ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2065/2007

Asupra recursurilor de

față;

în baza actelor și

lucrărilor din dosar, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 3/ PI din 31

ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală, în baza art.

278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarii M.C. și M.L. împotriva rezoluției din 6

noiembrie 2006 dată în dosarul nr. 126/P/2006 de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Oradea, menținută prin rezoluția din 27 decembrie 2006 din dosar nr. 511/VIII.1/2006

a procurorului general din cadrul Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Oradea, pe care Ie-a menținut.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

petenții au fost obligați

la câte 50 lei

cheltuieli judiciare către stat și în baza art. 193 C. proc. pen.

, au

fost obligați la câte 1000 lei cheltuieli judiciare în favoarea

făptuitorilor C.M., M.E. și M.L.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut că petenții M.C. și M.L. au formulat plângere penală, sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., împotriva

intimaților C.M., M.E. și M.L., judecători la Tribunalul Satu Mare, membri ai

completului de judecată care a pronunțat decizia penală nr. 144/R/26 mai   2006

prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de petenți împotriva

sentinței penale nr. 666 din 27 martie 2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare

în dosarul nr. 639/R/2006, având ca obiect plângere formulată în baza art. 278

1

C. proc. pen.

Prin rezoluția din 6

noiembrie 2006 dată în dosarul nr. 126/P/2006 de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Oradea, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. a) și f)

precum și art. 278

1

alin. (11) C. proc. pen., a dispus

neînceperea urmăririi penale față de cei trei

judecători, întrucât nu sunt indicii că aceștia și-ar fi îndeplinit cu rea

credință atribuțiile de serviciu, pentru a vătăma drepturile petiționarilor.

Plângerea formulată de

petiționari împotriva acestei rezoluții, în baza

art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin

rezoluția din 27 decembrie 2006 din dosar nr. 511/VIII. 1/2006 a procurorului

general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Curtea de Apel Oradea

exeminând cele două rezoluții, a constatat că

sunt temeinice și legale motiv pentru care Ie-a

menținut respingând plângerile petenților, formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

Împotriva sentinței Curții, au declarat

recurs petiționarii,

care în

motivele scrise de recurs au arătat că „instanța la fel ca și judecătorii C.M.,

M.E. și M.L., și procurorul S.C., refuză să constate și să sancționeze abuzul

în serviciu comis de primarul municipiului Satu Mare, l.l., abuz reclamat în

dosarul nr. 230/P/2005”.

A mai solicitat înlăturarea obligării la

plata cheltuielilor de judecată către intimați, întrucât aceasta reprezintă „o

amendă mascată„ și nu cheltuieli de judecată.

Examinând sentința instanței de fond în

raport de motivele de recurs formulate și de dispozițiile art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursurile petenților sunt

nefondate.

Astfel, petenții încearcă pe calea procedurii

prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., să repună în discuție dosarul nr.

230/P/2005 al

Parchetului de pe lângă

Judecătoria Satu Mare în care s-a dat rezoluția de

neînceperea urmăririi

penale din 10 iunie 2005, față de l.M. și l.

l.,

persoane față de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul

infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen.

Plângerea împotriva acestei rezoluții a fost

respinsă prin sentința penală nr. 666 din 27 martie 2006 pronunțată de

Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. 639/R/2006, iar recursul petiționarilor

împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 144/ R din 26 mai 2006

pronunțată de intimații C.M., M.E. și M.L.

Cum soluția pronunțată de cei trei

judecători, a intrat în puterea lucrului judecat, nu poate face obiectul

analizei în această procedură. Cum la dosar nu sunt indicii că intimații și-au

încălcat cu rea credință atribuțiile de serviciu, pentru a crea un prejudiciu

petiționarilor, fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

reclamată de aceștia nu există.

O hotărâre judecătorească nu este prin ea

însăși, o faptă penală, chiar dacă soluția pronunțată nemulțumește pe

petiționari.

Cu privire la cheltuielile de judecată

contestate de petiționari, se reține că în dosarul Curții de Apel se află

împuternicirile avocațiale cu care s-a făcut dovada că onorariul de avocat a fost

de câte 1000 lei pentru reprezentarea fiecărui intimat, în fața Curții. Astfel,

în mod corect, Curtea a acordat intimaților cheltuieli de judecată.

Față de aceste considerente, Înalta Curte

constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală și nu există

nici un motiv pentru casarea ei. în aceste condiții recursul petiționarilor

este nefondat urmând să fie respins, ca atare, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenții vor fi obligați la câte 60 lei cheltuieli judiciare către stat, în

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de petiționarii M.C. și M.L. împotriva sentinței penale nr. 3/ PI din 31

ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală.

Obligă recurenții petiționari la plata sumei

de câte 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 18 aprilie

2007.