ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 366/2005

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 martie 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Lege nr. 92/1992 republicat și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la acel moment, recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 1074 din 28 mai 2002 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. S-a susținut că această hotărâre s-a dat cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a cauzei pe fond și este, în același timp, și vădit netemeinică. A fost atașat dosarul cauzei, din examinarea căruia constată următoarele: Prin acțiunea adresată la data de 12 ianuarie 1999 Judecătoriei Orăștie, ulterior precizată, reclamanții L.F.L., Z.N.

și S.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Comisia locală Beriu de aplicare a Legii nr. 18/1991, comisia județeană cu atribuții în aceeași materie din cadrul Prefecturii Hunedoara, SA D. Căstău, V.I., V.M. și SC V.MP SRL să se dispună obligarea acestora la punerea lor în posesie pentru suprafața de 2,93 ha teren intravilan, situat în comuna Beriu, sub sancțiunea unor daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere. S-a solicitat de asemenea obligarea pârâtei Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 de a înainta comisiei județene documentația necesară punerii în posesie a reclamanților pentru terenul în suprafață de 7,26 ha, cu eliberarea titlurilor de proprietate, pe vechiul amplasament, sub aceeași sancțiune.

Totodată reclamanții au solicitat să se dispună anularea actelor de dobândire a dreptului de proprietate pentru terenul înscris în C.F. nr. 1713 Căstău, având suprafața de 2,6552 ha în favoarea fostului CAP Căstău (actualmente SA D. Căstău), a încheierii de intabulare nr. 11441 din 23 septembrie 1992, a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1044/1998 și 1081/1998, încheiate între SA D. Căstău și SC V.MP SRL Orăștie, precum și a celor cinci contracte de vânzare-cumpărare subsecvente. În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantei L.F.L. i s-a reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,93 ha teren agricol, fără a fi pusă în posesie pentru suprafețele de 1,05 ha și 0,40 ha sub nr.top.

823 Orăștie întrucât acestea se află amplasate sub construcțiile fostului CAP Căstău. S-a mai susținut că reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate și pentru terenul de 7,26 ha dar, din aceleași motive, nu au fost puși în posesie pentru suprafața de 2,10 ha, pârâta Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 refuzând să dea curs solicitărilor lor. Pe de altă parte, reclamanții au învederat că SA D. Căstău, care a preluat construcțiile agrozootehnice și terenul fostului CAP Căstău, nu era îndreptățită să le intabuleze și nici să vândă o parte din acestea SC V.MP SRL Orăștie. Așa fiind, s-a precizat că se impune anularea licitației desfășurate în acest scop și restabilirea situației anterioare de carte funciară.

Prin întâmpinare, Comisia județeană Hunedoara de aplicare a Legii nr. 18/1991 a arătat că este de acord cu eliberarea titlurilor de proprietate, după întocmirea documentației de către Comisia locală Beriu iar cu privire la celelalte capete de cerere a precizat că nu are calitate procesuală pasivă. Pârâta SC V.MP SRL Orăștie a solicitat respingerea acțiunii reclamanților față de împrejurarea că a cumpărat construcțiile agrozootehnice, prin licitație publică, de la SA D. Căstău, în condițiile legale și cu bună-credință. Prin sentința civilă nr. 615 din 27 iunie 2001, Judecătoria Orăștie a admis în parte acțiunea iar pârâtele Comisia locală Beriu și Comisia județeană Hunedoara de aplicare a Legii nr. 18/1991 au fost obligate să procedeze la punerea în posesie și la emiterea titlurilor de proprietate în favoarea reclamanților pentru unele dintre terenurile în litigiu.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență că: - reclamanților li s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafețele de teren în litigiu, eliberându-li-se în acest sens adeverințe; - punerea în posesie nu s-a putut însă efectua pentru întregul teren deoarece parte din acesta se află în incinta fostului CAP Căstău (1,05 ha din suprafața totală de 2,93 ha reconstituită reclamantei L.F.L. și 2,15 ha din cei 7,26 ha aparținând tuturor reclamanților); - nu a fost acceptată de către reclamanți propunerea Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 privind punerea în posesie pe alte parcele; - cum SA D. Căstău, persoană juridică de drept privat, era îndreptățită să înstrăineze, prin licitație publică, mijloacele fixe, contractele de vânzare-cumpărare a căror anulare s-a solicitat sunt pe deplin valabile.

Această soluție a fost menținută prin decizia civilă nr. 2416 din 16 noiembrie 2001 a Tribunalului Hunedoara. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 1074 din 28 mai 2002, a admis recursul declarat de reclamanți și a modificat ambele hotărâri în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, dispunând obligarea celor două comisii cu atribuții în materia Legii nr. 18/1991 să-i pună pe aceștia în posesie pe vechile amplasamente și să le elibereze titlurile de proprietate. S-a constatat de asemenea nulitatea tuturor actelor de dobândire a dreptului de proprietate pentru terenurile în litigiu, înscrise în cartea funciară, precum și a încheierii de intabulare prin care bunurile s-au înscris în favoarea CAP Căstău.

Instanța de recurs a mai dispus anularea procesului-verbal de vânzare la licitație publică a terenurilor în litigiu și pe cale de consecință a constatat nulitatea celor 5 contracte de vânzare-cumpărare subsecvente, cu consecința restabilirii situației anterioare de carte funciară. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 și ale art. 6 din Legea nr. 36/1991 care statuează că terenurile agricole rămân în proprietatea membrilor asociați și nu trec în patrimoniul societății. Așa fiind, s-a considerat că intabularea dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu, în favoarea SA D. Căstău, ca și actele ulterioare de înstrăinare, sunt lovite de nulitate absolută pentru încălcarea dispozițiilor imperative menționate.

Prin recursul în anulare s-a susținut că decizia instanței de recurs cuprinde o interpretare și aplicare esențial greșite ale prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, ceea ce a influențat în mod determinant soluția pe fond, care este și vădit netemeinică. Pe parcursul acestei faze procesuale, pârâții Comisia județeană Hunedoara pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, V.D. și V.M. au solicitat admiterea recursului în anulare iar reclamanții respingerea lui ca nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, în contextul criticilor formulate, Înalta Curte reține că recursul în anulare este întemeiat, în sensul considerentelor ce succed.

Evoluția în timp a litigiului marchează, ca un prim moment relevant, înființarea, în anul 1991, a SA D. Căstău, membrii acesteia fiind, printre alții, și reclamanții, prin preluarea construcțiilor agrozootehnice și a terenurilor aferente aparținând fostului CAP Căstău, în suprafață totală de 29.224 mp, înscrise în C.F. nr. 1713 și 2085, conform încheierii de intabulare nr. 1144 din 23 septembrie 1992. Prin protocolul din 14 noiembrie 1991 și actul adițional din 15 aprilie 1992, comisia de lichidare a fostului CAP a predat societății agricole o serie de mijloace fixe, amplasate pe terenul în litigiu. Potrivit prevederilor art. 29 pct. 1 din Legea nr. 18/1991, construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și bunurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale devin proprietatea asociației de tip privat.

Este deci cert că SA D. Căstău a devenit proprietară a întregului patrimoniu al fostului CAP, respectiv a construcțiilor agrozootehnice, precum și a terenurilor aferente acestora. Pe cale de consecință, suprafețele de teren reconstituite reclamanților și identificate ca fiind situate în incinta fostului CAP Căstău (raport de expertiză tehnică topografică V.I.) nu mai puteau fi restituite reclamanților pe vechile amplasamente, având în vedere și art. 14 pct. 2 teza II din Legea nr. 18/1991. În acest context este relevantă și atitudinea reclamanților, care au refuzat în mod expres și constant să fie puși în posesie cu teren echivalent din rezerva aflată la dispoziția comisiei. Pe de altă parte, SA D. Căstău, persoană juridică de drept privat, a intrat în mod legal în proprietatea bunurilor și a avut posibilitatea să înstrăineze o parte din ele prin licitație publică.

Hotărârea Adunării Generale din 26 iulie 1998, necontestată de reclamanți în calitate de asociați, ca și licitația publică din 2 august 1998, s-au desfășurat în condiții legale, fiind fără suport probator și fără relevanță susținerea lor în sensul că nu au cunoscut vânzarea terenurilor respective. În consecință, dobândirea de către pârâta SC V.MP SRL a trei grajduri cu terenurile aferente, în suprafață totală de 12.520 mp și înscrierea ei în C.F. sunt valide, neexistând nici un motiv de nulitate absolută, așa cum în mod greșit a reținut Curtea de Apel iar înstrăinările ulterioare către terți urmează de asemenea să-și producă efectele, ca fiind încheiate cu bună-credință și respectând reglementările privind publicitatea imobiliară.

De altfel, este semnificativ că reclamanții, care au afirmat că nu cunoșteau despre desfășurarea licitației, au încasat sumele de bani ce li se cuveneau, în calitate de asociați, în urma vânzării bunurilor. Rezultă deci că afirmația din decizia instanței de recurs în sensul că terenurile nu trec în proprietatea societăților agricole se bazează pe o interpretare evident greșită a dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și pe o apreciere trunchiată a probatoriilor, astfel încât, în succesiunea hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză, cea nelegală și netemeinică este dată de către curtea de apel. Așa fiind, Înalta Curte va admite recursul în anulare și potrivit prevederilor art. 330 3 alin. (1) combinat cu art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. va modifica decizia Curții de Apel Alba Iulia în sensul respingerii recursului declarat de reclamanți împotriva deciziei Tribunalului Hunedoara, care este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 1074 din 28 mai 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. Modifică decizia în sensul că respinge recursul reclamanților împotriva deciziei civile nr. 2416 din 16 noiembrie 2001 a Tribunalului Hunedoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2005.