ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2304/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 91 din 23 ianuarie 2008 a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul O.M. împotriva pârâtei SC E.O.G.D. SA Târgu Mureș, sucursala Timișoara, în sensul că a obligat pârâta să emită avizul necesar efectuării lucrărilor de construcție care formează obiectul certificatului de urbanism din 6 mai 2007 eliberat de Primăria Municipiului Arad, iar în caz de refuz hotărârea judecătorească să țină loc de aviz, după rămânerea irevocabilă a acesteia. A fost respinsă cererea formulată de reclamant împotriva pârâtei privind acordarea daunelor cominatorii.

În final a fost obligată pârâta față de reclamantă la plata sumei de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că în luna aprilie 2007 reclamantul s-a adresat Primăriei Municipiului pentru a obține un certificat de urbanism în vederea împrejmuirii terenului intravilan proprietatea sa. Primăria Municipiului Arad a eliberat certificatul de urbanism din 2 mai 2007. Reclamantul a obținut avize favorabile, mai puțin de la pârâtă, care a cerut Primăriei Municipiului Arad anularea certificatului de urbanism întrucât a apreciat că terenul proprietatea reclamantului este domeniu public, iar conducta de gaze naturale presiune redusă este amplasată pe domeniul public.

În cuprinsul avizului din 11 iunie 2007 se arată că proiectul rețeaua de gaze naturale executată de către Asociația de proprietari/locatari din Arad a fost proiectată, avizată și executată pe domeniu public iar propunerea de împrejmuire a terenului aflat pe domeniul public pe care este amplasată conducta de gaze naturale încalcă prevederile deciziei civile nr. 3514 din 14 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 9421/C/2005 ce confirmă faptul că rețeaua de gaze naturale existentă în fața imobilului reclamantului este pe domeniu public.

În situația în care construcția pentru care s-a solicitat certificat de urbanism viza domeniul public, Primăria Municipiului Arad nu elibera certificatul de urbanism existând așadar o contradicție între motivele invocate în avizul din 11 iunie 2007 și mențiunea olografă înscrisă pe planul de situație, mențiune care se referă la instituirea unui drept de servitute ceea ce conduce la concluzia că se recunoaște dreptul său de proprietate asupra terenului situat în Arad, motivele din aviz făcând referire la faptul că terenul străbătut de conducta de gaz ar fi domeniu public.

Astfel din considerentele deciziei civile nr. 3514 din 14 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 9421/C/2005 instanța reține că Asociația de Proprietari a predat noua rețea de distribuire a gazelor naturale pârâtei în vederea exploatării și întreținerii prin procesul verbal din 2003 fiind înregistrat în evidența sa contabilă extrapatrimoniu, așadar pârâta este cel puțin administratorul rețelei de gaz și din Arad. Același aviz a fost solicitat și de către V.M. care are terenul învecinat iar obiectul celor două certificate de urbanism este același respectiv împrejmuire gard din plasă de sârmă cu stâlpi și soclu de beton. Astfel cererea formulată de către V.M.

a fost avizată favorabil de către pârâtă conform avizului din 19 octombrie 2007 în timp ce cererea reclamantului a fost avizată nefavorabil în discuție fiind aceeași situație de fapt, fiind vorba de două terenuri învecinate, rezultând că este îndrituită a emite avizele pretinse prin certificatul de urbanism având deci calitate procesuală pasivă instanța respingând această excepție invocată, potrivit prevederilor art. 137 C. proc. civ. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 26/A din 4 februarie 2010 a admis apelul pârâtei SC E.O.G.D. SA împotriva sentinței primei instanțe și a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a respins cererea reclamantului O.M. pentru obligația de a face, menținând în rest dispozițiile sentinței.

De asemenea a respins și apelul declarat de reclamant împotriva aceleiași sentințe. În fundamentarea acestei soluții s-a avut în vedere că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a stării de fapt și o aplicare necorespunzătoare a legii deoarece a admis acțiunea pentru obligația de a face doar pe considerentul că un astfel de aviz cerut de către reclamant în vederea edificării unui gard împrejmuitor a fost eliberat și unei alte persoane fizice care are un teren învecinat, certificatele de urbanism având același obiect. Reclamantul nu a făcut dovada că situația juridică a terenului din speță este identică cu aceea a numitei V.M., în condițiile în care la aceasta din urmă nu s-a pus în discuție că terenul pe care l-a împrejmuit aparține domeniului public.

Pe de altă parte, la pct. 3 din certificatul de urbanism din 2 mai 2007 eliberat reclamantului în scopul construirii împrejmuirii, condiționează aceasta de regimul tehnic, unde s-a precizat că reclamantul va prezenta un plan de situație cu limita de la frontul stradal al imobilului. În pricina dedusă judecății se constată dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în integritatea sa iar în lipsa planului de situație nu este lămurită tocmai situația frontului stradal, unde se află și conducta de gaze administrată de pârâtă. Împotriva deciziei civile nr. 26/A din 4 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a promovat recurs reclamantul O.M., care a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc.

civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 91 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Arad și a respingerii apelului pârâtei SC E.O.G.D. SA Târgu Mureș. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat faptul că instanța de apel nu a fost sesizată pentru a analiza întinderea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului intravilan, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. De asemenea motivele pentru care instanța de apel a admis apelul pârâtei sunt contradictorii și străine de natura pricinii, ignorându-se decizia de casare nr. 406 din 11 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Nu au fost analizate motivele de apel al reclamantei și nici criticile aduse modului de soluționare a capătului de cerere privind plata unor daune cominatorii. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul reclamantului ca fondat, pentru următoarele considerente. Potrivit cererii de chemare în judecată, reclamantul O.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC E.O.G.D. SA, prin C.O. Arad, obligarea pârâtei să emită avizul necesar efectuării lucrării de construcție care formează obiectul certificatului de urbanism din 2 mai 2007 eliberat de Primăria Municipiului Arad, sancțiunea unor daune cominatorii de 100 lei pe zi întârziere și în cazul unui refuz, hotărârea judecătorească să țină loc de aviz, invocându-se ca temei de drept art. 1073 și art. 1074 C. civ.

La rândul ei, pârâta SC E.O.G.D. SA Târgu Mureș (fostă SC E.O.G.R. SA) prin întâmpinarea depusă în faza procesuală a fondului, a contestat dreptul de proprietate asupra terenului deținut de reclamant și a precizat că nu a fost prezentat planul menționat în certificatul de urbanism din 2007 și nici planșa vizată de O.J.C.G.C. din care să reiasă în mod clar delimitarea proprietății. Este adevărat că Primăria Municipiului Arad a eliberat certificatul de urbanism din 22 mai 2007 și a impus reclamantului să prezinte planul de situație cu limită de la frontul stradal al imobilului înscris în CF Arad, existent înainte de pronunțarea sentinței civile nr. 5120 din dosarul nr. 8233 al Judecătoriei Arad, vizat de O.J.C.G.C.

De remarcat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligația de a face, care se află în legătură nemijlocită cu verificarea amplasamentului pe care reclamantul, potrivit certificatului de urbanism și avizelor necesare urmărește să îl împrejmuiască, iar pârâta apreciază că traseul conductei de gaze naturale presiune redusă traversează un teren făcând parte din domeniul public al Municipiului Arad. Reclamantul a făcut pe deplin dovada dreptului său de proprietate asupra terenului, în acest sens existând sentința civilă nr. 312 din 12 ianuarie 2000 a Judecătoriei Arad, prin care a fost admisă în principiu și în fond acțiunea civilă a reclamantei V.M. împotriva pârâtului O.M. Astfel s-a constatat că părțile sunt coproprietare în cote de 1/2 pentru fiecare asupra imobilului situat în Arad compus din teren intravilan, în suprafață de 760 m.p., înscris în CF Arad, fiind sistată starea de coproprietate, prin formarea a două imobile.

Cu această ocazie lui O.M. i-a fost atribuit terenul intravilan în suprafață de 546 mp. Mai mult, în faza procesuală a apelului, reclamantul a depus adresa din 6 iunie 2006 emisă de A.N.C.P.I. care atestă că planul de situație pentru imobilul în discuție face parte din lucrarea realizată în vederea constituirii de către autoritățile publice centrale a sistemului informațional din domeniul imobiliar-edilitar potrivit prevederilor art. 67 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996 republicată. Au fost anexate și planurile de situație al imobilului situat în Arad și cel de zonă al imobilelor din Arad eliberate de A.P.L. al Municipiului Arad (dosar nr. 3569.1/108/2007 al Curții de Apel Timișoara, secția comercială).

Corect a soluționat prima instanță și regimul juridic al daunelor cominatorii cerute de reclamant, din perspectiva dispozițiilor art. 580 alin. (3) C. proc. civ. și anume că dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită de altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile. Pentru aceste rațiuni, urmează a admite recursul reclamantului O.M. împotriva deciziei civile nr. 26/A din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. urmează a o modifica în sensul că va respinge apelul declarat de pârâta SC E.O.G.D. SA Târgu Mureș împotriva sentinței nr. 91 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Arad, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul O.M. împotriva deciziei nr. 26/A din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Modifică decizia în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC E.O.G.D. SA Târgu Mureș împotriva sentinței nr. 91 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Arad. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 iunie 2010.