ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2065/2007

Asupra recursurilor de față; în baza actelor și lucrărilor din dosar, reține următoarele: Prin sentința penală nr. 3/ PI din 31 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală, în baza art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii M.C. și M.L. împotriva rezoluției din 6 noiembrie 2006 dată în dosarul nr. 126/P/2006 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menținută prin rezoluția din 27 decembrie 2006 din dosar nr. 511/VIII.1/2006 a procurorului general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pe care Ie-a menținut. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenții au fost obligați la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat și în baza art. 193 C. proc.

pen. , au fost obligați la câte 1000 lei cheltuieli judiciare în favoarea făptuitorilor C.M., M.E. și M.L. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că petenții M.C. și M.L. au formulat plângere penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., împotriva intimaților C.M., M.E. și M.L., judecători la Tribunalul Satu Mare, membri ai completului de judecată care a pronunțat decizia penală nr. 144/R/26 mai 2006 prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de petenți împotriva sentinței penale nr. 666 din 27 martie 2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. 639/R/2006, având ca obiect plângere formulată în baza art. 278 1 C. proc.

pen. Prin rezoluția din 6 noiembrie 2006 dată în dosarul nr. 126/P/2006 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. a) și f) precum și art. 278 1 alin. (11) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei judecători, întrucât nu sunt indicii că aceștia și-ar fi îndeplinit cu rea credință atribuțiile de serviciu, pentru a vătăma drepturile petiționarilor. Plângerea formulată de petiționari împotriva acestei rezoluții, în baza art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluția din 27 decembrie 2006 din dosar nr. 511/VIII. 1/2006 a procurorului general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Curtea de Apel Oradea exeminând cele două rezoluții, a constatat că sunt temeinice și legale motiv pentru care Ie-a menținut respingând plângerile petenților, formulate în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen. Împotriva sentinței Curții, au declarat recurs petiționarii, care în motivele scrise de recurs au arătat că „instanța la fel ca și judecătorii C.M., M.E. și M.L., și procurorul S.C., refuză să constate și să sancționeze abuzul în serviciu comis de primarul municipiului Satu Mare, l.l., abuz reclamat în dosarul nr. 230/P/2005”. A mai solicitat înlăturarea obligării la plata cheltuielilor de judecată către intimați, întrucât aceasta reprezintă „o amendă mascată„ și nu cheltuieli de judecată. Examinând sentința instanței de fond în raport de motivele de recurs formulate și de dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursurile petenților sunt nefondate. Astfel, petenții încearcă pe calea procedurii prevăzută de art. 278 1 C. proc.

pen., să repună în discuție dosarul nr. 230/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare în care s-a dat rezoluția de neînceperea urmăririi penale din 10 iunie 2005, față de l.M. și l. l., persoane față de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. Plângerea împotriva acestei rezoluții a fost respinsă prin sentința penală nr. 666 din 27 martie 2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. 639/R/2006, iar recursul petiționarilor împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 144/ R din 26 mai 2006 pronunțată de intimații C.M., M.E. și M.L. Cum soluția pronunțată de cei trei judecători, a intrat în puterea lucrului judecat, nu poate face obiectul analizei în această procedură.

Cum la dosar nu sunt indicii că intimații și-au încălcat cu rea credință atribuțiile de serviciu, pentru a crea un prejudiciu petiționarilor, fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, reclamată de aceștia nu există. O hotărâre judecătorească nu este prin ea însăși, o faptă penală, chiar dacă soluția pronunțată nemulțumește pe petiționari. Cu privire la cheltuielile de judecată contestate de petiționari, se reține că în dosarul Curții de Apel se află împuternicirile avocațiale cu care s-a făcut dovada că onorariul de avocat a fost de câte 1000 lei pentru reprezentarea fiecărui intimat, în fața Curții. Astfel, în mod corect, Curtea a acordat intimaților cheltuieli de judecată. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală și nu există nici un motiv pentru casarea ei.

în aceste condiții recursul petiționarilor este nefondat urmând să fie respins, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la câte 60 lei cheltuieli judiciare către stat, în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii M.C. și M.L. împotriva sentinței penale nr. 3/ PI din 31 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 18 aprilie 2007.