ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2160/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 3 martie 2009, T.G. a chemat în judecată Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând anularea hotărârii nr. 802 din 27 august 2008, prin care pârâtul a decis clasarea dosarului, constatând că nu constituie fapte de discriminare, în sensul art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 37/2000, faptul că structurile de birou de la penitenciarele Oradea, București Jilava și București Rahova au fost transformate în structuri de serviciu, acestea aflându-se în situații diferite de cele înregistrate la Penitenciarul Focșani, unde reclamantul îndeplinește funcția de șef birou evidență și organizarea muncii.

În motivarea acțiunii vizând discriminarea în materie de salarizare, reclamantul a arătat că, deși îndeplinește aceleași atribuții de serviciu ca și șefii serviciilor de evidență deținuți de la alte penitenciare, beneficiază de un coeficient de ierarhizare între 4,50 și 4,90 lei, fiind astfel discriminat în raport de coeficientul de ierarhizare între 4,80 și 5,50 prevăzut pentru funcția publică de șef de serviciu. În acest sens, reclamantul a precizat că hotărârea emisă de pârât este nelegală, fiind emisă cu nerespectarea prevederilor art. 20 alin. (8) din O.G. nr. 37/2000. Prin sentința civilă nr. 3444 din 22 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că aspectele sesizate nu constituie fapte de discriminare, salarizarea diferită fiind justificată de complexitatea noilor structuri din cadrul anumitor penitenciare, înființate ca urmare a reorganizării și aprobării noilor state de organizare. În acest sens, s-a decis că hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării atacată este legală și temeinică. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul T.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a invocat încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în condițiile în care instanța a respins proba cu înscrisuri de la Administrația Națională a Penitenciarelor și s-a limitat să motiveze soluția prin aceleași sumare argumente conținute și în hotărârea emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Analizând cauza în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, critica privind respingerea greșită a probei cu înscrisuri nu este întemeiată, solicitarea ca Administrația Națională a Penitenciarelor să precizeze criteriile avute în vedere la formularea răspunsului materializat în adresa nr. 226902 din 25 iulie 2007, fiind considerată corect ca nerelevantă pentru soluționarea cauzei, în raport de conținutul actului comunicat pârâtului (filele 47-48 dosar fond). Pe fondul litigiului, hotărârea pronunțată este temeinică și legală, aspectele sesizate de reclamant privind menținerea la același nivel a structurii biroului evidență din cadrul Penitenciarului Focșani neconstituind o formă de discriminare.

Transformările de structură de la alte penitenciare – printre care cea din birou evidență în serviciu cu același profil au avut la bază motive justificate de numărul persoanelor private de libertate, dublu față de cel înregistrat la Penitenciarul Focșani, fapt ce a determinat aprobarea de noi state de organizare. Această împrejurare, determinată de complexitatea diferită a muncii desfășurate în locurile de deținute, ce justifică o salarizare diferențiată, a fost în mod corect apreciată ca neconstituind o faptă de discriminare în sensul art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000. Curtea constată de asemenea, că prima instanță a respectat condițiile impuse de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, examinând cauza în mod corect, pe baza probelor apreciate ca pertinente pentru soluționarea litigiului, aspect în raport de care susținerea reclamantului privind încălcarea dreptului la un proces echitabil apare ca neîntemeiată.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.G. împotriva sentinței civile nr. 3444 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.