ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1206/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată

la 23 ianuarie 2009, petiționara S.P.F. a solicitat tragerea la răspundere

penală a avocatului R.S.E., din Baroul București, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 290 și art. 292 C. pen., susținând că aceasta

a redactat o plângere penală împotriva numitei C.R., pe care a semnat-o în

numele său și a depus-o la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6

București și, ulterior, la Judecătoria Sectorului 6 București.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București, prin rezoluția nr. 96/P/2009 din 29 mai 2009, a dispus, în

baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 290 și art. 292 C. pen.,

cu motivarea că faptele reclamate nu există în materialitatea lor.

Împotriva acestei soluții,

petiționara S.P.F. a formulat plângere, care a fost respinsă prin rezoluția nr.

993/II/2/2009 din 1 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, reținându-se că dispoziția de neîncepere a

urmăririi penale este corectă.

În contra soluției de

netrimitere în judecată petiționara a formulat plângere, care a fost respinsă

ca nefondată prin sentința penală nr. 288 F din 29 octombrie 2009 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că faptele reclamate nu există, că avocatul și-a

îndeplinit mandatul dat de petiționară, în baza contractului de asistență

juridică încheiat la 3 decembrie 2003 și că nu există temeiuri legale care să

confirme săvârșirea de către avocat a infracțiunilor de fals în înscrisuri sub

semnătură privată și fals în declarații.

Împotriva acestei hotărâri

petiționara a declarat recurs, susținând că faptele penale reclamate au fost comise

de avocat și că se impune tragerea la răspundere penală a persoanei reclamate.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor premergătoare efectuate se constată că, în baza

contractului de asistență judiciară nr. 375832 din 3 decembrie 2008, încheiat

între petiționară și avocat R.S.E., s-a stabilit ca aceasta să asigure

„reprezentarea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, la

organele de cercetare penală, susținere, asistare, reprezentare a părții

vătămate privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen.”,

onorariul fiind de 6.000 RON.

Sub același număr și la

aceeași dată s-a încheiat între petiționară și avocat, un contract de asistență

juridică, având ca obiect reprezentarea în fața Judecătoriei Sectorului 6

București, într-o cauză de evacuare.

În îndeplinirea obligațiilor

asumate prin contract, avocatul a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Sectorului 6 București o plângere penală împotriva numitei C.R., pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen.

Această plângere, care a

fost întocmită de avocat la data încheierii contractului de asistență juridică

și semnată personal de petiționara S.P.F., a fost depusă la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Sectorului 6 București și înregistrată sub nr. 279/P/2009.

Prin rezoluția din 24 mai

2004 s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numita C.R. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen., întrucât fapta reclamată nu există.

Astfel, s-a reținut că,

petiționara a vândut numitei C.R., cu actul autentificat sub nr. 2142 din 21

noiembrie 2003 de notarul public S.R.O., imobilul din sector 6, prețul convenit

și menționat în contract fiind de 11.300 dolari SUA și că nu s-a dovedit

existența unor aspecte de inducere în eroare din cele prevăzute de art. 215 C.

pen., cu prilejul încheierii și executării acestui contract de

vânzare-cumpărare imobiliară.

Întrucât avocatul și-a

exercitat corespunzător atribuțiile asumate prin contractul de asistență

juridică încheiat și și-a îndeplinit obligațiile profesionale cu respectarea

dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 51/1995, privind organizarea și exercitarea

profesiei de avocat, susținerile petiționarei, în sensul că intimata ar fi

comis infracțiunile reclamate sunt nefundamentate.

Așa fiind, soluția primei

instanțe, de respingere a plângerii petiționarei și de menținere a rezoluției

nr. 96/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, este legală

și temeinică.

În consecință, Curtea,

constatând nefondate criticile formulate de recurentă, urmează, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respinge ca nefondat

recursul declarat de petiționara S.P.F., cu obligarea acesteia la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara S.P.F. împotriva sentinței penale nr. 288/F din 29

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la plata

sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

martie 2010.