ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3993/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin rezoluția din data de 24 februarie 2009 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6)

și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de C.M. - directorul P. Satu Mare, agent șef V.V. și inspector principal I.I.,

toți din cadrul P. Satu Mare, cu toții având statut de funcționari publici, sub

aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor și supunere la rele tratamente, fapte prevăzute și pedepsite de art.

246 și art. 267 C. pen., pe considerentul inexistenței faptelor de natură

penală pentru care R.R.D. a formulat plângere penală, fără cheltuieli de

judecată.

Pentru a dispune astfel, după

efectuarea actelor premergătoare, procurorul a reținut următoarele:

În data de 1 august 2008, petentul

R.R.D., deținut în P. Satu Mare în executarea unei pedepse privative de

libertate de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat,

a formulat o plângere penală față de directorul P. Satu Mare - C.M., a

inspectorului principal I.I. și a agentului principal V.V., susținând că

aceștia, în mod abuziv, au procedat la sancționarea lui disciplinară cu

izolarea pe o durată de 3 zile, ignorând faptul ca petentul suferă de afecțiuni

medicale, pe care le consideră deosebit de grave și că făptuitorii au procedat

de această manieră, în scopul supunerii lui la rele tratamente.

Din lucrările dosarului rezultă că

petentul R.R.D. a fost depus în P. Satu Mare începând cu data de 7 iunie 2007,

în vederea executării unei pedepse de 3 ani închisoare, aplicată de către

Judecătoria Zalău în Dosarul nr. 2761/337/2007, în care a fost emis mandatul de

executare în baza Sentinței 413, pentru comiterea infracțiunii de furt

calificat.

În data de 4 mai 2008, petentul a

fost implicat într-un incident violent cu persoana privată de libertate B.G.,

zis "G.", pe care l-a agresta fizic și verbal și pe care l-a înțepat

cu o coadă de lingură în zona toracică. Mobilul altercației s-a stabilit ca

fiind o serie de afaceri judiciare aflate pe rolul instanțelor judecătorești

din țară și pe care petentul dorea să le influențeze cu ajutorul deținutului

B.G. În cauză s-a intervenit cu o cercetarea prealabilă disciplinară și pentru

stabilirea acestei stări de fapt s-au luat declarații persoanelor implicate în

acest incident: T.C., F.V., P.I. și R.G. Abaterea lui R.R.D. a fost încadrată

în prevederile art. 70 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 275/2006, pentru care a

fost sancționat disciplinar cu izolarea pe 3 zile. Hotărârea comisiei de

disciplină privind hotărârea izolării pe 3 zile a fost luată în data de 27

iunie 2008, când s-a comunicat deținutului R.R.D., stabilindu-se că sancțiunea

urmează a fi efectuată în perioada 30 iulie 2008 orele 17

30

și

expiră în data de 2 august 2008 orele 17

30

. Înaintea executării

sancțiunii petentul a fost examinat de către doctor D.D., care a aplicat viza

"apt izolare".

În perioada de izolare subiectul a

fost zilnic examinat conform registrelor de consultații medicale. Trebuie

menționat că în data de 30 iulie 2008, R.R.D. se afla transferat la P. Gherla,

unde a executat sancțiunea izolării pe o durată de 3 zile sub supraveghere

medicală de specialitate. Din lucrările cauzei mai rezultă că R.R.D. a fost

sancționat disciplinar de 6 ori pentru diferite abateri disciplinare.

Având în vedere starea de fapt mai

sus reținută, fundamentată pe mijloace de probă legal administrate, rezultă ca

petentul R.R.D. a fost în mod legal sancționat disciplinar pentru abateri la

regimul stabilit prin Legea nr. 275/2006 al executării pedepselor și, în

consecință, susținerile sale privind subzistența infracțiunii de abuz în

serviciu și supunere la rele tratamente este lipsită de fundamentație

probațională, neavând concordanță cu realitatea. În contradicție cu susținerile

petentului reținem că funcționarii publici cu statut special, având calitatea

de făptuitori în prezenta cauză, asupra cărora s-a realizat cercetarea, au

procedat în mod legal, temeinic și just, când au încadrat și stabilit

sancțiunea disciplinară a deținutului și, în consecință, apreciem că faptele de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și supunere la rele tratamente

nu există, cât timp aceștia și-au îndeplinit întocmai și de bună-credință

atribuțiile de serviciu, aplicând o sancțiune legală și în cadrul normelor care

reglementează executarea pedepselor.

Din plângerea petentului rezultă că

acesta inițial a solicitat cercetarea și a altor funcționari publici cu statut

special din cadrul P. Satu Mare, precum numiții A., Ț. și B.D., cărora însă nu

le impută în concret fapte determinate de natură penală și despre care nu face

vorbire în declarația de parte vătămată din 27 ianuarie 2009. Oricum actele

premergătoare din prezenta cauză, vizând în primul rând faptele de natură

penală reclamate de către petentul R.R. și apoi persoanele presupuse a fi

autorii acestor fapte, cât timp cercetarea penală din prezenta cauză reține

inexistența faptelor reclamate, ea produce efecte și asupra altor presupuse

persoane față de care petentul a formulat plângere penală. Cu certitudine s-a

stabilit însă că petentul, în esență, se plânge față de cei 3 făptuitori care

au avut un rol hotărâtor în sancționarea sa disciplinară.

Plângerea petentului R.R.D. a fost

respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluția din 31 martie 2008, pronunțată în

Dosarul nr. 105/II.2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Oradea.

Pentru a dispune în acest sens,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a reținut

următoarele:

Actele premergătoare administrate

confirmă concluzia la care a ajuns procurorul în soluția de neîncepere a

urmăririi penale față de directorul P. Satu Mare - C.M., a inspectorului

principal I.I. și a agentului principal V.V., motiv pentru care considerăm că

soluția este legală și temeinică.

Din rezoluția procurorului nr.

277/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, rezultă că actele

de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale.

În temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., petentul R.R.D. s-a adresat instanței competente.

Prin Sentința penală nr. 63/PI/2009

din data de 27 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluției din 24

februarie 2009 dată în Dosar 277/P/2008 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Oradea și a rezoluției din 31 martie 2009 dată în Dosar nr. 105/II.2/2009 de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pe care le-a

menținut în totalitate.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța Curții de Apel Oradea a reținut că plângerea formulată este nefondată,

rezoluțiile parchetului fiind legale și temeinice.

Împotriva sentinței sus-amintite,

petentul a formulat recurs, criticile formulate fiind depuse printr-un memoriu

aflat la dosar, prin care se critică soluția instanței de apel, ca fiind

nelegală și netemeinică, pe motiv că făptuitorii reclamați de petent nu au fost

pedepsiți.

Petentul R.R.D. nu s-a prezentat

pentru a-și susține recursul deși a fost citat la domiciliu, deoarece s-a

constatat că a fost pus în libertate, la data de 2 noiembrie 2009, pentru

termenul din data de 30 noiembrie 2009, procedura de citare fiind legal

îndeplinită.

Deși legal citați și intimații V.V.,

I.I. și C.M., nici aceștia nu s-au prezentat.

Examinând legalitatea și temeinicia

soluției recurate, atât din punctul de vedere al motivelor de recurs, cât și

din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este

nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Pentru soluționarea plângerii

formulate de petentul R.R.D., procurorul a efectuat acte menite să stabilească

existența faptelor reclamate și vinovăția celor reclamați, așa cum rezultă din

conținutul rezoluției din 24 februarie 2009 și a actelor Dosarului nr.

277/P/2008. Astfel s-a luat declarație petentului R.R.D., făptuitorilor C.M.,

I.I., V.V., s-au depus acte doveditoare după registrul de consultație al

cabinetului medical, copie după hotărârea comisiei de disciplină, copie după

situația medicală a deținutului petent R.R.D., precum și un întreg set de acte

din penitenciar, care reflectă cercetarea disciplinară prealabilă a petentului.

Se poate constata astfel că

procurorul a efectuat o anchetă efectivă cu privire la faptele reclamate de

R.R.D.

În lipsa unor dovezi contrare, în

mod corect procurorul care a cercetat plângerea penală a deținutului R.R.D.,

procurorul ierarhic superior și, respectiv, prima instanță au apreciat că nu se

confirmă acuzațiile din plângerea penală.

Mai mult chiar, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată următoarele:

Din actele de la dosar rezultă că,

prin rezoluția din 24 februarie 2009 dată în Dosar nr. 277/P/2008 de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de C.M., directorul P. Satu-Mare,

agent șef V.V. și inspector principal I.I. din P. Satu-Mare, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 267 C. pen., pe motiv

că faptele imputate nu există. Plângerea formulată împotriva acestei rezoluții

a fost respinsă ca nefondată prin rezoluția din 31 martie 2009 dată în Dosar

105/II.2/2009 de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Oradea.

S-a reținut că petentul se află în

P. Satu-Mare din data de 7 iunie 2007, în executarea unei pedepse privative de

libertate de 3 ani închisoare și a formulat prezenta plângere, întrucât a fost

sancționat disciplinar în mod abuziv cu izolarea pe o durată de 3 zile,

ignorându-se faptul că acesta suferă de afecțiuni medicale, scopul fiind acela

al supunerii lui la rele tratamente.

În data de 4 mai 2008 petentul a

fost implicat într-un incident violent cu deținutul B.G., zis "G.",

pe care l-a agresat fizic și verbal, înțepându-l cu o coadă de lingură în zona

toracică, motiv pentru care petentul a fost sancționat disciplinar cu izolarea

pe o durată de 3 zile prin hotărârea comisiei de disciplină luată în data de 27

iunie 2008. Înaintea executării sancțiunii, petentul a fost examinat de către

doctor D.D., care a aplicat viza "apt medical". Din lucrările

dosarului rezultă că petentul a mai fost sancționat disciplinar de 6 ori pentru

diferite abateri disciplinare.

În perioada de izolare, subiectul a

fost zilnic examinat conform registrelor de consultații medicale, dosar

urmărire penală. La data de 30 iulie 2008, petentul R.R. se afla transferat în

P. Gherla unde a executat sancțiunea izolării pe o durată de 3 zile sub

supraveghere medicală de specialitate.

Față de starea de fapt invocată, susținerile

petentului privind existența infracțiunii de abuz în serviciu, respectiv cea de

rele tratamente, sunt lipsite de fundament. Dimpotrivă, făptuitorii în mod

corect au stabilit sancțiunea disciplinară a deținutului, îndeplinindu-și cu

bună-credință obligațiile de serviciu, aplicând o sancțiune legală în cadrul

normelor care reglementează executarea pedepselor.

Pe de altă parte, împotriva

hotărârilor de sancționare, petentul ar fi putut formula plângere în baza Legii

nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, în cazul în care a considerat că

sancțiunile sunt abuzive.

În plângerea adresată instanței,

petentul mai face referire și la alte cadre de la P. Satu-Mare, fără a indica

faptele pe care le impută acestora, aspecte care, nefiind cuprinse în plângerea

adresată parchetului, nu le va analiza în prezenta cauză, instanța nefiind

învestită decât cu faptele indicate expres în rezoluția procurorului.

Având în vedere cele arătate, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul petentului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul R.R.D. împotriva Sentinței penale nr. 63/P din 27 mai

2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 30

noiembrie 2009.