ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1144/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Iași cu nr. 1312/99/2007, la data de 5 martie 2007, reclamantul M.N. a chemat

în judecată pe pârâții Penitenciarul cu regim de maximă siguranță Iași și

Administrația Națională a Penitenciarelor, solicitând anularea deciziei nr.

27/30 august 2006, emisă de directorul Penitenciarului cu regim de maximă

siguranță Iași și a deciziei nr. 437 din 29 august 2006 a directorului

Administrației Naționale a Penitenciarelor, repunerea în funcție pe postul de

subofițer operativ principal I, începând cu data de 1 august 2006 și plata

diferențelor salariale aferente acestui post.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat în esență, că urmare a celor două decizii contestate a fost mutat din

postul operativ pe un post inferior de agent de perimetru, măsură ce a avut

consecințe vătămătoare în ceea ce privește drepturile sale salariale.

Prin sentința nr. 1020/E din data de 4

mai 2008, Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios administrativ, a

admis excepția necompetenței materiale în privința cererii formulate în

contradictoriu cu Administrația Națională a Penitenciarelor, având ca obiect

anularea deciziei nr. 437/2006 a declinat competența judecării acesteia în

favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ, și a disjuns

cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarului cu regim de

maximă siguranță Iași, suspendând, totodată, judecarea acesteia până la

soluționarea irevocabilă a cererii îndreptate împotriva deciziei nr. 437/2006 a

Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Recursul formulat de reclamant împotriva

acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 612/CA din 15 octombrie 2007 a

Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Astfel învestită cu acțiunea în anularea

deciziei nr. 437 din 29 august 2006 a Administrației Naționale a

Penitenciarelor, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal,

prin sentința nr. 113/CA din 9 iunie 2008, a respins excepțiile privind

prematuritatea și netimbrarea cererii, ridicate de pârâtă și a respins acțiunea

ca nefondată.

În considerentele sentinței, instanța a

reținut, în esență, că decizia a fost emisă în limitele competenței autorității

publice pârâte și în vederea aplicării Legii nr. 293/2004, că nimic nu

împiedica pârâta să ia măsuri pentru punerea în acord a coeficienților de

ierarhizare cu funcțiile stabilite prin lege și cu atribuțiile conferite

diverselor categorii de personal din sectorul siguranța deținerii și regim

penitenciar, măsurile ulterioare dispuse în privința reclamantului excedând

limitelor controlului de legalitate pe care a fost chemată să îl efectueze

curtea de apel.

Reclamantul a atacat cu recurs sentința

menționată, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii, pentru

motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ..

În dezvoltarea criticilor formulate,

recurentul-reclamant a arătat că soluția pronunțată de instanța de fond este

greșită, întrucât prin punerea în aplicare a actelor administrative deduse

judecății a fost trecut de pe un post operativ pe unul inferior, de agent de

perimetru, cu repercursiuni asupra drepturilor salariale, prin reducerea

coeficientului de ierarhizare.

A mai precizat că a contestat decizia nr.

437/2006 a Administrației Naționale a Penitenciarelor, care vizează întregul

personal din sistemul administrației penitenciare din țară, pentru că, în ceea

ce îl privește, această decizie constituie un act de retrogradare.

Măsura retrogradării nu putea fi însă

aplicată decât printr-o decizie motivată de sancționare, în cazul existenței

unor abateri săvârșite cu vinovăție, condiție care nu este îndeplinită în

speță.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a solicitat

respingerea recursului ca nefondat , arătând că art. 6 din H.G. nr. 1849/2004

îi conferă atribuția de a opera modificări în organismele unităților penitenciare

și în statele de funcții, redimensionând sectoarele de activitate și tipurile

de funcții ce intră în componența lor.

Examinând cauza prin prisma motivelor de

recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul nu este fondat.

Prin sentința de declinare a competenței

pronunțată de Tribunalul Iași, conform celor menționate în expunerea rezumativă

a istoricului cauzei, Curtea de Apel Iași a fost învestită să efectueze un

control de legalitate asupra deciziei nr. 437 din 29 august 2006 a

Administrației Naționale a Penitenciarelor, celelalte capete de cerere fiind

disjunse.

Decizia respectivă a fost emisă în

temeiul art. 7 alin. (4) din H.G. nr. 1849/2004 privind organizarea,

funcționarea și achizițiile Administrației Naționale a Penitenciarelor și al

art. 1 lit. g) din Ordinul Ministrului Justiției nr. 1147/C/2006, privind delegarea

unor competențe ale ministrului justiției către directorul general a

autorității emitente și a avut ca obiect aprobarea modificării statelor de

organizare și de funcții prevăzute în anexă, pentru întreg sistemul

penitenciar.

În cazul Penitenciarului cu regim de

maximă siguranță Iași, posturile de subofițer pază principal I, pozițiile 66-79

(coeficient de ierarhizare 1,90) și cele de subofițer pază principal II,

pozițiile 80-84 (coeficient de ierarhizare 1,80) au fost desființate,

prevăzându-se în loc posturi de subofițer pază principal III (coeficient 1,75).

Prin adresele nr. 235 260/1 septembrie 2006, înregistrată la Penitenciar la

data de 5 septembrie 2006 și 243 330 din 26 octombrie 2006, reprezentând

răspunsul la plângerea prealabilă, Administrația Națională a Penitenciarelor a

comunicat că măsura a fost luată în urma reanalizării corelației între

coeficientul de ierarhizare și atribuțiile funcțiilor de agent de perimetru, în

raport cu celelalte funcții de agent din sectorul operativ.

Instanța de fond a efectuat o analiză

amplă și detaliată a evoluției legislative în materia statutului funcționarilor

publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, reținând că urmare a

demilitarizării personalului și includerii lui în categoria funcționarilor cu

statut special, prin Legea nr. 293/2004, autoritatea pârâtă a fost abilitată să

adapteze statele de funcții și grilele de salarizare în funcție de sistemul specific

acestui domeniu de activitate.

Atribuția de coordonare nemijlocită a

aplicării și respectării legilor și ordinelor ministrului justiției și

deciziilor directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor,

referitoare la problematica resurselor umane și de aplicare a legislației

specifice numirii și eliberării din funcție a personalului, a recompensării și

sancționării acestuia, este prevăzută în art. 6 lit. j) din H.G. nr. 1849/2004.

Concluzia la care a ajuns instanța de

fond în privința legalității deciziei contestate este justă, atâta vreme cât

actul administrativ a fost emis în limitele competenței legale a autorității

emitente, nu au fost identificate motive de nelegalitate a procedurii de

emitere, iar măsurile de restructurare a statelor de funcții nu s-au îndepărtat

de la scopul legii, astfel că nu ar putea fi reținut un exces de putere în

sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Modul în care decizia nr. 437 din 29

august 2006 a Administrației Naționale a Penitenciarelor a fost pusă în

aplicare prin actele administrative subsecvente, ce privesc situația

individuală a recurentului-reclamant, excede limitelor investirii curții de

apel, pentru că, așa cum s-a menționat și anterior, capetele de cerere privind anularea

deciziei nr. 27 din 30 august 2006 a directorului Penitenciarului cu regim de

maximă siguranță Iași, repunerea în funcția deținută anterior și plata

diferențelor salariale au fost disjunse, rămânând în competența de primă

instanță a Tribunalului Iași.

În consecință, Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând motive de

modificare sau de casare a sentinței, potrivit art. 304 pct. 8 și 9 ori art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

M.N. împotriva sentinței civile nr. 113/CA din 9 iunie 2008 a Curții de Apel

Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

februarie 2009.