ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 784/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 123 din 27 februarie 2009, Tribunalului Cluj, secția civilă, a respins acțiunea reclamantei SC C.I.E. SRL Jucu de Mijloc, împotriva pârâtelor SC V. SRL CLUJ-NAPOCA și COMUNA JUCU prin primar, ca succesoare a Comisiei de Lichidare a CAP Jucu, având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către pârâta SC V. SRL asupra suprafeței de 40.000 mp, construcții și utilaje, constatarea intervenirii contractului de vânzare-cumpărare între pârâta SC V. SRL și reclamantă privind imobilele menționate și obligarea pârâtelor să încheie act autentic de vânzare-cumpărare.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, din procesul verbal încheiat la data de 06 septembrie 1991 și din procesul verbal din 25 septembrie 1991 încheiate de Comisia de lichidare a CAP Jucu, a rezultat că pârâta SC V. SRL a cumpărat complexul zootehnic care a aparținut CAP, pentru prețul de 10.500.000 lei. Conform adeverinței nr. 831 din 29 noiembrie 1991 eliberată de Primăria comunei Jucu, parata SC V. SRL și-a adjudecat la licitația din data de 06 septembrie 1991 C.Z. Jucu de Mijloc, iar conform art. 28 din Legea nr. 18/1991, aceasta are in posesie suprafața de 4,07 ha, perimetrul construibil și spatiile de depozitare.

La data de 31 iulie 1994, primarul comunei Jucu și președintele comisiei de lichidare a CAP au semnat un act intitulat „act adițional la procesul-verbal din 6 septembrie” prin care au completat acest proces-verbal, în sensul că în prețul de 10.500.000 lei este inclusă și suprafața de 40.000 mp teren aferenta construcțiilor, teren care va trece în proprietatea SC V. La data de 13 octombrie 1995, Consiliul local Jucu a eliberat adeverința nr. 793/1995 în care se arata că în satul Jucul de Mijloc exista construcțiile (complex zootehnic) care au fost cumpărate la licitație de SC V. SRL și se menționează că terenul aferent construcțiilor, în suprafață de 40.000 mp, înstrăinat o dată cu construcțiile, a fost proprietatea CAP Jucu.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 509 din 22 decembrie 1995, pârâta SC V. SRL a vândut reclamantei SC C.I.E. SRL imobilul înscris în C.F. 1194 Cluj sub A 1, cu nr. topo. 754/2, 755/2, 756/2, 752/2/2, 752/1/2, 752/1/4, 751/1/2, 751/2/2, 750/2, 747/2, 744/1/2, 744/2/2, 742/2, 739/2/2, 739/1/2, 739/3/1, 739/3/2/1, 736/2, 735/2, 734/2, 731/2, 730/1/2, 730/2/2, 727/2, 726/1/2/2, compus din teren în suprafață de 39.428 mp, cu construcțiile existente pe acest teren, pentru prețul de 45.000.000 lei, achitat integral. Prin decizia civilă nr. 2021/2002 a Curții de Apel Cluj s-au admis în parte recursurile declarate de pârâtele SC C.I.E. SRL si SC V.I. SRL împotriva sentinței civile nr. 3447/2002 a Tribunalului Cluj, sentința a fost modificată în parte, în sensul că, s-a dispus anularea parțiala a încheierii de intabulare nr. 21.235/1995 în ceea ce privește înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului din C.F.

1194 Jucu de Mijloc, înscris în favoarea SC V.I. SRL, precum și restabilirea situației anterioare de C.F. S-a constatat totodată, nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 509 din 22 decembrie 1995 încheiat între pârâte, cu privire la teren, precum și nulitatea absolută parțială a actului de partaj voluntar încheiat între pârâte, autentificat sub nr. 134/1997, în privința terenului. S-a dispus anularea parțială a încheierilor de intabulare nr. 20.013/1995 a Judecătoriei Dej, nr. 1/262/1997 și nr. 14/999/1997 ale Judecătoriei Gherla, în privința terenului, precum și restabilirea situației anterioare din C.F. 1194 Jucu de Mijloc.

În considerentele acestei hotărâri judecătorești s-a reținut că, în realitate, nu a avut loc nici o licitație publică cu privire la teren, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 18/1991, astfel încât SC V. SRL nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în mod legal, motiv pentru care și contractul de vânzare cumpărare încheiat cu SC C. SRL este lovit de nulitate absolută. Față de cele ce preced, prima instanța a constat că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul ca pârâta SC V. SRL nu a cumpărat la licitația organizată de Comisia de lichidare a CAP Jucu terenul în suprafață de 4 ha, aferent fermei zootehnice din Jucu de Mijloc, iar această hotărâre este prezumată ca exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o alta hotărâre, astfel încât capătul de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către pârâtă asupra terenului este neîntemeiată.

De asemenea, instanța a considerat neîntemeiată și cererea privind constatarea dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra terenului, în condițiile în care parata SC V. SRL nu a avut niciodată calitatea de proprietară asupra terenului și, mai mult, contractul de vânzare cumpărare încheiat de reclamantă, cu pârâta, a fost anulat. Contrar susținerilor reclamantei, prin hotărârea judecătorească menționată, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pentru teren, nu doar pentru nerespectarea formei autentice la dobândirea dreptului de proprietate de către parata SC V. SRL, ci și pentru că nu a avut loc nici o licitație publică cu privire la teren, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 18/1991, astfel încât SC V. SRL, nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, în mod legal.

În consecință, s-a apreciat că și cererea reclamantei, privind obligarea pârâtelor să încheie act autentic privind terenul, este nefondată, în condițiile în care între reclamantă și Comisia de lichidare a CAP Jucu, nu există nici un raport juridic în baza căruia reclamanta să fi dobândit dreptul de a solicita îndeplinirea acestei obligații, iar pârâta SC V. SRL nu a avut niciodată calitatea de proprietară a terenului. În ceea ce privește construcțiile și utilajele, s-a reținut că reclamanta are calitatea de proprietară asupra acestora, dreptul său de proprietate fiind înscris în C.F. 1194 Jucu de Mijloc, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 509 din 22 decembrie 1995, contract care a fost menținut cu privire la construcții, prin decizia civila nr. 2021/2002 a Curții de Apel Cluj, astfel încât și sub acest aspect, acțiunea reclamantei este neîntemeiata.

Prin decizia civilă nr. 211 A/2009, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC C.I.E. SRL. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente de fapt si de drept: Prin procesul-verbal încheiat la data de 6 septembrie 1991, cu ocazia licitației bunurilor CAP Jucu, SC V. SRL a adjudecat, cu suma de 10.500.000 lei, C.Z. Jucu de Mijloc, iar prin procesul-verbal din 25 septembrie 1991, a avut loc inventarierea și predarea mijloacelor fixe din cadrul Fermei Zootehnice, numai că, din cuprinsul acestor înscrisuri, nu rezultă că s-ar fi licitat și predat vreo suprafață de teren.

Or, raportat la prevederile art. 948 pct. 3 C. civ., art. 962, art. 964 alin. (1) și (2) C. civ., una din condițiile esențiale pentru valabilitatea oricărei convenții, fiind aceea de a avea un obiect determinat sau determinabil, apare cu evidență faptul că problema terenului, pretins adjudecat, nu poate fi abordată prin prisma unor subînțelesuri, ori a unor simple presupuneri, conform cărora construcțiile, nu ar fi licitate fără terenul aferent. Pentru a acorda eficiență juridică înscrisurilor de care se prevalează reclamanta, terenul trebuia determinat și individualizat în mod expres, în cuprinsul proceselor verbale amintite mai sus, atât ca întindere, cât și ca amplasament, cu vecinătățile de rigoare, specificându-se inclusiv prețul cu care terenul s-ar fi adjudecat.

Aceste mențiuni lipsind cu desăvârșire din cuprinsul acestor înscrisuri, concluzia firească a instanței a fost in sensul că, terenul pretins nu a făcut obiectul licitației publice. De asemenea, adeverințele la care face trimitere reclamanta, ambele emise de Consiliul Local Jucu și semnate de primar și secretar, nu pot suplini această lipsă din conținutul actele originare vizând licitația publică și, respectiv, predarea-primirea bunurilor adjudecate.

Apoi, s-a reținut ca, nici actul adițional unilateral, semnat doar de primar și președintele Comisiei de Lichidare CAP, eliberat după trei ani de la încheierea licitației publice, nu este de natură să completeze, retroactiv, obiectul licitației derulate la data de 6 septembrie 1991. Acest act, nu numai că a fost întocmit unilateral, din birou, fără respectarea formalităților specifice unei licitații publice, dar prezintă aceleași lacune enunțate mai sus, și nu reprezintă materializarea acordului de voințe al părților participante la licitația inițială, cerință impusă de principiul simetriei actelor juridice.

Prin adresele emise succesiv, în cursul anului 1992, Prefectura Județului Cluj a dat indicații, din perspectiva aplicării art. 28 alin. (1) și (4) din Legea nr. 18/1991 privind reglementarea situației juridice a terenurilor aferente construcțiilor vândute la licitație publică, recomandând încheierea unui act adițional sau a unui proces-verbal, prin care să se determine suprafața exactă de teren aferentă construcțiilor, cu precizarea contravalorii acesteia, convenită de părți, precum și suma ce trebuie achitată pentru teren.

Or, actul adițional de care se prevalează reclamanta, încheiat în condițiile descrise anterior, în care se arată doar că „în prețul de 10.500.000 lei, este inclusă și suprafața de 40.000 mp”, nu îndeplinește aceste exigențe, iar documentația tehnică întocmită ulterior de SC V. SRL, în vederea intabulării suprafeței de 39.428 mp, este total irelevantă, câtă vreme valoarea terenului nu a fost convenită de părți și nici nu a fost achitată vreodată, de adjudecatara construcțiilor.

Pe de alta parte, s-a reținut ca, problema terenului în litigiu, a fost tranșată prin sentința civilă nr. 3447 din 09 iulie 2002 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă în această privință, prin decizia civilă nr. 2021 din 12 decembrie 2002 dată de Curtea de Apel Cluj, în dosar nr. 5720/2002, statuându-se că, în realitate, nu a avut loc o licitație publică cu privire la teren, fiind nelegală transmiterea dreptului de proprietate asupra acestuia, de la Comisia de Lichidare a fostului CAP Jucu, atât în considerarea lipsei licitației, cât și în considerarea lipsei condiției formei autentice. Pentru acest motiv, s-a și constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 509 din 22 decembrie 1995, încheiat între SC V. SRL și reclamanta din prezentul proces, cu privire la teren, contractul rămânând valabil, exclusiv cu privire la construcții.

Fata de situația de fapt si de drept reținuta in paragrafele anterioare, s-a concluzionat in sensul ca, în mod corect a reținut prima instanță că, în actualul cadru procesual, nu se poate pronunța o soluție contrară celei cuprinse în hotărârile judecătorești anterioare, intrate deja în puterea lucrului judecat. Împotriva deciziei instanței de apel a formulat cerere de recurs, la data de 5 august 2009, reclamanta SC C.I.E. SRL, prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte: În baza procesului-verbal de licitație încheiat la data de 06 septembrie 1991, Complexul zootehnic a fost adjudecat pentru suma de 10.500.000 ROL, de către parata SC V. SRL. Licitația organizată a avut în vedere înstrăinarea, atât a construcțiilor, cât și a terenului, aceasta cu atât mai mult cu cât prin complex zootehnic se înțelegea construcțiile, utilajele, instalațiile, precum și terenul necesar desfășurării unei astfel de activități.

Confirmarea acestei licitații și, totodată, a prețului achitat s-a făcut prin procesul-verbal încheiat la data de 29 noiembrie 1992 între Comisia de Lichidare a CAP Jucu și SC V. SRL., înscris menit a servi la intabularea întregului complex zootehnic (teren și construcții). Prin adeverința eliberata de către Consiliul Local al comunei Jucu sub nr. 793 din 13 octombrie 1995, s-a adeverit că terenul aferent construcțiilor în suprafață de 40.000 mp a fost înstrăinat odată cu construcțiile, acesta fiind proprietatea CAP Jucu, adeverință eliberată pentru a servi la înscrierea în cartea funciara. De asemenea, prin adeverința nr. 831 din 29 noiembrie 1991, Comisa de fond funciar Jucu a adeverit că, SC V. SRL și-a adjudecat prin licitația din data de 06 septembrie 1991 C.Z.

Jucu de Mijloc și că posedă suprafața de 4.07 ha, suprafață reprezentând perimetrul constituibil și spații de depozitare, conform dispozițiilor Legii nr. 18/1991. Ca urmare a celor consemnate în adresa nr. 5768 din 29 iulie 1992 emisă de Prefectura Județului Cluj, ultimul paragraf, Comisia Fondului Funciar pentru îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară referitoare la terenurile pe care sunt amplasate construcții agrozootehnice, dobândite de persoane fizice sau juridice prin licitație, s-a încheiat de către Comisia de Lichidare a CAP Jucu un act adițional la procesul-verbal din 06 septembrie 1991 în care s-a precizat că punctul 3 din procesul-verbal cu privire la vânzarea complexului zootehnic se completează cu următorul cuprins; în prețul de 10.500.000 ROL este inclusă și suprafața de 40.000 mp teren, teren aferent construcțiilor (complex zootehnic și anexe gospodărești), teren care va trece în proprietatea SC V. SRL.

Prin urmare, toate aceste înscrisuri confirmă faptul că a fost licitat și terenul aferent construcțiilor din cadrul Complexul zootehnic, nu doar construcțiile. Departamentul pentru Administrația Publică Locală, prin adresa nr. 19/1848 din 25 mai 1992 (însușită de către Ministerul Agriculturii și Alimentației, Ministerul Economiei și Finanțelor Procuratura Generală a României și Inspectoratul General al Poliției), a transmis către Prefectura Județului Cluj o serie de precizări emise de puterea legiuitoare a țării, Parlamentul României - Comisia Centrala Consultativă pentru Aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.

Astfel, la punctul 1 din aceste Precizări nr. 769 din 29 octombrie 1991 privind regimul terenurilor de sub construcții și a celor necesare utilizării lor normale, în cazul când comisiile de lichidare a fostelor CAP-uri procedează la vânzarea construcțiilor conform art. 28 alin. (1) și (4) din Legea fondului funciar, s-a statuat că terenul ocupat de construcții și cel necesar bunei utilizări a acestor obiective urmează construcția. În mod clar, toate aceste acte au fost emise cu respectarea dispozițiilor de aplicare a Legii fondului funciar și conduc la concluzia ca, prin licitația menționată, s-a înstrăinat și terenul aferent construcțiilor C.Z. din Jucu de Mijloc.

Mai mult, Primăria comunei Jucu, prin adeverința nr. 2292 din 12 septembrie 2003, a atestat faptul că, persoanele care au avut teren pe suprafața fostului complex zootehnic Jucu de Mijloc au primit teren în schimb din rezerva primăriei, astfel încât intabularea dreptului de proprietate asupra terenului, în favoarea subscrisei recurente, nu va fi de natură să prejudicieze dreptul de proprietate al unor terțe persoane. De asemenea, harta vizată de către Primăria Jucu și Oficiul de Cadastru, Geodezie și Cartografie Cluj cuprinde mențiunea delimitării terenului aflat în proprietatea recurentei, situat în intravilanul comunei Jucu. Toate aceste documente au fost depuse la dosarul cauzei, nefiind însă analizate de judecătorii instanțelor fondului.

În aceste condiții, în temeiul principiului disponibilității părților în procesul civil, instanțele fondului trebuia să aibă in vedere poziția procesuală a parților litigante și să găsească o cale de armonizare între inițiativa/poziția părților și rolul activ al judecătorului. Cu toate aceste, atât Tribunalul Cluj, cât și Curtea de Apel Cluj s-au mulțumit sa-si motiveze hotărârile date exclusiv prin prisma dispozițiilor deciziei civile nr. 2021/2002 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 5720/2002, fără să analizeze probele existente la dosarul cauzei și dispozițiile legale incidente. Aceste instanțe nu au respins acțiunea recurentei in temeiul excepției autorității de lucru judecat, ci ca nefondată.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Deși din chiar debutul expunerii de motive a cererii de recurs, recurenta-reclamanta invoca drept cauza a cererii formulate, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – ceea ce înseamnă ca hotărârea atacata ar fi lipsita de temei legal/a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii - din cuprinsul acesteia rezulta cu evidenta o prezentare a istoricului cauzei civile de fata, a conținutului înscrisurilor administrate in cauza si a relevantei lor pentru proces, din perspectiva recurentei-reclamantei, nemulțumirea aceleiași părți fata de modul de apreciere a probelor administrate in cauza, respectiv o nemulțumire a părții fata de modul de interpretare in probațiune a hotărârilor judecătorești obținute intr-un proces civil anterior.

Data fiind aceasta situație, Înalta Curte a apreciat ca se impune, cu prioritate, clarificarea aspectelor legate de cadrul procesual de investire, din perspectiva cauzei cererii de recurs, motiv pentru care a pus in vedere părților ca dezbaterile pe fondul cererii sa fie precedate de încadrarea criticilor in ipotezele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. In calea de atac extraordinara a recursului, criticile ce pot fi formulate de partea recurentă nu pot viza decât ipotezele strict prevăzute de normele procedurale susmenționate, care concretizează aspecte concrete de nelegalitate in legătura cu hotărârea atacata (aspecte de ordin procedural si/sau substanțial).

Scopul acestei cai de atac este, esențialmente, de control al legalității hotărârii atacate cu recurs, ceea ce înseamnă ca orice susținere care releva, o expunere a istoricului cauzei deduse judecații, o redare detaliata a conținutului înscrisurilor administrate in cauza si a relevantei lor pentru proces, fără insa ca aceasta să fie particularizată cadrului procesual de investire ori etapei procesuale ori considerentelor deja redate in cuprinsul hotărârii judecătorești contestate, nemulțumirea părții fata de modul de apreciere a probelor administrate in cauza, respectiv nemulțumirea părții fata de modul de valorificare a hotărârilor judecătorești pronunțate in procesul derulat anterior, exprimarea dezacordului fata de soluția pronunțata, fără insa ca aceasta sa fie însoțita de redarea situației concrete de încălcare sau aplicare greșita a legii, excede analizei instanței de recurs.

Noua formulare a textului art. 304 C. proc. civ. accentuează caracterul nondevolutiv al căii extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul că părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel (ambele judecăți de fond), finalizata prin configurarea situației de fapt a dosarului pendinte si prin pronunțarea unei hotărâri definitive in privința pretențiilor concrete formulate. O situație de nelegalitate, în esență, pentru a fi analizată în recurs trebuie susținută prin invocarea expresă a textului de lege încălcat sau aplicat greșit, la situația de fapt pe deplin stabilită în fața instanțelor anterioare. În fața unei instanțe de recurs nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie, și aceasta pentru că recurentul a beneficiat în mod concret de sistemului dublului grad de jurisdicție, calea de atac a recursului fiind in mod expres desemnată de legiuitor drept o cale extraordinară de atac.

Cu aceste precizări, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor de recurs ce pot fi susținute si analizate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pentru dezlegarea raportului juridic litigios, sub toate aspectele de investire ale instanței din 23 iunie 2008, importanta si relevanta este d ecizia civilă nr. 2021/2002 a Curții de Apel Cluj, prin care, au fost admise în parte recursurile declarate de pârâtele SC C.I.E. SRL si SC V.I. SRL împotriva sentinței civile nr. 3447/2002 a Tribunalului Cluj, a fost modificată în parte sentința, s-a dispus anularea parțiala a încheierii de intabulare nr. 21.235/1995 în ceea ce privește înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului din C.F.

1194 Jucu de Mijloc, înscris în favoarea SC V.I. SRL, precum și restabilirea situației anterioare de CF; s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 509 din 22 decembrie 1995 încheiat între pârâte, cu privire la teren, precum și nulitatea absolută parțială a actului de partaj voluntar încheiat între pârâte, autentificat sub nr. 134/1997, în privința terenului; a dispus anularea parțială a încheierilor de intabulare nr. 20.013/1995 a Judecătoriei Dej, nr. 1/262/1997 și nr. 14/999/1997 ale Judecătoriei Gherla, în privința terenului, precum și restabilirea situației anterioare din C.F. 1194 Jucu de Mijloc.

Din expunerea de motive a hotărârii judecătorești susmenționate a rezultat că, în realitate, nu a avut loc nici o licitație publică cu privire la teren, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 18/1991, astfel încât SC V. SRL nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în mod legal, motiv pentru care și contractul de vânzare cumpărare încheiat cu SC C. SRL, act subsecvent, a fost constatat ca fiind nul absolut.

Față de cele reținute anterior, in mod corect instanțele anterioare, intr-o analiza pe fondul cauzei, au constat in consens că, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a stabilit cu puterea lucrului judecat faptul ca pârâta SC V. SRL nu a cumpărat la licitația organizată de Comisia de lichidare a CAP Jucu, terenul în suprafață de 4 ha, aferent fermei zootehnice din Jucu de Mijloc, iar această hotărâre trebuie prezumata ca exprimând adevărul in raporturile juridice dintre părți, situație care nici nu poate fi contrazisă printr-o alta hotărâre judecătoreasca ulterioara. Consecința acestei situații a fost, in mod necesar, respingerea capătului de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către pârâtă asupra terenului in litigiu.

In continuarea raționamentului lor, instanțele fondului au considerat neîntemeiată și cererea privind constatarea dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra terenului, în condițiile în care parata SC V. SRL nu a avut niciodată calitatea de proprietară asupra terenului și, mai mult, contractul de vânzare cumpărare încheiat de reclamantă cu pârâta, a fost anulat. Hotărârea judecătorească pronunțata in procesul anterior, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pentru teren, nu doar pentru nerespectarea formei autentice la dobândirea dreptului de proprietate de către parata SC V. SRL, ci și pentru faptul că nu a avut loc nici o licitație publică cu privire la teren, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 18/1991.

S-a apreciat, totodată, in mod legal, că și cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la încheierea actului autentic cu privire la teren, este nefondată, în condițiile în care între reclamantă și Comisia de lichidare a CAP Jucu, nu a existat nici un raport juridic în baza căruia reclamanta să fi dobândit dreptul de a solicita îndeplinirea acestei obligații, iar pârâta SC V. SRL nu a avut niciodată calitatea de proprietară a terenului. In ceea ce privește susținerea recurentei conform căreia condiția triplei identități de cauza, obiect si părți, specifica excepției autorității de lucru judecat, nu ar fi îndeplinita în cauza, nu se impune a fi cercetata, întrucât instanțele anterioare au avut in vedere in configurarea situației de fapt a cauzei pendinte, prezumția de lucru judecat a hotărârilor judecătorești anterioare, in conformitate cu dispozițiile art. 1200 pct. 4 C. civ.

– in ideea ca tot ceea ce s-a rezolvat jurisdicțional in litigiul anterior va trebui preluat in configurarea raportului juridic dedus judecații, fără posibilitatea dovezii contrare –si nu valoarea de excepție procesuală a puterii de lucru judecat a hotărârilor anterioare. Pentru considerentele de fapt si de drept prezentate anterior, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.I.E. SRL împotriva deciziei nr. 211/A din 2 iulie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.I.E. SRL împotriva deciziei nr. 211/A din 2 iulie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.