ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii penale de față;

În

baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

La data de 22 septembrie 2009 s-a

înregistrat la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea

formulată de petiționarul A.I. împotriva intimatului magistrat procuror F.M.

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând

tragerea acestuia la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor si fals

intelectual.

În cuprinsul cererii scrise

petiționarul a arătat faptul că a depus anterior, la 24 august 2009, la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție o altă plângere întemeiată pe dispozițiile art. 275

C. proc. pen. împotriva aceluiași intimat magistrat (anexând-o la fila 2 dosar

instanță), iar parchetul nu i-a comunicat rezultatul verificărilor și măsurilor

întreprinse cu privire la aceasta, conchizând că astfel s-au încălcat

prevederile art. 277 C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte constată că

plângerea formulată de

petiționarul A.I. este inadmisibilă pentru

considerentele ce vor fi mai

jos relevate.

Ca o garanție a respectării legalității în

procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană

nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă

plângere împotriva acestora.

În concepția legiuitorului, poate face o astfel

de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate

printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere

autorității de

lucru judecat a unei hotărâri

definitive de condamnare.

Accesul liber la justiție este reglementat de

legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dată de procuror se poate adresa

judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță.

Se constată că

petiționarul, în plângere, își exprimă nemulțumirea

față de împrejurarea că Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire

Penală, nu i-a comunicat rezultatul cercetărilor întreprinse în legătură cu

aspectele sesizate în plângerea inițială.

Potrivit

dispozițiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen.,

plângerea

trebuie să cuprindă numele, prenumele, calitatea și domiciliul petiționarului,

descrierea faptei ce formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă

este cunoscut și a mijloacelor de probă.

În speța supusă

analizei se constată că petiționarul a formulat și

înregistrat

pe rolul Secției penale a Înaltei Curți o plângere ce nu cuprinde toate

elementele expres prevăzute de textul legal anterior menționat, nemenționând,

în concret, în ce constau faptele de natură penală, presupuse a fi săvârșite de

intimatul magistrat procuror și nefăcând nici măcar succinte precizări relativ

la aspecte din descrierea cărora să se poată desprinde concluzia existenței

vreunui indiciu cu privire la vreo faptă cu conotație penală, de natură a

antrena

răspunderea penală a intimatului

reclamat în plângere.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după

respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen.,

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori,

după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale,

date de procuror, partea vătămată poate face plângere, în

termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de

rezolvare, potrivit dispozițiilor art. 277 și art. 278, la judecătorul de la

instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță.

Or, în speță, petiționarul a formulat plângere

direct la instanță, fără însă a respecta prevederile art. 222 alin. (2) C.

proc. pen., așa cum mai sus s-a arătat.

Or, recunoașterea unei căi de atac, în situații

neprevăzute de legea procesual penală, constituie o încălcare a principiului

legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă

în ordinea de drept.

Față de cele ce preced, Înalta Curte , în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge ca

inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul A.I.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petiționarul A.I.

Obligă petiționarul la plata sumei de

300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie

2009.