ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2160/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data

de 3 martie 2009, T.G. a chemat în judecată Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării, solicitând anularea hotărârii nr. 802 din

27 august 2008, prin care pârâtul a decis clasarea dosarului, constatând

că nu constituie fapte de discriminare, în sensul art. 2 alin. (1) din

O.G. nr. 37/2000, faptul că structurile de birou de la penitenciarele

Oradea, București Jilava și București Rahova au fost

transformate în structuri de serviciu, acestea aflându-se în situații

diferite de cele înregistrate la Penitenciarul Focșani, unde reclamantul îndeplinește funcția de șef birou

evidență și organizarea muncii.

În motivarea acțiunii vizând

discriminarea în materie de salarizare, reclamantul a arătat că,

deși îndeplinește aceleași atribuții de serviciu ca și

șefii serviciilor de evidență deținuți de la alte

penitenciare, beneficiază de un coeficient de ierarhizare între 4,50

și 4,90 lei, fiind astfel discriminat în raport de coeficientul de

ierarhizare între 4,80 și 5,50 prevăzut pentru funcția

publică de șef de serviciu.

În acest sens, reclamantul a precizat

că hotărârea emisă de pârât este nelegală, fiind emisă

cu nerespectarea prevederilor art. 20 alin. (8) din O.G. nr. 37/2000.

Prin sentința civilă nr. 3444 din

22 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut în esență că

aspectele sesizate nu constituie fapte de discriminare, salarizarea

diferită fiind justificată de complexitatea noilor structuri din

cadrul anumitor penitenciare, înființate ca urmare a reorganizării și

aprobării noilor state de organizare. În acest sens, s-a decis că

hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării

atacată este legală și temeinică.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul T.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a invocat

încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului în condițiile în care

instanța a respins proba cu înscrisuri de la Administrația Națională a Penitenciarelor și s-a limitat să motiveze

soluția prin aceleași sumare argumente conținute și în

hotărârea emisă de Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării.

Analizând cauza în raport de motivele

invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Astfel, critica privind respingerea greșită

a probei cu înscrisuri nu este întemeiată, solicitarea ca

Administrația Națională a Penitenciarelor să precizeze

criteriile avute în vedere la formularea răspunsului materializat în adresa

nr. 226902 din 25 iulie 2007, fiind considerată corect ca nerelevantă

pentru soluționarea cauzei, în raport de conținutul actului comunicat

pârâtului (filele 47-48 dosar fond).

Pe fondul litigiului, hotărârea

pronunțată este temeinică și legală, aspectele

sesizate de reclamant privind menținerea la același nivel a

structurii biroului evidență din cadrul Penitenciarului Focșani

neconstituind o formă de discriminare.

Transformările de structură de

la alte penitenciare – printre care cea din birou evidență în

serviciu cu același profil au avut la bază motive justificate de

numărul persoanelor private de libertate, dublu față de cel

înregistrat la Penitenciarul Focșani, fapt ce a determinat aprobarea de

noi state de organizare. Această împrejurare, determinată de

complexitatea diferită a muncii desfășurate în locurile de

deținute, ce justifică o salarizare diferențiată, a fost în

mod corect apreciată ca neconstituind o faptă de discriminare în

sensul art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Curtea constată de asemenea, că

prima instanță a respectat condițiile impuse de art. 6 alin. (1)

din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, examinând cauza în

mod corect, pe baza probelor apreciate ca pertinente pentru soluționarea

litigiului, aspect în raport de care susținerea reclamantului privind

încălcarea dreptului la un proces echitabil apare ca neîntemeiată.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de T.G. împotriva sentinței civile nr. 3444 din 22

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.