ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2304/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Arad, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 91

din 23 ianuarie 2008 a admis în parte acțiunea precizată

formulată de reclamantul O.M. împotriva pârâtei SC E.O.G.D. SA Târgu

Mureș, sucursala Timișoara, în sensul că a obligat pârâta

să emită avizul necesar efectuării lucrărilor de

construcție care formează obiectul certificatului de urbanism din 6

mai 2007 eliberat de Primăria Municipiului Arad, iar în caz de refuz

hotărârea judecătorească să țină loc de aviz,

după rămânerea irevocabilă a acesteia.

A fost respinsă cererea

formulată de reclamant împotriva pârâtei privind acordarea daunelor

cominatorii.

În final a fost obligată pârâta

față de reclamantă la plata sumei de 8,3 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în principal, că în luna aprilie

2007 reclamantul s-a adresat Primăriei Municipiului pentru a obține

un certificat de urbanism în vederea împrejmuirii terenului intravilan proprietatea

sa.

Primăria Municipiului Arad a

eliberat certificatul de urbanism din 2 mai 2007.

Reclamantul a obținut avize

favorabile, mai puțin de la pârâtă, care a cerut Primăriei

Municipiului Arad anularea certificatului de urbanism întrucât a apreciat

că terenul proprietatea reclamantului este domeniu public, iar conducta de

gaze naturale presiune redusă este amplasată pe domeniul public.

În cuprinsul avizului din 11 iunie

2007 se arată că proiectul rețeaua de gaze naturale

executată de către Asociația de proprietari/locatari din Arad a

fost proiectată, avizată și executată pe domeniu public iar

propunerea de împrejmuire a terenului aflat pe domeniul public pe care este

amplasată conducta de gaze naturale încalcă prevederile deciziei

civile nr. 3514 din 14 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara în dosarul nr. 9421/C/2005 ce confirmă faptul că

rețeaua de gaze naturale existentă în fața imobilului

reclamantului este pe domeniu public.

În situația în care

construcția pentru care s-a solicitat certificat de urbanism viza domeniul

public, Primăria Municipiului Arad nu elibera certificatul de urbanism

existând așadar o contradicție între motivele invocate în avizul din 11

iunie 2007 și mențiunea olografă înscrisă pe planul de

situație, mențiune care se referă la instituirea unui drept de

servitute ceea ce conduce la concluzia că se recunoaște dreptul

său de proprietate asupra terenului situat în Arad, motivele din aviz

făcând referire la faptul că terenul străbătut de conducta

de gaz ar fi domeniu public.

Astfel din considerentele deciziei

civile nr. 3514 din 14 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara în dosarul nr. 9421/C/2005 instanța reține că

Asociația de Proprietari a predat noua rețea de distribuire a gazelor

naturale pârâtei în vederea exploatării și întreținerii prin

procesul verbal din 2003 fiind înregistrat în evidența sa contabilă

extrapatrimoniu, așadar pârâta este cel puțin administratorul

rețelei de gaz și din Arad.

Același aviz a fost solicitat

și de către V.M. care are terenul învecinat iar obiectul celor două

certificate de urbanism este același respectiv împrejmuire gard din

plasă de sârmă cu stâlpi și soclu de beton.

Astfel cererea formulată de

către V.M. a fost avizată favorabil de către pârâtă conform

avizului din 19 octombrie 2007 în timp ce cererea reclamantului a fost

avizată nefavorabil în discuție fiind aceeași situație de

fapt, fiind vorba de două terenuri învecinate, rezultând că este

îndrituită a emite avizele pretinse prin certificatul de urbanism având

deci calitate procesuală pasivă instanța respingând această

excepție invocată, potrivit prevederilor art. 137 C. proc. civ.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, prin decizia civilă nr. 26/A din 4 februarie 2010 a admis

apelul pârâtei SC E.O.G.D. SA împotriva sentinței primei instanțe

și a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a

respins cererea reclamantului O.M. pentru obligația de a face,

menținând în rest dispozițiile sentinței.

De asemenea a respins și apelul

declarat de reclamant împotriva aceleiași sentințe.

În fundamentarea acestei

soluții s-a avut în vedere că instanța de fond a făcut o

apreciere greșită a stării de fapt și o aplicare

necorespunzătoare a legii deoarece a admis acțiunea pentru

obligația de a face doar pe considerentul că un astfel de aviz cerut

de către reclamant în vederea edificării unui gard împrejmuitor a

fost eliberat și unei alte persoane fizice care are un teren învecinat,

certificatele de urbanism având același obiect.

Reclamantul nu a făcut dovada

că situația juridică a terenului din speță este identică

cu aceea a numitei V.M., în condițiile în care la aceasta din urmă nu

s-a pus în discuție că terenul pe care l-a împrejmuit aparține

domeniului public.

Pe de altă parte, la pct. 3 din

certificatul de urbanism din 2 mai 2007 eliberat reclamantului în scopul

construirii împrejmuirii, condiționează aceasta de regimul tehnic,

unde s-a precizat că reclamantul va prezenta un plan de situație cu

limita de la frontul stradal al imobilului.

În pricina dedusă

judecății se constată dreptul de proprietate al reclamantei

asupra terenului în integritatea sa iar în lipsa planului de situație nu

este lămurită tocmai situația frontului stradal, unde se

află și conducta de gaze administrată de pârâtă.

Împotriva deciziei civile nr. 26/A

din 4 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a

promovat recurs reclamantul O.M., care a criticat pentru nelegalitate și

netemeinicie această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 6,

7 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei

atacate în sensul admiterii apelului declarat de reclamant împotriva

sentinței civile nr. 91 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Arad și a

respingerii apelului pârâtei SC E.O.G.D. SA Târgu Mureș.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a evocat faptul că instanța de apel nu a fost sesizată pentru

a analiza întinderea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului

intravilan, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 129 alin. (6) C.

proc. civ.

De asemenea motivele pentru care

instanța de apel a admis apelul pârâtei sunt contradictorii și

străine de natura pricinii, ignorându-se decizia de casare nr. 406 din 11

februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială.

Nu au fost analizate motivele de

apel al reclamantei și nici criticile aduse modului de soluționare a

capătului de cerere privind plata unor daune cominatorii.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin

cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a

admite recursul reclamantului ca fondat, pentru următoarele considerente.

Potrivit cererii de chemare în

judecată, reclamantul O.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC

E.O.G.D. SA, prin C.O. Arad, obligarea pârâtei să emită avizul

necesar efectuării lucrării de construcție care formează

obiectul certificatului de urbanism din 2 mai 2007 eliberat de Primăria

Municipiului Arad, sancțiunea unor daune cominatorii de 100 lei pe zi

întârziere și în cazul unui refuz, hotărârea judecătorească

să țină loc de aviz, invocându-se ca temei de drept art. 1073

și art. 1074 C. civ.

La rândul ei, pârâta SC E.O.G.D. SA Târgu

Mureș (fostă SC E.O.G.R. SA) prin întâmpinarea depusă în faza

procesuală a fondului, a contestat dreptul de proprietate asupra terenului

deținut de reclamant și a precizat că nu a fost prezentat planul

menționat în certificatul de urbanism din 2007 și nici planșa

vizată de O.J.C.G.C. din care să reiasă în mod clar delimitarea

proprietății.

Este adevărat că

Primăria Municipiului Arad a eliberat certificatul de urbanism din 22 mai

2007 și a impus reclamantului să prezinte planul de situație cu

limită de la frontul stradal al imobilului înscris în CF Arad, existent

înainte de pronunțarea sentinței civile nr. 5120 din dosarul nr. 8233

al Judecătoriei Arad, vizat de O.J.C.G.C.

De remarcat că obiectul cererii

de chemare în judecată îl constituie obligația de a face, care se

află în legătură nemijlocită cu verificarea amplasamentului

pe care reclamantul, potrivit certificatului de urbanism și avizelor

necesare urmărește să îl împrejmuiască, iar pârâta

apreciază că traseul conductei de gaze naturale presiune redusă

traversează un teren făcând parte din domeniul public al Municipiului

Arad.

Reclamantul a făcut pe deplin

dovada dreptului său de proprietate asupra terenului, în acest sens

existând sentința civilă nr. 312 din 12 ianuarie 2000 a

Judecătoriei Arad, prin care a fost admisă în principiu și în

fond acțiunea civilă a reclamantei V.M. împotriva pârâtului O.M.

Astfel s-a constatat că părțile sunt coproprietare în cote de 1/2

pentru fiecare asupra imobilului situat în Arad compus din teren intravilan, în

suprafață de 760 m.p., înscris în CF Arad, fiind sistată starea

de coproprietate, prin formarea a două imobile. Cu această ocazie lui

O.M. i-a fost atribuit terenul intravilan în suprafață de 546 mp.

Mai mult, în faza procesuală a

apelului, reclamantul a depus adresa din 6 iunie 2006 emisă de A.N.C.P.I.

care atestă că planul de situație pentru imobilul în

discuție face parte din lucrarea realizată în vederea constituirii de

către autoritățile publice centrale a sistemului

informațional din domeniul imobiliar-edilitar potrivit prevederilor art. 67

din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996

republicată. Au fost anexate și planurile de situație al

imobilului situat în Arad și cel de zonă al imobilelor din Arad

eliberate de A.P.L. al Municipiului Arad (dosar nr. 3569.1/108/2007 al

Curții de Apel Timișoara, secția comercială).

Corect a soluționat prima

instanță și regimul juridic al daunelor cominatorii cerute de

reclamant, din perspectiva dispozițiilor art. 580 alin. (3) C. proc. civ.

și anume că dacă obligația de a face nu poate fi

îndeplinită de altă persoană decât debitorul, acesta poate fi

constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a admite recursul reclamantului O.M. împotriva deciziei civile nr.

26/A din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3

C. proc. civ. urmează a o modifica în sensul că va respinge apelul

declarat de pârâta SC E.O.G.D. SA Târgu Mureș împotriva sentinței nr.

91 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Arad, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul O.M. împotriva deciziei nr. 26/A din 4 februarie 2010 a Curții

de Apel Timișoara, secția comercială.

Modifică decizia în sensul

că respinge apelul declarat de pârâta SC E.O.G.D. SA Târgu Mureș

împotriva sentinței nr. 91 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Arad.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 17 iunie 2010.