ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 575/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petiționara SC P. SA Galați, în calitate de persoană vătămată a formulat, prin reprezentantul său legal, o plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 208, art. 288, art. 289, art. 261 și art. 263 C. pen., față de făptuitorii I.P.G., avocat în cadrul Baroului Galați și S.M., grefier la Tribunalul Galați. În susținerea plângerii, petiționara a susținut că cei doi au sustras recursul declarat de ea în dosarul nr. 2/LJ/2006 al Tribunalului Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Prin rezoluția nr. 135/P/2007, din 29 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii I.P.G. și S.M., pentru infracțiunile prevăzute de art. 208, art. 288, art. 289, art. 261 și art. 263 C. pen., reținându-se că faptele penale reclamate nu există. Nemulțumită de soluția dată de procuror, petiționara s-a adresat cu o plângere conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați care, prin rezoluția nr. 979/II/2/2007, din 20 august 2007, a respins-o ca nefondată. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petiționara a formulat plângere la Curtea de Apel Galați, solicitând desființarea celor două rezoluții și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitori. Prin sentința penală nr. 93/ F din 29 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1269/44/2007 al Curții de Apel Galați, secția penală, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea petiționarei, formulată împotriva rezoluțiilor nr. 135/P/2007 și nr. 979/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, fiind menținute soluțiile procurorului. Împotriva acestei sentințe, petiționara a declarat recurs, susținând că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare, refuzând să-i desemneze un apărător din oficiu, așa cum a solicitat în scris, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele soluției adoptate. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, dar și întreaga cauză, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 173 alin. (3) C. proc.

pen., când organul judiciar apreciază că, din anumite motive partea vătămată nu și-ar putea face singură apărarea, dispune din oficiu sau la cerere luarea măsurilor pentru desemnarea unui apărător. În speța de față, pentru termenul din 22 octombrie 2007, petiționara a depus o cerere, solicitând desemnarea unui apărător din oficiu în baza textului de lege arătat mai sus, arătând că nu are posibilitatea angajării unui apărător. Instanța de fond, apreciind că nu sunt incidente prevederile legale invocate și că nici nu s-a făcut dovada imposibilității materiale, a respins cererea. Înalta Curte constată că dispoziția instanței de fond nu a adus nicio atingere dreptului la apărare al petiționarei, întrucât simpla cerere de desemnare a unui apărător din oficiu, fără a se proba că motivul invocat este real și serios, nu duce la aplicarea automată a textului de lege referitor la asistența părții vătămate, astfel că primul motiv de recurs nu poate fi primit.

Nejustificat este și al doilea motiv de recurs invocat de recurenta petiționară. Motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând posibilitatea părților din proces și opiniei publice să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de apel și de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept pe care se bazează soluția adoptată, astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen. De asemenea, din analizarea cauzei în ansamblu nu se constată vreun caz de casare susceptibil a fi luat în considerare din oficiu, astfel că, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul. Recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC P. SA Galați împotriva sentinței penale nr. 93/ F din 29 octombrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2008.