ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1206/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la 23 ianuarie 2009, petiționara S.P.F. a solicitat tragerea la răspundere penală a avocatului R.S.E., din Baroul București, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 și art. 292 C. pen., susținând că aceasta a redactat o plângere penală împotriva numitei C.R., pe care a semnat-o în numele său și a depus-o la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și, ulterior, la Judecătoria Sectorului 6 București. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin rezoluția nr. 96/P/2009 din 29 mai 2009, a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 290 și art. 292 C. pen., cu motivarea că faptele reclamate nu există în materialitatea lor. Împotriva acestei soluții, petiționara S.P.F. a formulat plângere, care a fost respinsă prin rezoluția nr. 993/II/2/2009 din 1 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, reținându-se că dispoziția de neîncepere a urmăririi penale este corectă. În contra soluției de netrimitere în judecată petiționara a formulat plângere, care a fost respinsă ca nefondată prin sentința penală nr. 288 F din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că faptele reclamate nu există, că avocatul și-a îndeplinit mandatul dat de petiționară, în baza contractului de asistență juridică încheiat la 3 decembrie 2003 și că nu există temeiuri legale care să confirme săvârșirea de către avocat a infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații. Împotriva acestei hotărâri petiționara a declarat recurs, susținând că faptele penale reclamate au fost comise de avocat și că se impune tragerea la răspundere penală a persoanei reclamate. Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor premergătoare efectuate se constată că, în baza contractului de asistență judiciară nr. 375832 din 3 decembrie 2008, încheiat între petiționară și avocat R.S.E., s-a stabilit ca aceasta să asigure „reprezentarea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, la organele de cercetare penală, susținere, asistare, reprezentare a părții vătămate privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen.”, onorariul fiind de 6.000 RON. Sub același număr și la aceeași dată s-a încheiat între petiționară și avocat, un contract de asistență juridică, având ca obiect reprezentarea în fața Judecătoriei Sectorului 6 București, într-o cauză de evacuare. În îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, avocatul a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București o plângere penală împotriva numitei C.R., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen.

Această plângere, care a fost întocmită de avocat la data încheierii contractului de asistență juridică și semnată personal de petiționara S.P.F., a fost depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și înregistrată sub nr. 279/P/2009. Prin rezoluția din 24 mai 2004 s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numita C.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen., întrucât fapta reclamată nu există. Astfel, s-a reținut că, petiționara a vândut numitei C.R., cu actul autentificat sub nr. 2142 din 21 noiembrie 2003 de notarul public S.R.O., imobilul din sector 6, prețul convenit și menționat în contract fiind de 11.300 dolari SUA și că nu s-a dovedit existența unor aspecte de inducere în eroare din cele prevăzute de art. 215 C. pen., cu prilejul încheierii și executării acestui contract de vânzare-cumpărare imobiliară.

Întrucât avocatul și-a exercitat corespunzător atribuțiile asumate prin contractul de asistență juridică încheiat și și-a îndeplinit obligațiile profesionale cu respectarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 51/1995, privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, susținerile petiționarei, în sensul că intimata ar fi comis infracțiunile reclamate sunt nefundamentate. Așa fiind, soluția primei instanțe, de respingere a plângerii petiționarei și de menținere a rezoluției nr. 96/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, este legală și temeinică. În consecință, Curtea, constatând nefondate criticile formulate de recurentă, urmează, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a respinge ca nefondat recursul declarat de petiționara S.P.F., cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.P.F. împotriva sentinței penale nr. 288/F din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 martie 2010.