ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 575/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 575/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Petiționara SC P. SA Galați,

în calitate de persoană vătămată a formulat, prin reprezentantul său legal, o

plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări, sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 208, art. 288, art. 289, art. 261 și art. 263 C.

pen., față de făptuitorii I.P.G., avocat în cadrul Baroului Galați și S.M.,

grefier la Tribunalul Galați.

În susținerea plângerii,

petiționara a susținut că cei doi au sustras recursul declarat de ea în dosarul

nr. 2/LJ/2006 al Tribunalului Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Prin rezoluția nr. 135/P/2007,

din 29 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus,

în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii I.P.G. și S.M., pentru

infracțiunile prevăzute de art. 208, art. 288, art. 289, art. 261 și art. 263 C.

pen., reținându-se că faptele penale reclamate nu există.

Nemulțumită de soluția dată

de procuror, petiționara s-a adresat cu o plângere conducerii Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați care, prin rezoluția nr. 979/II/2/2007, din 20

august 2007, a respins-o ca nefondată.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petiționara a formulat

plângere la Curtea de Apel Galați, solicitând desființarea celor două rezoluții

și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de

făptuitori.

Prin sentința penală nr. 93/

F din 29 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1269/44/2007 al Curții de

Apel Galați, secția penală, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea petiționarei, formulată

împotriva rezoluțiilor nr. 135/P/2007 și nr. 979/II/2/2007 ale Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Galați, fiind menținute soluțiile procurorului.

Împotriva acestei sentințe,

petiționara a declarat recurs, susținând că instanța de fond i-a încălcat

dreptul la apărare, refuzând să-i desemneze un apărător din oficiu, așa cum a

solicitat în scris, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele soluției

adoptate.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, dar și întreaga cauză, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 173 alin. (3) C.

proc. pen., când organul judiciar apreciază că, din anumite motive partea

vătămată nu și-ar putea face singură apărarea, dispune din oficiu sau la cerere

luarea măsurilor pentru desemnarea unui apărător.

În speța de față, pentru

termenul din 22 octombrie 2007, petiționara a depus o cerere, solicitând

desemnarea unui apărător din oficiu în baza textului de lege arătat mai sus,

arătând că nu are posibilitatea angajării unui apărător.

Instanța de fond, apreciind

că nu sunt incidente prevederile legale invocate și că nici nu s-a făcut dovada

imposibilității materiale, a respins cererea.

Înalta Curte constată că

dispoziția instanței de fond nu a adus nicio atingere dreptului la apărare al

petiționarei, întrucât simpla cerere de desemnare a unui apărător din oficiu,

fără a se proba că motivul invocat este real și serios, nu duce la aplicarea

automată a textului de lege referitor la asistența părții vătămate, astfel că

primul motiv de recurs nu poate fi primit.

Nejustificat este și al

doilea motiv de recurs invocat de recurenta petiționară. Motivarea soluției

pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice

aspect discreționar în realizarea justiției, dând posibilitatea părților din

proces și opiniei publice să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea

și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de apel și de recurs

elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

Examinând hotărârea atacată,

Înalta Curte constată că aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept pe care

se bazează soluția adoptată, astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.

De asemenea, din analizarea

cauzei în ansamblu nu se constată vreun caz de casare susceptibil a fi luat în

considerare din oficiu, astfel că, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul.

Recurenta petiționară va fi

obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara SC P. SA Galați împotriva sentinței penale nr.

93/ F din 29 octombrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 februarie 2008.