ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2626/2009

Deliberând

asupra recursului, se constată:

Prin sentința penală nr. 53/PI din 29

aprilie 2009 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a

respins – în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. – ca

nefondată plângerea petentului M.N.R.

împotriva rezoluțiilor nr. 356/P din 25 noiembrie

2008 și 73/II.2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pe care

le-a menținut.

În esență, s-a reținut de către instanța

de fond că organul de urmărire penală a efectuat mai multe acte premergătoare,

nefiind obligatorie audierea părții vătămate, care nici nu există în această

etapă. Din rezoluțiile respective s-a concluzionat că nu este cazul a se începe

urmărirea penală în cauză, pentru a se administra probe conform dispozițiilor

art. 63 C. proc. pen.

În termen legal, petentul a exercitat calea

ordinară de atac a recursului, criticând soluția instanței de fond pentru

nelegalitate și netemeinicie întrucât nu a asigurat un proces echitabil, a

ignorat „în totalitate toate principiile fundamentale ale procesului penal” și

ale CEDO.

Examinând criticile în raport de actele și

lucrările cauzei, hotărârea recurată, cât și din oficiu, sub toate aspectele de

fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen. Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele ce urmează:

Petentul M.N.R. a solicitat efectuarea de

cercetări penale față de cms.șef de poliție T.I.L. și cms. T.C., sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. coroborat cu art. 248

1

C.

pen. și eventual și a celei prevăzute de art. 249 C. pen.

Acesta susține că la 15 iunie 2008 a fost

sancționat contravențional de către un echipaj al I.P.J. Satu Mare pentru

depășirea vitezei legale în localitate și întrucât a refuzat semnarea

procesului-penal, i-a fost expediat prin poștă la data de 26 iunie 2008.

La data de 6 iulie 2008 petiționarul a

formulat plângere împotriva procesului-verbal la Judecătoria Satu Mare, iar la

11 iulie 2008 a condus autoturismul pe raza localității Nojorid, jud. Bihor,

fiind din nou sancționat contravențional întrucât nu avea aprinse luminile de

întâlnire pe timpul zilei.

Ulterior, acesta a aflat că i s-a

întocmit și dosar penal pentru conducere pe drumurile publice a unui

autovehicul cu permisul de conducere suspendat.

Din punctul său de vedere petentul a considerat

că cei doi comisari de poliție ar fi încălcat dispozițiile art. 118 alin. (2)

din O.U.G. nr. 195/2002 întrucât nu au dat eficiență faptului că atacarea

procesului-verbal de contravenție suspendă măsurile, și sancțiunile

contravenționale complementare până la soluționarea definitivă a plângerii

contravenționale.

Corect s-a dispus de către procuror

neînceperea urmăririi penale față de cei doi comisari sub aspectul

infracțiunilor imputate, întrucât nu au avut cunoștință de împrejurarea că la

data de 9 iulie 2008 (și nu 6 iulie 2008, cum s-a susținut în plângere)

petentul a atacat în instanță procesul-verbal de sancționare contravențională,

citativul fiind întocmit de către Judecătoria Satu Mare ulterior datei de 11

iulie 2008, când s-a constatat a II-a contravenție în sarcina petentului.

Criticile sale referitoare la obligativitatea

audierii sale și administrarea altor probe, corect nu au putut fi avute în

vedere de către organele de urmărire penală și instanța de fond, din moment ce etapa

actelor premergătoare începerii urmăririi penale este caracterizată prin

indicii și verificări a realității celor reclamate, sesizate sau constatate,

dacă este sau nu cazul a se dispune începerea urmăririi penale conform

dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen.

Pe de altă parte, persoana vizată de actele

premergătoare are calitatea de făptuitor și nu de învinuit sau inculpat pentru

a fi audiat în cauză. Pe cale de consecință și persoana vătămată nefiind parte

în procesul care nici nu s-a declanșat prin începerea urmăririi penale, nu

trebuie obligatoriu audiată.

În raport cu dispozițiile art. 63 C.

proc. pen., probele sunt întâlnite în cadru procesual bine delimitat, care este

procesul penal, nefiind specifice etapei actelor premergătoare.

Soluția instanței de fond fiind legală și

temeinică, ca și rezoluțiile parchetului, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petentului va fi respins ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.,

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul M.N.R. împotriva sentinței penale nr. 53/PI din 29 aprilie 2009 a

Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2009.