ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 231/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată la

17 iunie 2008 petiționarul S.G. a solicitat tragerea la răspundere penală a

avocatului R.M. din Baroul București pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 307 alin. (2) C. pen., constând în aceea că o încurajează pe S.M.

clienta sa să nu respecte sentința civilă nr. 3212/3/2003 a Judecătoriei

sectorului 6 București, privind măsurile de vizitare a minorei S.E.I. de către

reclamant și că, totodată, susține formarea convingerii minorei de a nu

respecta o hotărâre definitivă și irevocabilă a instanței”.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București, prin rezoluția nr. 1027/P/2008 din 19 iunie 2008, a dispus,

în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale a avocatului R.M. cu motivarea că nu sunt îndeplinite

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 307 alin. (2) C.

pen. și că persoana reclamată a acordat asistență juridică în limitele legii,

mamei minorei.

Prin rezoluția nr. 1225/II/2/2008

din 22 iulie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București a fost respinsă plângerea petiționarului împotriva soluției de

neîncepere a urmării penale, considerată legală și temeinică.

În contra rezoluției de

netrimitere în judecată a formulat plângere petiționarul S.G. care a fost

respinsă prin sentința penală nr. 280 din 29 octombrie 2008 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a considerat că soluția de neîncepere a urmăririi

penale față de avocatul M.R. este corectă, că acesta și-a exercitat atribuțiile

în baza contractului de asistență juridică și că faptul de a-și ajuta clienta S.M.

în timpul judecării cauzei privind pe fiica minoră a petiționarului, nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 307 alin.

(2) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petiționarul S.G., care nu a motivat în scris recursul și nici

nu s-a prezentat spre a-l susține.

Examinând hotărârea atacată

sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Curtea constată neîntemeiat recursul declarat.

Din actele premergătoare

efectuate rezultă că prin sentința civilă nr. 3213 din 25 aprilie 2003 a

Judecătoriei sectorului 6 București s-a încuviințat ca petiționarul să o ia cu

sine pe minora E.I.S., timp de o lună, în vacanța de vară, că minora conform

propriei declarații din 3 iunie 2008 a refuzat să își petreacă vacanța alături

de tatăl ei, că între părinții copilei există proces privind reîncredințarea

minorei și că mama este asistată de avocatul M.R. în dosarul nr. 4226/303/2008

al Judecătoriei Sectorului 6 București.

Aceste acte premergătoare nu

au confirmat existența unor indicii în sensul că avocatul intimat ar fi

împiedicat în mod repetat pe recurentul S.G. să aibă legături personale cu minora,

și că refuzul de a petrece vacanța alături de tatăl său, a fost manifestat

exclusiv de copilă, care, prin declarația olografă din dosar a considerat că

are dreptul de a refuza acest lucru și de a-și alege singură modalitatea de

a-și petrece vacanța.

Ca atare, folosirea acestei

declarații de către avocat în cadrul procesului de reîncredințare a minorei și

transmiterea poziției mamei copilului care a arătat că nu se opune la programul

de vizitare și de legături personale încuviințat la cererea reclamantului prin

hotărâre judecătorească, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 307 alin. (2) C. pen.

În consecință, soluția

procurorului de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatului pentru

lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii arătate este legală și

temeinică, rezoluția fiind corect menținută de prima instanță.

Față de considerentele ce

preced, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul S.G. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul S.G. împotriva sentinței penale nr. 280 din

29 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 ianuarie 2009.