ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3277/2010

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea de ședință din 7 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie - în Dosarul nr.

544/241/2008 s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a

Curții Constituționale formulată de inculpatul C.A.I.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a

reținut în fapt următoarele:

Cauza se află pe rolul Curții de Apel Pitești, investită

fiind cu judecarea recursului declarat de inculpatul C.A.I. împotriva Deciziei penale

nr. 190/ A din 2 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 544/241/2008.

La termenul din 7 septembrie 2010, acordat pentru judecarea

cauzei, inculpatul a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 171 alin.

(4)

1

C. proc. pen. care reglementează asistența juridică obligatorie

și necesitatea desemnării unui apărător din oficiu.

Recurentul inculpat a invocat - prin apărătorul său - că

dispozițiile arătate încalcă prevederile art. 29 din legea fundamentală,

privind garantarea dreptului la apărare, atâta timp cât asistarea inculpatului

sau reprezentarea acestuia, în condițiile încheierii unui angajament, are

caracter intuitu personae, astfel încât, desemnarea unui apărător din oficiu,

în pofida voinței celui asistat sau reprezentat constituie, în egală măsură, o

încălcare a dreptului la apărare.

Analizând cererea formulată de inculpat instanța de recurs a

constatat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute în art. 29 din Legea nr. 47/1997,

republicată și ca atare se impune respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă.

Dispoziția amintită nu are legătură cu fondul cauzei aflată

în stadiul procesual al recursului, cu atât mai mult cu cât la toate termenele

date la instanța de recurs a fost prezent numai apărătorul ales și nu cel din

oficiu.

Împotriva încheierii pronunțată în cauză a formulat recurs

inculpatul C.A.I., solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării

admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul în

conformitate cu dispozițiile art. 385

14

alin. (1) C. proc. pen. cu

referire la art. 29 din Legea nr. 47/1997, republicată, constată că acesta este

nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1997,

Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei

legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță, în

vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și

oricare ar fi obiectul acestuia.

Întrucât sintagma „care are legătură cu soluționarea cauzei”

nu a fost definită de jurisprudența Curții Constituționale, revine instanțelor

de judecată a aprecia, dacă norma legală criticată este relevantă sau nu în

cauză.

Pe de altă parte, din interpretarea dispozițiilor art. 29 alin.

(1) din Legea nr. 47/1992, rezultă că aplicabilitatea textului nu trebuie

extinsă în mod nelimitat, în sensul de a considera ca având relevanță orice

normă legală aplicabilă într-o cauză dedusă judecății.

Condiția relevanței are în vedere dependența hotărârii

pronunțată de Curtea Constituțională și soluționarea fondului cauzei indiferent

de stadiul procesual.

În speță, inculpatul a invocat neconstituționalitatea

dispozițiilor art. 171 alin. (4) C. proc. pen., în condițiile în care, în fața

instanței de recurs a fost asistat de apărător ales și nu din oficiu, dreptul

la apărare nefiindu-i încălcat.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că instanța de

recurs, constatând ca nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.

29 din Legea nr. 47/1992, republicată, în mod corect a dispus respingerea

cererii de sesizare ca fiind inadmisibilă.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385

16

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.A.I. împotriva încheierii de ședință din 7 septembrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în Dosarul nr. 544/241/2008.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.I.

împotriva încheierii de ședință din 07 septembrie 2010 a Curții de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul

nr. 544/241/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 septembrie 2010.