ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : La data de 22 septembrie 2009 s-a înregistrat la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva intimatului magistrat procuror F.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând tragerea acestuia la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor si fals intelectual. În cuprinsul cererii scrise petiționarul a arătat faptul că a depus anterior, la 24 august 2009, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o altă plângere întemeiată pe dispozițiile art. 275 C. proc.

pen. împotriva aceluiași intimat magistrat (anexând-o la fila 2 dosar instanță), iar parchetul nu i-a comunicat rezultatul verificărilor și măsurilor întreprinse cu privire la aceasta, conchizând că astfel s-au încălcat prevederile art. 277 C. proc. pen. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiționarul A.I. este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi mai jos relevate. Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora. În concepția legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.

Accesul liber la justiție este reglementat de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Se constată că petiționarul, în plângere, își exprimă nemulțumirea față de împrejurarea că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală, nu i-a comunicat rezultatul cercetărilor întreprinse în legătură cu aspectele sesizate în plângerea inițială. Potrivit dispozițiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen., plângerea trebuie să cuprindă numele, prenumele, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei ce formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă.

În speța supusă analizei se constată că petiționarul a formulat și înregistrat pe rolul Secției penale a Înaltei Curți o plângere ce nu cuprinde toate elementele expres prevăzute de textul legal anterior menționat, nemenționând, în concret, în ce constau faptele de natură penală, presupuse a fi săvârșite de intimatul magistrat procuror și nefăcând nici măcar succinte precizări relativ la aspecte din descrierea cărora să se poată desprinde concluzia existenței vreunui indiciu cu privire la vreo faptă cu conotație penală, de natură a antrena răspunderea penală a intimatului reclamat în plângere. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc.

pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, partea vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit dispozițiilor art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Or, în speță, petiționarul a formulat plângere direct la instanță, fără însă a respecta prevederile art. 222 alin. (2) C. proc. pen., așa cum mai sus s-a arătat. Or, recunoașterea unei căi de atac, în situații neprevăzute de legea procesual penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele ce preced, Înalta Curte , în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul A.I. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I. Obligă petiționarul la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2009.