ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea adresată Judecătoriei Iași și înregistrată sub nr. 25158/245 din 10 decembrie 2007, persoana vătămată C.V. a contestat rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași în dosarul penal nr. 185/P/2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de O.D. și A.Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., întrucât faptele nu există.

Prin sentința penală nr. 492 din 21 februarie 2008, Judecătoria Iași și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere calitatea unuia dintre intimați, O.D., de europarlamentar, potrivit dispozițiilor art. 39, 42 raportat la art. 29 pct. 1 lit. g) cu referire la lit. a) C. proc. pen.

Prin încheierea nr. 1573 din 24 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 25158/245/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a scos de pe rol plângerea persoanei vătămate C.V. și a trimis-o spre competentă soluționare Judecătoriei Iași, arătând că funcția de europarlamentar nu este compatibilă și nici similară cu aceea de deputat sau senator, iar în competența instanței supreme - în primă instanță - nu sunt prevăzute și infracțiunile săvârșite de europarlamentari.

Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 1118 din 19 martie 2009, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., art. 278

1

alin. (13) și art. 42 C. proc. pen., și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că intimatul O.D. este senator în Parlamentul României, calitate dobândită în urma alegerilor parlamentare din toamna anului 2008, faptele reclamate a fi săvârșite de acesta fiind de competența instanței supreme.

Judecând plângerea, potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele :

Prin plângerea formulată la data de 3 ianuarie 2007, persoana vătămată C.V., cadru didactic în învățământul universitar, a solicitat tragerea la răspundere penală a rectorului Universității „A.I.C.” din Iași - O.D. și a decanului Facultății de Filosofie - A.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 289, 291 C. pen. constând în modificarea a trei procese-verbale ale ședințelor Consiliului Facultății de Filosofie, desfășurate în anul 2004, pentru ca astfel să-i poată respinge cererea de prelungire a activității didactice și după împlinirea vârstei de pensionare.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, prin rezoluția nr. 185/P/2007 din 30 august 2007, a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de O.D. și A.Ș. sub aspectul săvârșirii faptelor sesizate, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

S-a reținut că persoana vătămată C.V., cadru didactic cu gradul de conferențiar universitar doctor la catedra de Istoria Filosofiei și Hermeneutică, a solicitat la data de 8 aprilie 2004, prelungirea activității didactice pentru anul 2004/2005.

Potrivit art. 129 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cadrele didactice pot rămâne în activitate până la împlinirea vârstei de 65 de ani, având posibilitatea de a cere prelungirea activității și după împlinirea vârstei de pensionare, dacă obțin acordul Consiliului facultății și aprobarea Senatului universității (respectiv 2/3 din numărul total al membrilor, conform art. 72 alin. (5)).

În ședința din 11 iunie 2004, membrii Consiliului Facultății de Filosofie au votat cu privire la avizarea lucrării privind ocuparea prin concurs a postului de profesor la catedra de Istoria Filosofiei și Hermeneutică, persoana vătămată obținând 11 voturi favorabile, 2 împotrivă, unul din cei 14 membri prezenți, abținându-se de la vot.

Cererea persoanei vătămate de prelungire a activității didactice a fost pusă în discuția Consiliului Facultății de Filosofie la data de 18 iunie 2004, când numai 7 membri din totalul celor 13 prezenți au votat în favoarea sa, 4 fiind împotrivă, iar 2 abținându-se de la vot.

Prin Hotărârea nr. 3 din 24 iunie 2004, Senatul Universității „A.I.C.” Iași a respins cererea persoanei vătămate de prelungire a activității didactice.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii cu privire la modificarea, alterarea în orice mod a procesului-verbal din data de 18 iunie 2004, și nici de falsificare a conținutului acestuia prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

Împotriva refuzului de prelungire a activității sale didactice, persoana vătămată a formulat contestații atât în fața instanței de dreptul muncii, cât și în fața instanței de contencios-administrativ, care au fost însă respinse.

Plângerea persoanei vătămate formulată împotriva măsurii dispuse de procuror, în conformitate cu dispozițiile art. 275-278 C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 4269/II/2/2007 din 16 noiembrie 2007 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.

Invocând nelegalitatea și netemeinicia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată C.V. s-a adresat cu plângere instanței de judecată, susținând că mențiunile din cuprinsul procesului-verbal din 18 iunie 2004 al Consiliului Facultății de Filosofie nu sunt reale, făptuitorii modificând un număr de 3 procese-verbale ale ședințelor pentru ca, în acest mod, să-i poată respinge cererea de prelungire a activității didactice.

Plângerea este nefondată.

Examinând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că soluția dată de procuror este legală și temeinică.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că făptuitorii O.D. și A.Ș. ar fi modificat conținutul vreunui înscris oficial în scopul respingerii cererii petiționarului C.V. de a i se prelungi durata activității didactice.

Înscrisurile contestate nu prezintă modificări sau alterări de orice fel în forma lor, iar în conținut ele redau realitatea faptelor consemnate, fără omisiuni sau distorsionări ale adevărului celor petrecute.

Hotărârea de a nu se aproba cererea petiționarului a aparținut Senatului Universității, iar această hotărâre a fost supusă controlului instanțelor civile care au constatat temeinicia și legalitatea ei, respingând contestațiile formulate de petiționar.

Întrucât comiterea faptelor pretins a fi săvârșite de către cei doi făptuitori nu se confirmă, Înalta Curte constată că în mod corect procurorul a luat act de existența cazului de imposibilitate a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen. și a dispus neînceperea urmăririi penale.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea petiționarului, menținând rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.V. împotriva rezoluției nr. 185/P/2007 din 30 august 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, pe care o menține.

Obligă petiționarul să plătească suma de 10 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2009.