ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.03.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1549/2010

HOTĂRÂRE
09.03.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1549/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 54 pronunțată la

23 ianuarie 2007, Tribunalul Brăila a admis contestația formulată de reclamanta

C.I. împotriva dispoziției nr. 7338 din 26 aprilie 2005, emise de pârâtul

Primarul Municipiului Brăila, a desființat dispoziția menționată și a dispus

restituirea în natură a terenului în suprafață de 201,95 mp, din terenul în

suprafață totală de 219 mp, situat în Brăila. Au fost acordate măsuri

reparatorii prin echivalent, sub formă de titluri de valoare sau acțiuni pentru

diferența de 18 mp, teren ce nu se poate restitui în natură, și a fost respinsă

ca inadmisibilă cererea de despăgubiri pentru construcție.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că reclamanta, împreună cu soțul său, S.C., au dobândit

imobilul situat în Brăila, prin actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 1197

din 20 august 1951, și că prin Decretul nr. 809/1962 acest imobil a fost

expropriat în vederea consolidării falezei Dunării.

S-a mai reținut că proprietarul S.C. a

decedat la data de 5 noiembrie 1992, lăsând prin testament întreaga sa avere

reclamantei care, prin notificarea adresată Primăriei Municipiului Brăila a

solicitat restituirea în natură a terenului și acordarea de măsuri reparatorii

în echivalent pentru construcția demolată.

Tribunalul a constatat că terenul în

litigiu, identificat prin raportul de expertiză, se suprapune pe o suprafață de

63,95 mp (notată cu S2) pe taluzul falezei Dunării, iar suprafața de 138 mp (notată

S1) este liberă de construcții și are deschidere spre str. O.

Expertul a mai stabilit că imobilul care

a fost situat pe str. O. nr. 27 se identifică, în prezent, la adresa din str.

S-a constatat că, pe lângă terenul în

suprafață de 138 mp, poate fi restituit în natură și terenul în suprafață de

63,95 mp pentru că partea înclinată nu poate fi asimilată situațiilor prevăzute

de art. VII din Titlul I al Legii 247/2005, acesta nefiind ocupat de

construcții noi și nefiind afectat servituților legale ori altor amenajări de

utilitate publică.

Prin decizia civilă nr. 84 pronunțată la

27 martie 2007, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de Primarul

Municipiului Brăila și a schimbat în tot sentința apelată în sensul respingerii

contestației formulate de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut că o parte din terenul ce face obiectul pricinii se află în

proprietatea soților D., iar o altă parte se află pe taluzul amenajat al

falezei Dunării fiind ocupat de trotuar, bordură și zid de sprijin, astfel cum

rezultă din concluziile raportului de expertiză.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, recurs ce a fost admis prin decizia nr. 1322 din 28

februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a casat

decizia Curții de Apel Galați și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe, reținându-se că dosarul s-a judecat cu lipsă de procedură față de C.I.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Galați,

secția civilă, prin decizia civilă nr. 199/A din 17 octombrie 2008, a admis

apelul declarat de Primarul Municipiului Brăila și a schimbat în parte sentința

civilă nr. 54 pronunțată la 23 ianuarie 2007 de Tribunalul Brăila, în sensul că

a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 138 mp, teren

situat în Brăila, str. O. nr. 27, actual nr. 1A, identificat cu S1 în schița

anexă la raportul de expertiză J.N., ce face parte integrantă din hotărâre.

S-a constatat că pentru restul de teren,

ce nu poate fi restituit în natură, reclamanta are dreptul la măsuri

reparatorii prin echivalent.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței apelate.

Prin considerentele deciziei menționate,

instanța de apel a reținut în esență, că o suprafața de 63,95 mp din terenul în

suprafață totală de 201,95 mp, pentru care s-a dispus exproprierea, se

suprapune pe taluzul falezei Dunării (partea înclinată), fiind ocupată de

trotuar și zid de sprijin.

S-a constatat că terenul respectiv este

afectat de detalii de sistematizare astfel că, în mod eronat s-a dispus

restituirea acestuia în natură către reclamantă.

În ceea ce privește restul de 138 mp,

suprafață de teren ce se regăsește pe platoul falezei, fiind liberă de

construcții, s-a apreciat că, în mod corect, a fost restituit în natură,

împrejurarea că o parte din acesta, respectiv 82 mp, a fost cuprins în lotul

atribuit în proprietate altor persoane (familiei D.) neputând constitui un

impediment la restituirea către reclamantă, în condițiile în care toate

condițiile impuse de Legea nr. 10/2001 sunt îndeplinite.

Împotriva deciziei menționate au declarat

recurs, în termenul legal, pârâta Instituția Primarului Municipiului Brăila și

reclamanta C.I.

Prin recursul său, pârâtul a criticat

decizia atacată ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., invocând greșita interpretare de către instanța de apel a concluziilor

raportului de expertiză în ceea ce privește măsura obligării la restituirea în

natură a suprafeței de 138 mp.

S-a învederat că această suprafață de

teren (notată S1) include bordură, trotuar și zid de sprijin, toate acestea

reprezentând lucrări de construcții, astfel că sunt incidente dispozițiile art.

11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, potrivit cărora terenurile

afectate servituților legale sau amenajărilor de utilitate publică sunt

exceptate de la restituire în natură.

S-a mai susținut că soluția obligării

recurentului pârât la restituirea suprafeței de 82 mp, proprietatea unor

persoane fizice este, nu numai nelegală, ci și imposibil de pus în executare.

Prin recursul său, reclamanta C.I. a

criticat decizia ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 C.

proc. civ., întrucât s-a reținut eronat că proprietatea sa are numai 201,95 mp,

deși din actul de proprietate și din procesul verbal nr. 796 din 12 noiembrie 1962

al fostului Sfat Popular Regional Galați rezultă o mai mare întindere a

terenului, respectiv 219 mp.

Cea de-a doua critică formulată de

recurenta reclamantă a vizat reținerea eronată ca elemente de sistematizare a

trotuarului și zidului de sprijin ce afectează terenul de 63,95 mp, aflat pe

taluzul falezei Dunării, deși nu s-au depus la dosar autorizațiile de

construcție.

Recurentul pârât a formulat întâmpinare

la recursul reclamantei, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

Acesta a depus la dosar, în copie,

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 266 din 7 aprilie 2003 la

B.N.P. P.C. din Brăila, prin care numitul D.S. a dobândit terenul în suprafață

de 300 mp, situat în str. O nr. 1A, prin cumpărare de la vânzătorul D.G.,

căruia i se atribuise acest teren prin Ordinul nr. 441 din 16 septembrie 2002

al Prefectului Județului Brăila, (filele 21,22), în vederea construirii unei

locuințe.

Recurenta reclamantă a formulat, la

rândul său, întâmpinare, solicitând respingerea recursului Primarului

Municipiului Brăila.

Examinând criticile formulate prin

motivele invocate, de pârâtul Primarul Municipiului Brăila, Curtea va constata

că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed:

Principala critică invocată de recurentul

pârât vizează greșita interpretare a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 republicată, cu referire la terenul în suprafață de 138 mp,

restituit în natură reclamantei prin decizia recurată.

Instanța de apel a constatat corect,

raportat la situația de fapt stabilită având în vedere concluziile expertizei

tehnice, că terenul de 138 mp ce se regăsește pe platoul falezei este liber de

construcții și nu există nici un impediment la restituirea sa în natură.

Recurentul pârât face o confuzie între

suprafețele notate de expert cu S1 și S2.

În realitate, nu suprafața de pe platou

(notată cu S1) include taluzul, cu bordură și zid de sprijin, ci terenul

identificat în expertiză cu S2.

Contrar susținerilor pârâtului recurent,

suprafața notată cu S1 se regăsește pe platoul falezei, are deschidere la str.

Ca atare, critica formulată prin primul

motiv de recurs este nefondată.

Nici motivul de recurs referitor la

greșita restituire în natură a terenului de 82 mp aparținând unei persoane

fizice, nu este întemeiat.

Restituirea în natură a terenului în

litigiu a fost solicitată de reclamantă prin notificarea înregistrată sub nr. 922

din 17 august 2001 la B.E.J. D.E. (fila 19 dosar fond).

Prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 21

pct. 5 din Legea nr. 10/2001, sub sancțiunea nulității absolute, era interzisă

înstrăinarea bunurilor imobile notificate potrivit acestei legi, până la

soluționarea procedurilor administrative sau, după caz, judiciare.

Imobilul-teren în suprafață de 300 mp,

situat în str. O., lot 1, a fost atribuit prin Ordinul nr. 441 din 16

septembrie 2002, în baza prevederilor Legii nr. 42/1990, unei persoane fizice,

în vederea construirii unei locuințe, aceasta din urmă înstrăinându-l prin act

autentic de vânzare-cumpărare actualului deținător, D.S.

Prin urmare, înstrăinarea în perioada

prohibită, ulterior formulării notificării de către reclamantă, și cu

încălcarea dispozițiilor legale menționate a suprafeței de 82 mp ce se

suprapune pe terenul a cărui restituire s-a solicitat, nu poate fi opusă în mod

valabil persoanei îndreptățite.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 a

fost invocat în mod formal prin recursul pârâtului, astfel că nu va fi

analizat.

În ceea ce privește recursul reclamantei,

Curtea va reține că este neîntemeiată critica referitoare la greșita reținere a

unei alte întinderi a dreptului de proprietate decât cea rezultată din actul de

proprietate.

Actul de proprietate al reclamantei (fila

4 dosar fond) nu cuprinde nicio mențiune cu privire la suprafața terenului din str.

În această situație, instanța de apel a

reținut corect că suprafața de teren pentru care reclamantei i se cuvin măsuri

reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 este cea menționată în decretul de

expropriere.

În copia-extras din procesul verbal de

evaluare încheiat la 19 decembrie 1962 de Sfatul Popular Galați – Comisia de

evaluare se precizează că terenul ce a fost proprietatea lui C.L., situat în str.

În consecință, nu se putea constata că

terenul în litigiu ar fi avut o suprafață mai mare decât cea menționată în

actul normativ de autoritate în baza căruia s-a dispus preluarea, respectiv în

decretul de expropriere.

De altfel, această critică nu se

circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 8 invocat de recurenta reclamantă.

Cel de-al doilea motiv de recurs, vizând

nerestituirea în natură și a suprafeței de 63,95 mp este, de asemenea,

nefondat.

Potrivit dispozițiilor pct. 10.3 din H.G.

nr. 250/2007 restituirea în natură a terenurilor trebuie limitată la suprafețele

libere, sau care, după caz, nu afectează accesul și utilizarea normală a

amenajărilor.

Sintagma „amenajări de utilitate publică

ale localităților urbane și rurale” se referă la acele suprafețe de teren

supuse unor amenajări destinate să deservească nevoile comunității, căi de

comunicație, dotări tehnico-edilitare, etc.

Or, așa cum a rezultat din anexa la

raportul de expertiză, omologat de instanța de apel, terenul în discuție, notat

cu S2, în suprafață de 63,95 mp face parte din taluzul falezei Dunării (partea

înclinată), fiind ocupat de trotuar și zid de sprijin.

Existența acestor elemente de

sistematizare, face dovada realizării scopului exproprierii.

În aceste condiții, s-a apreciat legal de

către instanța de apel că pentru acest teren, reclamanta poate beneficia doar

de măsuri reparatorii în echivalent, conform Legii nr. 247/2005, nefiind astfel

întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, Curtea,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamanta C.I. și de pârâtul Primarul Municipiului

Brăila împotriva deciziei civile nr. 199/A din 17 octombrie 2008 a Curții de

Apel Galați, secția civilă.

Respinge ca nefondate, recursurile

declarate de reclamanta C.I. și de pârâtul Primarul Municipiul Brăila împotriva

deciziei nr. 199A din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

martie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-05-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4026/2010
torul foștilor proprietari C.D. și C.I., că s-au stabilit despăgubiri pentru construcția expropriată - în valoare de 11.806 lei și s-a recunoscut valabilitatea dispoziției nr. 8531 din 7 iunie 2005 a Tribunalului Municipiului Brăila prin ca
ÎCCJ 2006-11-24
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9625/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 4 noiembrie 2003, reclamantul A.V. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Brăila, solicitând anularea
ÎCCJ 2012-12-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7639/2012
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată din 9 aprilie 2010, reclamantul S.V. a formulat contestație împotriva dispoziției de modificare din 16 martie 2010, a art. 4 di
ÎCCJ 2008-01-24
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 435/2008
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 10 august 2005 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta A.I.I. a solicitat în contradictoriu cu Primarul
ÎCCJ 2014-03-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 784/2014
dispoziția contestată s-a soluționat corect cererea depusă de reclamant. în ceea ce privește despăgubirile ce le solicită reclamantul pentru diferența de teren stabilită conform expertizei A.N.E.V.A.R., cererea trebuia să constituie o conte
Sursă