ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 784/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 784/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 123 din 27
februarie 2009, Tribunalului Cluj, secția civilă, a respins acțiunea
reclamantei SC C.I.E. SRL Jucu de Mijloc, împotriva pârâtelor SC V. SRL
CLUJ-NAPOCA și COMUNA JUCU prin primar, ca succesoare a Comisiei de Lichidare a
CAP Jucu, având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate de
către pârâta SC V. SRL asupra suprafeței de 40.000 mp, construcții și utilaje,
constatarea intervenirii contractului de vânzare-cumpărare între pârâta SC V.
SRL și reclamantă privind imobilele menționate și obligarea pârâtelor să
încheie act autentic de vânzare-cumpărare.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul
a reținut că, din procesul verbal încheiat la data de 06 septembrie 1991 și din
procesul verbal din 25 septembrie 1991 încheiate de Comisia de lichidare a CAP
Jucu, a rezultat că pârâta SC V. SRL a cumpărat complexul zootehnic care a
aparținut CAP, pentru prețul de 10.500.000 lei.
Conform adeverinței nr. 831 din 29
noiembrie 1991 eliberată de Primăria comunei Jucu, parata SC V. SRL și-a
adjudecat la licitația din data de 06 septembrie 1991 C.Z. Jucu de Mijloc, iar
conform art. 28 din Legea nr. 18/1991, aceasta are in posesie suprafața de 4,07
ha, perimetrul construibil și spatiile de depozitare.
La data de 31 iulie 1994, primarul
comunei Jucu și președintele comisiei de lichidare a CAP au semnat un act
intitulat „act adițional la procesul-verbal din 6 septembrie” prin care au
completat acest proces-verbal, în sensul că în prețul de 10.500.000 lei este
inclusă și suprafața de 40.000 mp teren aferenta construcțiilor, teren care va
trece în proprietatea SC V.
La data de 13 octombrie 1995,
Consiliul local Jucu a eliberat adeverința nr. 793/1995 în care se arata că în
satul Jucul de Mijloc exista construcțiile (complex zootehnic) care au fost
cumpărate la licitație de SC V. SRL și se menționează că terenul aferent
construcțiilor, în suprafață de 40.000 mp, înstrăinat o dată cu construcțiile,
a fost proprietatea CAP Jucu.
Prin contractul de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 509 din 22 decembrie 1995, pârâta SC V. SRL a vândut
reclamantei SC C.I.E. SRL imobilul înscris în C.F. 1194 Cluj sub A 1, cu nr.
topo. 754/2, 755/2, 756/2, 752/2/2, 752/1/2, 752/1/4, 751/1/2, 751/2/2, 750/2,
747/2, 744/1/2, 744/2/2, 742/2, 739/2/2, 739/1/2, 739/3/1, 739/3/2/1, 736/2,
735/2, 734/2, 731/2, 730/1/2, 730/2/2, 727/2, 726/1/2/2, compus din teren în
suprafață de 39.428 mp, cu construcțiile existente pe acest teren, pentru
prețul de 45.000.000 lei, achitat integral.
Prin decizia civilă nr. 2021/2002 a
Curții de Apel Cluj s-au admis în parte recursurile declarate de pârâtele SC C.I.E.
SRL si SC V.I. SRL împotriva sentinței civile nr. 3447/2002 a Tribunalului
Cluj, sentința a fost modificată în parte, în sensul că, s-a dispus anularea
parțiala a încheierii de intabulare nr. 21.235/1995 în ceea ce privește
înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului din C.F. 1194 Jucu de
Mijloc, înscris în favoarea SC V.I. SRL, precum și restabilirea situației
anterioare de C.F. S-a constatat totodată, nulitatea absolută parțială a
contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 509 din 22 decembrie 1995
încheiat între pârâte, cu privire la teren, precum și nulitatea absolută
parțială a actului de partaj voluntar încheiat între pârâte, autentificat sub
nr. 134/1997, în privința terenului. S-a dispus anularea parțială a
încheierilor de intabulare nr. 20.013/1995 a Judecătoriei Dej, nr. 1/262/1997
și nr. 14/999/1997 ale Judecătoriei Gherla, în privința terenului, precum și
restabilirea situației anterioare din C.F. 1194 Jucu de Mijloc.
În considerentele acestei hotărâri
judecătorești s-a reținut că, în realitate, nu a avut loc nici o licitație
publică cu privire la teren, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 18/1991,
astfel încât SC V. SRL nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în
mod legal, motiv pentru care și contractul de vânzare cumpărare încheiat cu SC
C. SRL este lovit de nulitate absolută.
Față de cele ce preced, prima instanța
a constat că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a stabilit cu
putere de lucru judecat faptul ca pârâta SC V. SRL nu a cumpărat la licitația
organizată de Comisia de lichidare a CAP Jucu terenul în suprafață de 4 ha,
aferent fermei zootehnice din Jucu de Mijloc, iar această hotărâre este
prezumată ca exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o alta
hotărâre, astfel încât capătul de cerere privind constatarea dobândirii
dreptului de proprietate de către pârâtă asupra terenului este neîntemeiată.
De asemenea, instanța a considerat
neîntemeiată și cererea privind constatarea dobândirii de către reclamantă a
dreptului de proprietate asupra terenului, în condițiile în care parata SC V.
SRL nu a avut niciodată calitatea de proprietară asupra terenului și, mai mult,
contractul de vânzare cumpărare încheiat de reclamantă, cu pârâta, a fost
anulat.
Contrar susținerilor reclamantei,
prin hotărârea judecătorească menționată, s-a constatat nulitatea absolută a
contractului de vânzare-cumpărare pentru teren, nu doar pentru nerespectarea
formei autentice la dobândirea dreptului de proprietate de către parata SC V.
SRL, ci și pentru că nu a avut loc nici o licitație publică cu privire la
teren, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 18/1991, astfel încât SC V. SRL,
nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, în mod legal.
În consecință, s-a apreciat că și
cererea reclamantei, privind obligarea pârâtelor să încheie act autentic
privind terenul, este nefondată, în condițiile în care între reclamantă și Comisia
de lichidare a CAP Jucu, nu există nici un raport juridic în baza căruia
reclamanta să fi dobândit dreptul de a solicita îndeplinirea acestei obligații,
iar pârâta SC V. SRL nu a avut niciodată calitatea de proprietară a terenului.
În ceea ce privește construcțiile și
utilajele, s-a reținut că reclamanta are calitatea de proprietară asupra acestora,
dreptul său de proprietate fiind înscris în C.F. 1194 Jucu de Mijloc, în baza
contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 509 din 22 decembrie 1995,
contract care a fost menținut cu privire la construcții, prin decizia civila
nr. 2021/2002 a Curții de Apel Cluj, astfel încât și sub acest aspect, acțiunea
reclamantei este neîntemeiata.
Prin decizia civilă nr. 211 A/2009,
Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori
și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC C.I.E. SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța
de apel a avut în vedere următoarele considerente de fapt si de drept:
Prin procesul-verbal încheiat la
data de 6 septembrie 1991, cu ocazia licitației bunurilor CAP Jucu, SC V. SRL a
adjudecat, cu suma de 10.500.000 lei, C.Z. Jucu de Mijloc, iar prin
procesul-verbal din 25 septembrie 1991, a avut loc inventarierea și predarea
mijloacelor fixe din cadrul Fermei Zootehnice, numai că, din cuprinsul acestor
înscrisuri, nu rezultă că s-ar fi licitat și predat vreo suprafață de teren.
Or, raportat la prevederile art. 948
pct. 3 C. civ., art. 962, art. 964 alin. (1) și (2) C. civ., una din condițiile
esențiale pentru valabilitatea oricărei convenții, fiind aceea de a avea un
obiect determinat sau determinabil, apare cu evidență faptul că problema
terenului, pretins adjudecat, nu poate fi abordată prin prisma unor
subînțelesuri, ori a unor simple presupuneri, conform cărora construcțiile, nu
ar fi licitate fără terenul aferent.
Pentru a acorda eficiență juridică
înscrisurilor de care se prevalează reclamanta, terenul trebuia determinat și
individualizat în mod expres, în cuprinsul proceselor verbale amintite mai sus,
atât ca întindere, cât și ca amplasament, cu vecinătățile de rigoare,
specificându-se inclusiv prețul cu care terenul s-ar fi adjudecat. Aceste
mențiuni lipsind cu desăvârșire din cuprinsul acestor înscrisuri, concluzia
firească a instanței a fost in sensul că, terenul pretins nu a făcut obiectul
licitației publice.
De asemenea, adeverințele la care
face trimitere reclamanta, ambele emise de Consiliul Local Jucu și semnate de
primar și secretar, nu pot suplini această lipsă din conținutul actele
originare vizând licitația publică și, respectiv, predarea-primirea bunurilor
adjudecate.
Apoi, s-a reținut ca, nici actul
adițional unilateral, semnat doar de primar și președintele Comisiei de
Lichidare CAP, eliberat după trei ani de la încheierea licitației publice, nu
este de natură să completeze, retroactiv, obiectul licitației derulate la data
de 6 septembrie 1991. Acest act, nu numai că a fost întocmit unilateral, din
birou, fără respectarea formalităților specifice unei licitații publice, dar
prezintă aceleași lacune enunțate mai sus, și nu reprezintă materializarea
acordului de voințe al părților participante la licitația inițială, cerință
impusă de principiul simetriei actelor juridice.
Prin adresele emise succesiv, în
cursul anului 1992, Prefectura Județului Cluj a dat indicații, din perspectiva
aplicării art. 28 alin. (1) și (4) din Legea nr. 18/1991 privind reglementarea
situației juridice a terenurilor aferente construcțiilor vândute la licitație
publică, recomandând încheierea unui act adițional sau a unui proces-verbal,
prin care să se determine suprafața exactă de teren aferentă construcțiilor, cu
precizarea contravalorii acesteia, convenită de părți, precum și suma ce
trebuie achitată pentru teren.
Or, actul adițional de care se
prevalează reclamanta, încheiat în condițiile descrise anterior, în care se
arată doar că „în prețul de 10.500.000 lei, este inclusă și suprafața de 40.000
mp”, nu îndeplinește aceste exigențe, iar documentația tehnică întocmită
ulterior de SC V. SRL, în vederea intabulării suprafeței de 39.428 mp, este
total irelevantă, câtă vreme valoarea terenului nu a fost convenită de părți și
nici nu a fost achitată vreodată, de adjudecatara construcțiilor.
Pe de alta parte, s-a reținut ca,
problema terenului în litigiu, a fost tranșată prin sentința civilă nr. 3447
din 09 iulie 2002 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă în această privință,
prin decizia civilă nr. 2021 din 12 decembrie 2002 dată de Curtea de Apel Cluj,
în dosar nr. 5720/2002, statuându-se că, în realitate, nu a avut loc o
licitație publică cu privire la teren, fiind nelegală transmiterea dreptului de
proprietate asupra acestuia, de la Comisia de Lichidare a fostului CAP Jucu,
atât în considerarea lipsei licitației, cât și în considerarea lipsei condiției
formei autentice.
Pentru acest motiv, s-a și constatat
nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat
sub nr. 509 din 22 decembrie 1995, încheiat între SC V. SRL și reclamanta din
prezentul proces, cu privire la teren, contractul rămânând valabil, exclusiv cu
privire la construcții.
Fata de situația de fapt si de drept
reținuta in paragrafele anterioare, s-a concluzionat in sensul ca, în mod
corect a reținut prima instanță că, în actualul cadru procesual, nu se poate pronunța
o soluție contrară celei cuprinse în hotărârile judecătorești anterioare,
intrate deja în puterea lucrului judecat.
Împotriva deciziei instanței de apel
a formulat cerere de recurs, la data de 5 august 2009, reclamanta SC C.I.E. SRL,
prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
În baza procesului-verbal de
licitație încheiat la data de 06 septembrie 1991, Complexul zootehnic a fost
adjudecat pentru suma de 10.500.000 ROL, de către parata SC V. SRL. Licitația
organizată a avut în vedere înstrăinarea, atât a construcțiilor, cât și a
terenului, aceasta cu atât mai mult cu cât prin complex zootehnic se înțelegea
construcțiile, utilajele, instalațiile, precum și terenul necesar desfășurării
unei astfel de activități.
Confirmarea acestei licitații și,
totodată, a prețului achitat s-a făcut prin procesul-verbal încheiat la data de
29 noiembrie 1992 între Comisia de Lichidare a CAP Jucu și SC V. SRL., înscris
menit a servi la intabularea întregului complex zootehnic (teren și construcții).
Prin adeverința eliberata de către
Consiliul Local al comunei Jucu sub nr. 793 din 13 octombrie 1995, s-a adeverit
că terenul aferent construcțiilor în suprafață de 40.000 mp a fost înstrăinat
odată cu construcțiile, acesta fiind proprietatea CAP Jucu, adeverință
eliberată pentru a servi la înscrierea în cartea funciara.
De asemenea, prin adeverința nr. 831
din 29 noiembrie 1991, Comisa de fond funciar Jucu a adeverit că, SC V. SRL și-a
adjudecat prin licitația din data de 06 septembrie 1991 C.Z. Jucu de Mijloc și
că posedă suprafața de 4.07 ha, suprafață reprezentând perimetrul constituibil
și spații de depozitare, conform dispozițiilor Legii nr. 18/1991.
Ca urmare a celor consemnate în adresa
nr. 5768 din 29 iulie 1992 emisă de Prefectura Județului Cluj, ultimul
paragraf, Comisia Fondului Funciar pentru îndeplinirea formalităților de
publicitate imobiliară referitoare la terenurile pe care sunt amplasate
construcții agrozootehnice, dobândite de persoane fizice sau juridice prin
licitație, s-a încheiat de către Comisia de Lichidare a CAP Jucu un act
adițional la procesul-verbal din 06 septembrie 1991 în care s-a precizat că
punctul 3 din procesul-verbal cu privire la vânzarea complexului zootehnic se
completează cu următorul cuprins; în prețul de 10.500.000 ROL este inclusă și
suprafața de 40.000 mp teren, teren aferent construcțiilor (complex zootehnic
și anexe gospodărești), teren care va trece în proprietatea SC V. SRL.
Prin urmare, toate aceste înscrisuri
confirmă faptul că a fost licitat și terenul aferent construcțiilor din cadrul
Complexul zootehnic, nu doar construcțiile.
Departamentul pentru Administrația
Publică Locală, prin adresa nr. 19/1848 din 25 mai 1992 (însușită de către
Ministerul Agriculturii și Alimentației, Ministerul Economiei și Finanțelor
Procuratura Generală a României și Inspectoratul General al Poliției), a
transmis către Prefectura Județului Cluj o serie de precizări emise de puterea
legiuitoare a țării, Parlamentul României - Comisia Centrala Consultativă
pentru Aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. Astfel, la punctul 1 din
aceste Precizări nr. 769 din 29 octombrie 1991 privind regimul terenurilor de
sub construcții și a celor necesare utilizării lor normale, în cazul când
comisiile de lichidare a fostelor CAP-uri procedează la vânzarea construcțiilor
conform art. 28 alin. (1) și (4) din Legea fondului funciar, s-a statuat că
terenul ocupat de construcții și cel necesar bunei utilizări a acestor
obiective urmează construcția.
În mod clar, toate aceste acte au
fost emise cu respectarea dispozițiilor de aplicare a Legii fondului funciar și
conduc la concluzia ca, prin licitația menționată, s-a înstrăinat și terenul
aferent construcțiilor C.Z. din Jucu de Mijloc.
Mai mult, Primăria comunei Jucu,
prin adeverința nr. 2292 din 12 septembrie 2003, a atestat faptul că,
persoanele care au avut teren pe suprafața fostului complex zootehnic Jucu de
Mijloc au primit teren în schimb din rezerva primăriei, astfel încât
intabularea dreptului de proprietate asupra terenului, în favoarea subscrisei
recurente, nu va fi de natură să prejudicieze dreptul de proprietate al unor
terțe persoane.
De asemenea, harta vizată de către
Primăria Jucu și Oficiul de Cadastru, Geodezie și Cartografie Cluj cuprinde
mențiunea delimitării terenului aflat în proprietatea recurentei, situat în
intravilanul comunei Jucu.
Toate aceste documente au fost
depuse la dosarul cauzei, nefiind însă analizate de judecătorii instanțelor fondului.
În aceste condiții, în temeiul
principiului disponibilității părților în procesul civil, instanțele fondului
trebuia să aibă in vedere poziția procesuală a parților litigante și să
găsească o cale de armonizare între inițiativa/poziția părților și rolul activ
al judecătorului.
Cu toate aceste, atât Tribunalul
Cluj, cât și Curtea de Apel Cluj s-au mulțumit sa-si motiveze hotărârile date
exclusiv prin prisma dispozițiilor deciziei civile nr. 2021/2002 pronunțată de
Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 5720/2002, fără să analizeze probele
existente la dosarul cauzei și dispozițiile legale incidente.
Aceste instanțe nu au respins
acțiunea recurentei in temeiul excepției autorității de lucru judecat, ci ca nefondată.
Recursul este nefondat, pentru
considerentele ce urmează:
Deși din chiar debutul expunerii de
motive a cererii de recurs, recurenta-reclamanta invoca drept cauza a cererii
formulate, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – ceea ce înseamnă ca hotărârea
atacata ar fi lipsita de temei legal/a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita
a legii - din cuprinsul acesteia rezulta cu evidenta o prezentare a istoricului
cauzei civile de fata, a conținutului înscrisurilor administrate in cauza si a
relevantei lor pentru proces, din perspectiva recurentei-reclamantei, nemulțumirea
aceleiași părți fata de modul de apreciere a probelor administrate in cauza, respectiv
o nemulțumire a părții fata de modul de interpretare in probațiune a hotărârilor
judecătorești obținute intr-un proces civil anterior.
Data fiind aceasta situație, Înalta Curte a apreciat ca se impune, cu
prioritate, clarificarea aspectelor legate de cadrul procesual de investire,
din perspectiva cauzei cererii de recurs, motiv pentru care a pus in vedere părților
ca dezbaterile pe fondul cererii sa fie precedate de încadrarea criticilor in
ipotezele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
In calea de atac extraordinara a
recursului, criticile ce pot fi formulate de partea recurentă nu pot viza decât
ipotezele strict prevăzute de normele procedurale susmenționate, care
concretizează aspecte concrete de nelegalitate in legătura cu hotărârea atacata
(aspecte de ordin procedural si/sau substanțial).
Scopul acestei cai de atac este,
esențialmente, de control al legalității hotărârii atacate cu recurs, ceea ce
înseamnă ca orice susținere care releva, o expunere a istoricului cauzei deduse
judecații, o redare detaliata a conținutului
înscrisurilor administrate in cauza
si a relevantei lor pentru proces,
fără insa ca aceasta să fie particularizată cadrului
procesual de investire ori etapei procesuale ori considerentelor deja redate in
cuprinsul hotărârii judecătorești contestate,
nemulțumirea părții fata de modul
de apreciere a probelor administrate in cauza, respectiv nemulțumirea părții
fata de modul de valorificare a hotărârilor judecătorești pronunțate in procesul
derulat anterior, exprimarea
dezacordului fata de soluția pronunțata, fără insa ca
aceasta sa fie însoțita de redarea situației concrete de încălcare sau aplicare
greșita a legii, excede analizei instanței de recurs.
Noua formulare a textului art. 304 C.
proc. civ. accentuează caracterul nondevolutiv al căii extraordinare de atac a
recursului, tocmai pentru faptul că părțile au beneficiat de o judecată în
primă instanță și una în apel (ambele judecăți de fond), finalizata prin
configurarea situației de fapt a dosarului pendinte si prin pronunțarea unei hotărâri
definitive in privința pretențiilor concrete formulate.
O situație de nelegalitate, în
esență, pentru a fi analizată în recurs trebuie susținută prin invocarea
expresă a textului de lege încălcat sau aplicat greșit, la situația de fapt pe
deplin stabilită în fața instanțelor anterioare.
În fața unei instanțe de recurs nu
pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de
netemeinicie, și aceasta pentru că recurentul a beneficiat în mod concret de
sistemului dublului grad de jurisdicție, calea de atac a recursului fiind in
mod expres desemnată de legiuitor drept o cale extraordinară de atac.
Cu aceste precizări, Înalta Curte va
răspunde punctual motivelor de recurs ce pot fi susținute si analizate din
perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru dezlegarea raportului juridic
litigios, sub toate aspectele de investire ale instanței din 23 iunie 2008, importanta
si relevanta este d
ecizia civilă nr. 2021/2002 a Curții de Apel Cluj, prin care, au fost
admise în parte recursurile declarate de pârâtele SC C.I.E. SRL si SC V.I. SRL
împotriva sentinței civile nr. 3447/2002 a Tribunalului Cluj, a fost modificată
în parte sentința, s-a dispus anularea parțiala a încheierii de intabulare nr. 21.235/1995
în ceea ce privește înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului din C.F.
1194 Jucu de Mijloc, înscris în favoarea SC V.I. SRL, precum și restabilirea
situației anterioare de CF; s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului
de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 509 din 22 decembrie 1995 încheiat
între pârâte, cu privire la teren, precum și nulitatea absolută parțială a
actului de partaj voluntar încheiat între pârâte, autentificat sub nr.
134/1997, în privința terenului; a dispus anularea parțială a încheierilor de
intabulare nr. 20.013/1995 a Judecătoriei Dej, nr. 1/262/1997 și nr.
14/999/1997 ale Judecătoriei Gherla, în privința terenului, precum și
restabilirea situației anterioare din C.F. 1194 Jucu de Mijloc.
Din expunerea de motive a hotărârii
judecătorești susmenționate a rezultat că, în realitate, nu a avut loc nici o
licitație publică cu privire la teren, conform dispozițiilor art. 29 din Legea
nr. 18/1991, astfel încât SC V. SRL nu a dobândit dreptul de proprietate asupra
terenului în mod legal, motiv pentru care și contractul de vânzare cumpărare
încheiat cu SC C. SRL, act subsecvent, a fost constatat ca fiind nul absolut.
Față de cele reținute anterior, in
mod corect instanțele anterioare, intr-o analiza pe fondul cauzei, au constat in
consens că, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a stabilit cu
puterea lucrului judecat faptul ca pârâta SC V. SRL nu a cumpărat la licitația
organizată de Comisia de lichidare a CAP Jucu, terenul în suprafață de 4 ha, aferent fermei zootehnice din Jucu de Mijloc, iar această hotărâre trebuie prezumata ca exprimând
adevărul in raporturile juridice dintre părți, situație care nici nu poate fi
contrazisă printr-o alta hotărâre judecătoreasca ulterioara. Consecința acestei
situații a fost, in mod necesar, respingerea capătului de cerere privind
constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către pârâtă asupra
terenului in litigiu.
In continuarea raționamentului lor, instanțele
fondului au considerat neîntemeiată și cererea privind constatarea dobândirii
de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra terenului, în condițiile
în care parata SC V. SRL nu a avut niciodată calitatea de proprietară asupra
terenului și, mai mult, contractul de vânzare cumpărare încheiat de reclamantă
cu pârâta, a fost anulat.
Hotărârea judecătorească pronunțata
in procesul anterior, a constatat nulitatea absolută a contractului de
vânzare-cumpărare pentru teren, nu doar pentru nerespectarea formei autentice
la dobândirea dreptului de proprietate de către parata SC V. SRL, ci și pentru faptul
că nu a avut loc nici o licitație publică cu privire la teren, conform
dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 18/1991.
S-a apreciat, totodată, in mod
legal, că și cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la încheierea actului
autentic cu privire la teren, este nefondată, în condițiile în care între
reclamantă și Comisia de lichidare a CAP Jucu, nu a existat nici un raport
juridic în baza căruia reclamanta să fi dobândit dreptul de a solicita îndeplinirea
acestei obligații, iar pârâta SC V. SRL nu a avut niciodată calitatea de
proprietară a terenului.
In ceea ce privește susținerea recurentei
conform căreia condiția triplei identități de cauza, obiect si părți, specifica
excepției autorității de lucru judecat, nu ar fi îndeplinita în cauza, nu se
impune a fi cercetata, întrucât instanțele anterioare au avut in vedere in
configurarea situației de fapt a cauzei pendinte, prezumția de lucru judecat a hotărârilor
judecătorești anterioare, in conformitate cu dispozițiile art. 1200 pct. 4 C.
civ. – in ideea ca tot ceea ce s-a rezolvat jurisdicțional in litigiul anterior
va trebui preluat in configurarea raportului juridic dedus judecații, fără
posibilitatea dovezii contrare –si nu valoarea de excepție procesuală a puterii
de lucru judecat a hotărârilor anterioare.
Pentru considerentele de fapt si de drept
prezentate anterior, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312
alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta
SC C.I.E. SRL împotriva deciziei nr. 211/A din 2 iulie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta
SC C.I.E. SRL împotriva deciziei nr. 211/A din 2 iulie 2009 a Curții de Apel
Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie
2010.