ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3243/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C proc. civ., asupra cauzei civile de

față, a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 547 A din 2

noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții

Z.J.I., T.H., T.E., Z.I.A., E.M., B.M.D., C.E.M., E.B.M. și M.M. împotriva

sentinței civile nr. 1890 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

București, secția a

IV-

a civilă.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că în

apel criticile nu vizează

modul

de soluționare a cererii de revendicare îndreptată contra pârâților

cumpărători, ci, practic, soluția de respingere a primului capăt de

cerere privind constatarea nulității deciziilor de trecere a imobilului în

proprietatea statului ca lipsită de interes. Criticile pe acest aspect nu pot

fi primite, în condițiile în care, în cauza pendinte nu s-a formulat un petit

distinct privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent care să

justifice interesul actual al acțiunii.

Lipsa notificării în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobil lipsește pe

reclamanți de a mai putea obține, pe cale directă în instanță, în condițiile în

care nu au formulat nicio acțiune în constatarea nulității contractului

chiriașilor cumpărători, de asemenea în termenul special de prescripție

prevăzut de lege, restituirea în natură ori în echivalent a imobilului.

A ignora fondul dreptului pierdut, printr-o atitudine de ignorare a

termenelor legale prevăzute în legile speciale ce reglementează materia

imobilelor preluate de stat în perioada regimului comunist, printr-o acțiune

directă în instanță de constatare a nulității titlului de preluare al statului,

înseamnă a ocoli legea, în așa fel încât instanța să pronunțe o hotărâre,

pentru ca ulterior să fie invocată ca o „speranță legitimă" creată astfel,

care

ar naște un drept la despăgubiri

altfel decât în condițiile legale reglementate.

2.1.

Motive

Reclamanții au declarat recurs, întemeiat în drept pe

dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.,

criticile vizând următoarele aspecte:

Prin respingerea ca lipsit de interes a capătului de cerere având ca

obiect constatarea nulității deciziilor de preluare a imobilului instanța de

judecată a îngrădit reclamanților dreptul la un proces echitabil.

Interesul în promovarea primului capăt de cerere este strâns legat de

cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv acțiunea în revendicare, fie prin

restituirea în natură, fie prin restituirea prin echivalent.

Reclamanții nu pot fi înlăturați de la dreptul de a solicita pe calea

acțiunii directe restituirea prin echivalent sau în natură, întrucât la data

formulării cererii de chemare în judecată era în vigoare art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001.

Interesul reclamanților în promovarea capătului de cerere privitor la

constatarea nulității deciziilor de preluare a imobilului este justificat de

faptul că prin neanularea acestor decizii pierd orice speranță legitimă la

recuperarea proprietății.

2.2.

Analiza făcută de instanța de

recurs

Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele

considerente:

Interesul procesual apare ca fiind folosul practic urmărit prin

declanșarea procedurii judiciare.

In privința imobilelor preluate de stat în perioada de referință a Legii

nr. 10/2001, folosul practic ce ar putea fi obținut prin pornirea procedurii

judiciare constă fie în redobândirea în natură a imobilului, fie în obținerea

de măsuri reparatorii în echivalent, în forma reglementată prin legea specială.

Pentru a se putea atinge o asemenea finalitate, persoanele interesate

trebuie să fi respectat cerințele Legii nr. 10/2001 atât în ce privește

formularea notificării în termenul prescris, cât și, dacă este cazul, în ce

privește obținerea anulării contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în

sistemul Legii nr. 112/1995.

Instanțele de fond au reținut, corect, faptul că reclamanții nu dețin

nicio hotărâre judecătorească anterioară sau ulterioară încheierii contractului

de vânzare-cumpărare asupra apartamentului în litigiu prin care să li se

constate dreptul de proprietate asupra acestuia ori prin care persoanele

juridice deținătoare să fie obligate să le lase

în deplină proprietate și posesie

apartamentul.

Pe de altă parte, reclamanții nu au formulat notificare în temeiul Legii

nr. 10/2001, astfel că, față de dispozițiile art. 22 alin. (5) din lege, au

pierdut dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin

echivalent.

In raport de această situație de fapt și de drept, reclamanții nu ar

putea obține folosul urmărit - redobândirea bunului - chiar dacă s-ar constata

nulitatea actelor de preluare de către stat, și nici nu se poate susține că,

prin neurmarea cerințelor legii interne, au o speranță „legitimă" de

obținere a bunului. Așadar, primul capăt de cerere a fost respins corect ca

fiind lipsit de interes.

În egală măsură, cât privește revendicarea, față de

cele arătate anterior,

este

corect că, atâta timp cât nu a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare

încheiat în baza Legii nr. 112/1995, titlul de proprietate al chiriașilor

cumpărători s-a consolidat, ei fiind cei care beneficiază de „un bun",

motiv pentru care titlul chiriașilor cumpărători este preferat față de titlul

foștilor proprietari.

Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte a

apreciat că instanțele

de fond au făcut aplicarea și interpretarea corectă a

prevederilor legii

materiale incidente, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc

cerințele art. 304 pct. 9 C

proc. civ.

In raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C

proc. civ., recursul va fi

respins

ca nefondat.

In raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

recurenții vor fi obligați

la cheltuieli de judecată către intimații pârâți L.A. și

L.A.S

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

formulat de reclamanții Z.J.I.

, T.H., T.E., Z.I.A., E.M.

, B.M.D., C.E.M., E.B.M.

și M.M. împotriva

deciziei nr. 547/A din data de 2

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru

cauze cu minori

și de familie.

Obligă pe recurenți la 4130 lei

cheltuieli de judecată către intimații

L.A. și L.A.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 mai 2010.