ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1549/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 54 pronunțată la 23 ianuarie 2007, Tribunalul Brăila a admis contestația formulată de reclamanta C.I. împotriva dispoziției nr. 7338 din 26 aprilie 2005, emise de pârâtul Primarul Municipiului Brăila, a desființat dispoziția menționată și a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 201,95 mp, din terenul în suprafață totală de 219 mp, situat în Brăila. Au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de titluri de valoare sau acțiuni pentru diferența de 18 mp, teren ce nu se poate restitui în natură, și a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de despăgubiri pentru construcție.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta, împreună cu soțul său, S.C., au dobândit imobilul situat în Brăila, prin actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 1197 din 20 august 1951, și că prin Decretul nr. 809/1962 acest imobil a fost expropriat în vederea consolidării falezei Dunării. S-a mai reținut că proprietarul S.C. a decedat la data de 5 noiembrie 1992, lăsând prin testament întreaga sa avere reclamantei care, prin notificarea adresată Primăriei Municipiului Brăila a solicitat restituirea în natură a terenului și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată.

Tribunalul a constatat că terenul în litigiu, identificat prin raportul de expertiză, se suprapune pe o suprafață de 63,95 mp (notată cu S2) pe taluzul falezei Dunării, iar suprafața de 138 mp (notată S1) este liberă de construcții și are deschidere spre str. O. Expertul a mai stabilit că imobilul care a fost situat pe str. O. nr. 27 se identifică, în prezent, la adresa din str. O. nr. 1A. S-a constatat că, pe lângă terenul în suprafață de 138 mp, poate fi restituit în natură și terenul în suprafață de 63,95 mp pentru că partea înclinată nu poate fi asimilată situațiilor prevăzute de art. VII din Titlul I al Legii 247/2005, acesta nefiind ocupat de construcții noi și nefiind afectat servituților legale ori altor amenajări de utilitate publică.

Prin decizia civilă nr. 84 pronunțată la 27 martie 2007, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de Primarul Municipiului Brăila și a schimbat în tot sentința apelată în sensul respingerii contestației formulate de reclamantă. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că o parte din terenul ce face obiectul pricinii se află în proprietatea soților D., iar o altă parte se află pe taluzul amenajat al falezei Dunării fiind ocupat de trotuar, bordură și zid de sprijin, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, recurs ce a fost admis prin decizia nr. 1322 din 28 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a casat decizia Curții de Apel Galați și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că dosarul s-a judecat cu lipsă de procedură față de C.I.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia civilă nr. 199/A din 17 octombrie 2008, a admis apelul declarat de Primarul Municipiului Brăila și a schimbat în parte sentința civilă nr. 54 pronunțată la 23 ianuarie 2007 de Tribunalul Brăila, în sensul că a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 138 mp, teren situat în Brăila, str. O. nr. 27, actual nr. 1A, identificat cu S1 în schița anexă la raportul de expertiză J.N., ce face parte integrantă din hotărâre. S-a constatat că pentru restul de teren, ce nu poate fi restituit în natură, reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Prin considerentele deciziei menționate, instanța de apel a reținut în esență, că o suprafața de 63,95 mp din terenul în suprafață totală de 201,95 mp, pentru care s-a dispus exproprierea, se suprapune pe taluzul falezei Dunării (partea înclinată), fiind ocupată de trotuar și zid de sprijin. S-a constatat că terenul respectiv este afectat de detalii de sistematizare astfel că, în mod eronat s-a dispus restituirea acestuia în natură către reclamantă. În ceea ce privește restul de 138 mp, suprafață de teren ce se regăsește pe platoul falezei, fiind liberă de construcții, s-a apreciat că, în mod corect, a fost restituit în natură, împrejurarea că o parte din acesta, respectiv 82 mp, a fost cuprins în lotul atribuit în proprietate altor persoane (familiei D.) neputând constitui un impediment la restituirea către reclamantă, în condițiile în care toate condițiile impuse de Legea nr. 10/2001 sunt îndeplinite.

Împotriva deciziei menționate au declarat recurs, în termenul legal, pârâta Instituția Primarului Municipiului Brăila și reclamanta C.I. Prin recursul său, pârâtul a criticat decizia atacată ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., invocând greșita interpretare de către instanța de apel a concluziilor raportului de expertiză în ceea ce privește măsura obligării la restituirea în natură a suprafeței de 138 mp. S-a învederat că această suprafață de teren (notată S1) include bordură, trotuar și zid de sprijin, toate acestea reprezentând lucrări de construcții, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, potrivit cărora terenurile afectate servituților legale sau amenajărilor de utilitate publică sunt exceptate de la restituire în natură.

S-a mai susținut că soluția obligării recurentului pârât la restituirea suprafeței de 82 mp, proprietatea unor persoane fizice este, nu numai nelegală, ci și imposibil de pus în executare. Prin recursul său, reclamanta C.I. a criticat decizia ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., întrucât s-a reținut eronat că proprietatea sa are numai 201,95 mp, deși din actul de proprietate și din procesul verbal nr. 796 din 12 noiembrie 1962 al fostului Sfat Popular Regional Galați rezultă o mai mare întindere a terenului, respectiv 219 mp. Cea de-a doua critică formulată de recurenta reclamantă a vizat reținerea eronată ca elemente de sistematizare a trotuarului și zidului de sprijin ce afectează terenul de 63,95 mp, aflat pe taluzul falezei Dunării, deși nu s-au depus la dosar autorizațiile de construcție.

Recurentul pârât a formulat întâmpinare la recursul reclamantei, solicitând respingerea acestuia ca nefondat. Acesta a depus la dosar, în copie, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 266 din 7 aprilie 2003 la B.N.P. P.C. din Brăila, prin care numitul D.S. a dobândit terenul în suprafață de 300 mp, situat în str. O nr. 1A, prin cumpărare de la vânzătorul D.G., căruia i se atribuise acest teren prin Ordinul nr. 441 din 16 septembrie 2002 al Prefectului Județului Brăila, (filele 21,22), în vederea construirii unei locuințe. Recurenta reclamantă a formulat, la rândul său, întâmpinare, solicitând respingerea recursului Primarului Municipiului Brăila.

Examinând criticile formulate prin motivele invocate, de pârâtul Primarul Municipiului Brăila, Curtea va constata că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed: Principala critică invocată de recurentul pârât vizează greșita interpretare a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, cu referire la terenul în suprafață de 138 mp, restituit în natură reclamantei prin decizia recurată. Instanța de apel a constatat corect, raportat la situația de fapt stabilită având în vedere concluziile expertizei tehnice, că terenul de 138 mp ce se regăsește pe platoul falezei este liber de construcții și nu există nici un impediment la restituirea sa în natură. Recurentul pârât face o confuzie între suprafețele notate de expert cu S1 și S2.

În realitate, nu suprafața de pe platou (notată cu S1) include taluzul, cu bordură și zid de sprijin, ci terenul identificat în expertiză cu S2. Contrar susținerilor pârâtului recurent, suprafața notată cu S1 se regăsește pe platoul falezei, are deschidere la str. O. și este liberă de construcții. Ca atare, critica formulată prin primul motiv de recurs este nefondată. Nici motivul de recurs referitor la greșita restituire în natură a terenului de 82 mp aparținând unei persoane fizice, nu este întemeiat. Restituirea în natură a terenului în litigiu a fost solicitată de reclamantă prin notificarea înregistrată sub nr. 922 din 17 august 2001 la B.E.J. D.E. (fila 19 dosar fond). Prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 21 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, sub sancțiunea nulității absolute, era interzisă înstrăinarea bunurilor imobile notificate potrivit acestei legi, până la soluționarea procedurilor administrative sau, după caz, judiciare.

Imobilul-teren în suprafață de 300 mp, situat în str. O., lot 1, a fost atribuit prin Ordinul nr. 441 din 16 septembrie 2002, în baza prevederilor Legii nr. 42/1990, unei persoane fizice, în vederea construirii unei locuințe, aceasta din urmă înstrăinându-l prin act autentic de vânzare-cumpărare actualului deținător, D.S. Prin urmare, înstrăinarea în perioada prohibită, ulterior formulării notificării de către reclamantă, și cu încălcarea dispozițiilor legale menționate a suprafeței de 82 mp ce se suprapune pe terenul a cărui restituire s-a solicitat, nu poate fi opusă în mod valabil persoanei îndreptățite. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 a fost invocat în mod formal prin recursul pârâtului, astfel că nu va fi analizat.

În ceea ce privește recursul reclamantei, Curtea va reține că este neîntemeiată critica referitoare la greșita reținere a unei alte întinderi a dreptului de proprietate decât cea rezultată din actul de proprietate. Actul de proprietate al reclamantei (fila 4 dosar fond) nu cuprinde nicio mențiune cu privire la suprafața terenului din str. O. nr. 27, fost 29. În această situație, instanța de apel a reținut corect că suprafața de teren pentru care reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 este cea menționată în decretul de expropriere. În copia-extras din procesul verbal de evaluare încheiat la 19 decembrie 1962 de Sfatul Popular Galați – Comisia de evaluare se precizează că terenul ce a fost proprietatea lui C.L., situat în str. O. nr. 27, are o suprafață de 201,95 mp.

În consecință, nu se putea constata că terenul în litigiu ar fi avut o suprafață mai mare decât cea menționată în actul normativ de autoritate în baza căruia s-a dispus preluarea, respectiv în decretul de expropriere. De altfel, această critică nu se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 8 invocat de recurenta reclamantă. Cel de-al doilea motiv de recurs, vizând nerestituirea în natură și a suprafeței de 63,95 mp este, de asemenea, nefondat. Potrivit dispozițiilor pct. 10.3 din H.G. nr. 250/2007 restituirea în natură a terenurilor trebuie limitată la suprafețele libere, sau care, după caz, nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor.

Sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale” se referă la acele suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate să deservească nevoile comunității, căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare, etc. Or, așa cum a rezultat din anexa la raportul de expertiză, omologat de instanța de apel, terenul în discuție, notat cu S2, în suprafață de 63,95 mp face parte din taluzul falezei Dunării (partea înclinată), fiind ocupat de trotuar și zid de sprijin. Existența acestor elemente de sistematizare, face dovada realizării scopului exproprierii. În aceste condiții, s-a apreciat legal de către instanța de apel că pentru acest teren, reclamanta poate beneficia doar de măsuri reparatorii în echivalent, conform Legii nr. 247/2005, nefiind astfel întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta C.I. și de pârâtul Primarul Municipiului Brăila împotriva deciziei civile nr. 199/A din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta C.I. și de pârâtul Primarul Municipiul Brăila împotriva deciziei nr. 199A din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.