ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2038/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2038/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, soluționând, prin
decizia nr. 5520 din 13 mai 2009, conflictul negativ de competență ivit între
Judecătoria sectorului 3 București și Curtea de Apel București, a stabilit
competența soluționării cererii formulată de S.I.F. Moldova SA în favoarea
Curții de Apel București.
Pentru a hotărî astfel s-a
reținut că în litigiul dedus judecății, A.V.A.S. este parte în proces având
calitatea de pârâtă, iar creanța pe care o execută reprezintă o creanță bancară
neperformantă. Potrivit dispozițiilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, care
reprezintă norma specială derogatorie de la norma generală de procedură,
cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu
activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea
răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice sunt de competența curții
de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul
pârâtului.
Prin contestația în anulare,
întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., S.I.F. Moldova
SA a solicitat anularea deciziei nr. 5520 din 13 mai 2009 dată în soluționarea
regulatorului de competență, arătând că s-au încălcat prevederile imperative
ale art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, referitoare la competența materială specială a secțiilor Înaltei
Curți de Casație și Justiție. A solicitat ca rejudecând sesizarea privind
regulatorul de competență să se dispună declinarea competenței soluționării
acestuia în favoarea Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A arătat că obiectul regulatorului de competență îl constituia conflictul
negativ de competență ivit între judecătorie și curtea de apel privind
competența materială de soluționare în fond a unei opoziții cambiale formulată
împotriva unui titlu cambial (bilet la ordin). Orice conflict de competență
trebuie soluționat de către secția competentă din cadrul Înaltei Curți de
Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile imperative (de procedură)
cuprinse la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară. Obiectul cauzei cu care au fost învestite instanțele
judecătorești, astfel cum a fost indicat expres de partea care are calitate
procesuală activă, este opoziție cambială și nu contestație la executare de
drept comun. Calea specială de contestare a unui titlu cambial este prevăzută
expres de o lege specială, respectiv art. 62 din Legea nr. 58/1934. Fiind
litigii care decurg din acte obiective de comerț, acestea sunt supuse în mod
direct jurisdicției comerciale, motiv pentru care competența materială de
soluționare a conflictului negativ de competență aparține Secției comerciale a Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
Contestația în anulare este
întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce se vor expune în
continuare.
Prin acțiunea înregistrată pe
rolul Judecătoriei Bacău la 17 aprilie 2006, S.I.F. Moldova SA a formulat, în
contradictoriu cu A.V.A.S., opoziție la somația de executare comunicată de
pârâtă în baza biletului la ordin emis de către SC E. SA, în favoarea SC B. SA,
în valoare de 300.000 dolari SUA.
Judecătoria Bacău prin sentința
civilă nr. 7616 din 14 septembrie 2006 a admis excepția necompetenței materiale
a instanței. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții
de Apel București.
Soluția judecătoriei a fost
menținută de Tribunalul Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 1092/R din 20
octombrie 2007 prin care s-a respins recursul declarat de S.I.F. Moldova SA
împotriva sentinței.
Prin sentința nr. 41 din 19
martie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis
excepția necompetenței materiale. A declinat competența soluționării cauzei în
favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
Judecătoria sectorului 3
București, prin sentința civilă nr. 8780 din 6 octombrie 2008 admis excepția
necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare în
favoarea Curții de Apel București. A dispus înaintarea dosarului la Înalta
Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de
competență.
Potrivit art. 23 alin. (1) lit. b)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările și
completările ulterioare, secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport
cu competența fiecăreia, soluționează conflictele de competență, în cazurile
prevăzute de lege.
Prin urmare, secțiilor Înaltei
Curți de Casație și Justiție le incumbă obligația de verificare a propriei
competențe în raport de obiectul cauzei cu care a fost învestită, fie direct de
reclamant, fie printr-o hotărâre de declinare a competenței sau în soluționarea
unui regulator de competență.
Or, din examinarea acțiunii introductive,
în raport de motivele invocate dar și de temeiurile de drept la care s-a făcut
referire reiese că obiectul cererii cu care a fost învestită prima instanță îl
reprezintă opoziția cambială reglementată de dispozițiile Legii nr. 58/1934.
În conformitate cu prevederile
art. 3 pct. 14 C. com., sunt considerate ca fapte de comerț cambiile și
ordinele în producte sau mărfuri, iar potrivit art. 1 din cod, se aplică
jurisdicția comercială pentru toate litigiile decurgând din respectivele fapte
de comerț.
Legea nr. 58/1934 reglementează
regimul juridic al cambiei și biletului la ordin, iar art. 62 prevede procedura
de soluționare a opozițiilor cambiale ca forme speciale de contestare ale
ridului cambial.
Fiind litigii care decurg din
fapte de comerț, acestea sunt supuse în mod direct jurisdicției comerciale,
cauza având în mod obiectiv o natură comercială.
Pentru cele ce preced, urmează a
se admite contestația în anulare, a se anula decizia atacată și a se trimite
dosarul pentru competentă soluționare la Secția comercială a Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația în anulare formulată de S.I.F. Moldova
SA împotriva deciziei nr. 5520 din 13 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Anulează decizia și trimite cauza
spre competentă soluționare la Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 24 martie 2010.