ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2038/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, soluționând, prin decizia nr. 5520 din 13 mai 2009, conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria sectorului 3 București și Curtea de Apel București, a stabilit competența soluționării cererii formulată de S.I.F. Moldova SA în favoarea Curții de Apel București. Pentru a hotărî astfel s-a reținut că în litigiul dedus judecății, A.V.A.S. este parte în proces având calitatea de pârâtă, iar creanța pe care o execută reprezintă o creanță bancară neperformantă. Potrivit dispozițiilor art. 45 din O.U.G.

nr. 51/1998, care reprezintă norma specială derogatorie de la norma generală de procedură, cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice sunt de competența curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului. Prin contestația în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., S.I.F. Moldova SA a solicitat anularea deciziei nr. 5520 din 13 mai 2009 dată în soluționarea regulatorului de competență, arătând că s-au încălcat prevederile imperative ale art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, referitoare la competența materială specială a secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A solicitat ca rejudecând sesizarea privind regulatorul de competență să se dispună declinarea competenței soluționării acestuia în favoarea Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A arătat că obiectul regulatorului de competență îl constituia conflictul negativ de competență ivit între judecătorie și curtea de apel privind competența materială de soluționare în fond a unei opoziții cambiale formulată împotriva unui titlu cambial (bilet la ordin). Orice conflict de competență trebuie soluționat de către secția competentă din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile imperative (de procedură) cuprinse la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Obiectul cauzei cu care au fost învestite instanțele judecătorești, astfel cum a fost indicat expres de partea care are calitate procesuală activă, este opoziție cambială și nu contestație la executare de drept comun. Calea specială de contestare a unui titlu cambial este prevăzută expres de o lege specială, respectiv art. 62 din Legea nr. 58/1934. Fiind litigii care decurg din acte obiective de comerț, acestea sunt supuse în mod direct jurisdicției comerciale, motiv pentru care competența materială de soluționare a conflictului negativ de competență aparține Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația în anulare este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la 17 aprilie 2006, S.I.F. Moldova SA a formulat, în contradictoriu cu A.V.A.S., opoziție la somația de executare comunicată de pârâtă în baza biletului la ordin emis de către SC E. SA, în favoarea SC B. SA, în valoare de 300.000 dolari SUA. Judecătoria Bacău prin sentința civilă nr. 7616 din 14 septembrie 2006 a admis excepția necompetenței materiale a instanței. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Soluția judecătoriei a fost menținută de Tribunalul Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 1092/R din 20 octombrie 2007 prin care s-a respins recursul declarat de S.I.F. Moldova SA împotriva sentinței.

Prin sentința nr. 41 din 19 martie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Judecătoria sectorului 3 București, prin sentința civilă nr. 8780 din 6 octombrie 2008 admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București. A dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Potrivit art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările și completările ulterioare, secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu competența fiecăreia, soluționează conflictele de competență, în cazurile prevăzute de lege.

Prin urmare, secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție le incumbă obligația de verificare a propriei competențe în raport de obiectul cauzei cu care a fost învestită, fie direct de reclamant, fie printr-o hotărâre de declinare a competenței sau în soluționarea unui regulator de competență. Or, din examinarea acțiunii introductive, în raport de motivele invocate dar și de temeiurile de drept la care s-a făcut referire reiese că obiectul cererii cu care a fost învestită prima instanță îl reprezintă opoziția cambială reglementată de dispozițiile Legii nr. 58/1934. În conformitate cu prevederile art. 3 pct. 14 C. com., sunt considerate ca fapte de comerț cambiile și ordinele în producte sau mărfuri, iar potrivit art. 1 din cod, se aplică jurisdicția comercială pentru toate litigiile decurgând din respectivele fapte de comerț.

Legea nr. 58/1934 reglementează regimul juridic al cambiei și biletului la ordin, iar art. 62 prevede procedura de soluționare a opozițiilor cambiale ca forme speciale de contestare ale ridului cambial. Fiind litigii care decurg din fapte de comerț, acestea sunt supuse în mod direct jurisdicției comerciale, cauza având în mod obiectiv o natură comercială. Pentru cele ce preced, urmează a se admite contestația în anulare, a se anula decizia atacată și a se trimite dosarul pentru competentă soluționare la Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de S.I.F. Moldova SA împotriva deciziei nr. 5520 din 13 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Anulează decizia și trimite cauza spre competentă soluționare la Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2010.