atare nu putea fi înregistrat ca fiind valabil

încheiat la data de 7 decembrie 2006, [mijloc de probă necontestat în cauză,

dar nevalorificat de procuror în baza căruia se poate concluziona că învinuirea

a fost făcută în concordanță cu adevărul faptic la momentul respectiv și că nu

se poate reține caracterul mincinos al acesteia și nici intenția caracterizată

de rea-credință în formularea denunțului];

(ii) în

modalitatea normativă agravată prevăzută în alin. (2) pentru care a fost începută

urmărirea penală și în final adoptată soluția de scoatere de sub urmărire

penală împotriva învinuitului -petent elementul material al laturii obiective a

infracțiunii de denunțare calomnioasă poate să constea alternativ într-o acțiune

de producere sau ticluire de probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri

nedrepte, iar declarația dată la Parchetul Gorj de P.V. în calitate de martor în dosarul inițial nr. 570/PA/2007 în care a arătat că „nu am cunoștință de

data reală a contractului însă în mod cert a fost semnat după data de 19

decembrie 2006” (f. 224) nu-i este opozabilă, fiind acțiune personală pe care

nu a cunoscut-o și oricum nu constituie o acțiune de producere ori ticluire

probe în sensul prevederilor art. 259 alin. (2) C. pen. încât să se justifice

reținerea săvârșirii denunțării calomnioase în cauză în această variantă agravantă;

(iii) aprecierile

în susținerea soluției actuale făcute prin ordonanța nr. 1386/P/2007 din 25 mai

2009 cu privire la admiterea greșită de către Tribunalul Gorj a recursului

formulat de petent și trimiterea dosarului privind pe G.A. pentru completarea

actelor premergătoare în cadrul procedurii anterioare ce a format obiectul

dosarului nr. 1355/P/2007 depășesc cadrul procesual accesibil și permis procurorului

care oficial nu mai poate critica, în afara căilor extraordinare de atac o

hotărâre judecătorească definitivă intrată în puterea lucrului judecat; în plus

aprecierile amintite sunt și eronate – afirmă petentul în plângere – întrucât

denunțătorul care își asumă riscurile răspunderii penale pentru comiterea

infracțiunii de denunțare calomnioasă, ceea ce s-a și întâmplat în speță face

parte din categoria persoanelor a căror interese legitime pot fi vătămate prin

soluția de netrimitere în judecată a denunțătorului și cărora dispozițiile art.

278

2

C. proc. pen. le deschid calea plângerii la instanța de

judecată.

(iv) rezoluția

nr. 6669/3243/2/2009 este lovită de nulitate fiind adoptată de procurorul șef

al secției din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție cu încălcarea regulii nescrise a simetriei juridice în raport cu care

o măsură ori soluție procesuală dispusă prin ordonanță – cum este cazul în

speță – impune soluționarea plângerii împotriva ei tot prin ordonanță, rezoluția,

act inferior ordonanței neputând fi utilizată în asemenea situații și condiții

în plus procurorul șef nu a examinat și nu a dispus și în ceea ce privește

susținerile petentului referitoare la greșita încadrare a faptei pusă în

sarcina acestuia, deși în cazul aplicării prevederilor art. 18

1

C.

pen., operațiunea prealabilă de încadrare juridică a faptei este necesară ca

fiind unul din criteriile ce trebuie avute în vedere la aprecierea pericolului

social concret al faptei, aplicarea sancțiunii administrative și

individualizarea acesteia.

verificând legalitatea și temeinicia ordonanței și rezoluției atacate sub

aspectul solicitării petentului de înlocuire a temeiului legal actual al

soluției de scoatere de sub urmărire penală în baza art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. cu acela prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., în raport cu

motivele invocate în plângere cât și din oficiu, pe baza lucrărilor și materialului

din dosarul cauzei - în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin.

(7) C. proc. pen. - constată următoarele:

Infracțiunea de

denunțare calomnioasă incriminată prin art. 259 C. pen. constă în „învinuirea

mincinoasă făcută prin denunț sau plângere, cu privire la săvârșirea unei

infracțiuni de către o persoană” [alin. (1)] ori „producerea sau ticluirea de

probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte” [alin. (2)].

Elementul

material care intră în compunerea laturii obiective a infracțiunii de denunțare

calomnioasă – în interpretarea dispozițiilor legale precizate - constă într-o învinuire

mincinoasă făcută prin plângere sau denunț cu privire la săvârșirea unei

infracțiuni de către o persoană, respectiv producerea sau ticluirea de probe

mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte / prin învinuire mincinoasă

infractorul acuză o persoană pe care o știe nevinovată, că ar fi săvârșit o

infracțiune, ori poate plăsmui în întregime acuzarea, pentru a da aparență că

s-a săvârșit o infracțiune / acțiunea de „ticluire” de probe mincinoase poate

privi inclusiv declarații ulterioare, date în sprijinirea denunțului inițial și

implicit a învinuirii despre care făptuitorul știe că este nedreaptă.

Rezultatul, activității prin care este săvârșită infracțiunea prevăzută în art.

259 C. pen. constă în starea de pericol creată cu privire la înfăptuirea

justiției iar în cazul în care, datorită învinuirii mincinoase sau producerii

ori ticluirii de probe mincinoase, o persoană a fost supusă urmăririi penale,

rezultatul constă și în aceste vătămări cauzate unei persoane nevinovate.

Infracțiunea de

denunțare calomnioasă este săvârșită numai dacă între activitatea infractorului

și rezultatul anterior arătat există o legătură de cauzalitate.

Latura

subiectivă este caracterizată prin intenție, care poate fi directă sau

indirectă ce rezultă ex re.

În raport cu

principialitatea juridică anterior expusă, verificarea întrunirii elementelor

constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă în fapta comisă de

petiționar alături de celălalt învinuit P.V., evidențiază următoarele

caracteristici:

- la data de 6

august 2007 M.D.I. și P.V. au formulat un denunț penal prin care solicitau

cercetarea numitului G.A., sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 248,

art. 288 și art. 291 C. pen., deoarece în calitate de rector al Universității

„Constantin Brâncuși” din Tg.Jiu ar fi antedatat contractul nr. 7564 din 07

decembrie 2006, încheiat între această unitate de învățământ și SC S.P.J.,

producând astfel grave prejudicii acestei universități; prin rezoluția nr. 1335/P/2007,

din data de 31 martie 2009, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. scoaterea

de sub urmărire penală a învinuitului G.A. pentru comiterea infracțiunilor

prev. de art. 248, art. 228 alin. (2) și art. 291 C. pen. soluție rămasă

definitivă și pe parcurgerea căilor de atac prevăzute de lege;

- ulterior, în

considerarea temeiului legal al soluției amintite privind inexistența faptelor

sesizate prin denunțul formulat la 6 august 2007, din oficiu, în baza procesului

verbal nr. 1335/P/ 2007, din data de 10 octombrie 2007, al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, numiții M.D.I. și P.V. au fost

cercetați sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 259 C. pen.,

dispunându-se în final, prin ordonanța nr. 1386/P/2007, din data de 25 mai 2009,

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul

dispozițiilor art. 249 alin. (3) și art. 249

1

C. proc. pen., art. 11

pct. 1 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. b)

1

C. proc. pen. rap. la

art. 90 și art. 91 lit. c) C. proc. pen. și art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a

învinuiților M.I.D. și P.V., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 259 alin.

(2) C. pen./ aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ constând în

amendă, în cuantum de 1000 lei/ respectiv neînceperea urmăririi penale față de I.I.

și O.O., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la

art. 259 C. pen.

În motivarea

ordonanței nr. 1386/P/2007, din data de 25 mai 2009, a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut că în urma actelor de urmărire

penală efectuate în cauză (înscrisuri, audieri martori, confruntări) este

evidentă reaua-credință a învinuiților M.D.I. și P.V., care au adus învinuiri

mincinoase prin denunțul formulat și declarațiile de martori ulterioare în

sprijinul denunțului amintit, cu privire la săvârșirea de către G.A. a

infracțiunilor prevăzute de art. 248, art. 288 și art. 291 C. pen., cu

consecința începerii urmăririi penale față de acesta, avându-se în vedere că:

denunțul a fost formulat în data de 6 august 2007 după 8 luni de la semnarea

contractului în condițiile în care acesta fusese executat chiar de către unul

din denunțători, P.V., fără a exista vreun prejudiciu la momentul respectiv /

anterior, tema de proiectare fusese vizată sub aspectul legalității de același

denunțător, în calitate de prorector cu probleme economice-financiare al

Universității „Constantin Brâncuși” din municipiul Tg.Jiu /același denunțător

în calitatea amintită s-a ocupat și de restul formalităților precum înregistrarea

actului, etc. și mai mult /acesta a dat și declarații de martor în cauza

formată la parchetul județean – situație cel puțin previzibilă la momentul

formulării denunțului în considerarea prevederilor art. 9 și urm. C. proc. pen.

și acceptată ca atare și de către celălalt coautor al denunțului petiționarul

în cauză D.I.M. – în care a arătat mincinos că nu are cunoștință despre data

reală a semnării contractului, însă în mod cert acesta a fost semnat după data

de 19 decembrie 2006, în condițiile în care astfel cum s-a stabilit ulterior

acesta a fost prezent alături de consilierul juridic P.V. și a asistat

nemijlocit la semnarea contractului în data de 7 decembrie 2007 de către

rectorul unității G.A.

Înalta Curte,

avându-se în vedere argumentele probatorii / justificativ anterior arătate în

consens cu aprecierea făcută de procuror – contrar susținerilor făcute în

plângere de către petiționar – constată că în fapta comisă la data de 8 august 2008

în coautorat de către petent și celălalt învinuit P.V., sunt întrunite în

totalitate elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă în

varianta agravantă prevăzută de art. 259 alin. (2) C. pen.

Raportul

înregistrat sub nr. 7986 din 19 decembrie 2006 este lipsit de semnificația

probatorie arătată în plângere în condițiile în care aprecierea acestuia este

făcută în mod singular, eliminându-se contextul factual în care acesta se

integrează astfel cum a fost prezentat anterior.

Considerentele

sub aspect procesual indicate la punctele (iii) și (iv) exced finalității

urmărite de petiționar, aceea de schimbare a temeiului legal al soluției de

scoatere de sub urmărire penală.

În consecință,

soluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuiților M.D.I. și P.V., în

temeiul art. 10 alin. (1) lit. b)

1

C. proc. pen. este legală și

temeinică, plângerea formulată de petiționar urmând a fi respinsă ca nefondată

în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat

petiționarul să plătească suma de

100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul M.D.I. împotriva ordonanței din 25 mai 2009 și

rezoluției nr. 6669/3243/2/2009 din 2 iulie 2009 ale Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, dispuse în dosarul nr. 1386/P/2007.

Obligă petiționarul să plătească suma de

100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi 15

decembrie 2009.