ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1144/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr. 1312/99/2007, la data de 5 martie 2007, reclamantul M.N. a chemat în judecată pe pârâții Penitenciarul cu regim de maximă siguranță Iași și Administrația Națională a Penitenciarelor, solicitând anularea deciziei nr. 27/30 august 2006, emisă de directorul Penitenciarului cu regim de maximă siguranță Iași și a deciziei nr. 437 din 29 august 2006 a directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor, repunerea în funcție pe postul de subofițer operativ principal I, începând cu data de 1 august 2006 și plata diferențelor salariale aferente acestui post. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat în esență, că urmare a celor două decizii contestate a fost mutat din postul operativ pe un post inferior de agent de perimetru, măsură ce a avut consecințe vătămătoare în ceea ce privește drepturile sale salariale.

Prin sentința nr. 1020/E din data de 4 mai 2008, Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția necompetenței materiale în privința cererii formulate în contradictoriu cu Administrația Națională a Penitenciarelor, având ca obiect anularea deciziei nr. 437/2006 a declinat competența judecării acesteia în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ, și a disjuns cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarului cu regim de maximă siguranță Iași, suspendând, totodată, judecarea acesteia până la soluționarea irevocabilă a cererii îndreptate împotriva deciziei nr. 437/2006 a Administrației Naționale a Penitenciarelor. Recursul formulat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 612/CA din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Astfel învestită cu acțiunea în anularea deciziei nr. 437 din 29 august 2006 a Administrației Naționale a Penitenciarelor, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 113/CA din 9 iunie 2008, a respins excepțiile privind prematuritatea și netimbrarea cererii, ridicate de pârâtă și a respins acțiunea ca nefondată. În considerentele sentinței, instanța a reținut, în esență, că decizia a fost emisă în limitele competenței autorității publice pârâte și în vederea aplicării Legii nr. 293/2004, că nimic nu împiedica pârâta să ia măsuri pentru punerea în acord a coeficienților de ierarhizare cu funcțiile stabilite prin lege și cu atribuțiile conferite diverselor categorii de personal din sectorul siguranța deținerii și regim penitenciar, măsurile ulterioare dispuse în privința reclamantului excedând limitelor controlului de legalitate pe care a fost chemată să îl efectueze curtea de apel.

Reclamantul a atacat cu recurs sentința menționată, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii, pentru motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.. În dezvoltarea criticilor formulate, recurentul-reclamant a arătat că soluția pronunțată de instanța de fond este greșită, întrucât prin punerea în aplicare a actelor administrative deduse judecății a fost trecut de pe un post operativ pe unul inferior, de agent de perimetru, cu repercursiuni asupra drepturilor salariale, prin reducerea coeficientului de ierarhizare. A mai precizat că a contestat decizia nr. 437/2006 a Administrației Naționale a Penitenciarelor, care vizează întregul personal din sistemul administrației penitenciare din țară, pentru că, în ceea ce îl privește, această decizie constituie un act de retrogradare.

Măsura retrogradării nu putea fi însă aplicată decât printr-o decizie motivată de sancționare, în cazul existenței unor abateri săvârșite cu vinovăție, condiție care nu este îndeplinită în speță. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a solicitat respingerea recursului ca nefondat , arătând că art. 6 din H.G. nr. 1849/2004 îi conferă atribuția de a opera modificări în organismele unităților penitenciare și în statele de funcții, redimensionând sectoarele de activitate și tipurile de funcții ce intră în componența lor. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Prin sentința de declinare a competenței pronunțată de Tribunalul Iași, conform celor menționate în expunerea rezumativă a istoricului cauzei, Curtea de Apel Iași a fost învestită să efectueze un control de legalitate asupra deciziei nr. 437 din 29 august 2006 a Administrației Naționale a Penitenciarelor, celelalte capete de cerere fiind disjunse. Decizia respectivă a fost emisă în temeiul art. 7 alin. (4) din H.G. nr. 1849/2004 privind organizarea, funcționarea și achizițiile Administrației Naționale a Penitenciarelor și al art. 1 lit. g) din Ordinul Ministrului Justiției nr. 1147/C/2006, privind delegarea unor competențe ale ministrului justiției către directorul general a autorității emitente și a avut ca obiect aprobarea modificării statelor de organizare și de funcții prevăzute în anexă, pentru întreg sistemul penitenciar.

În cazul Penitenciarului cu regim de maximă siguranță Iași, posturile de subofițer pază principal I, pozițiile 66-79 (coeficient de ierarhizare 1,90) și cele de subofițer pază principal II, pozițiile 80-84 (coeficient de ierarhizare 1,80) au fost desființate, prevăzându-se în loc posturi de subofițer pază principal III (coeficient 1,75). Prin adresele nr. 235 260/1 septembrie 2006, înregistrată la Penitenciar la data de 5 septembrie 2006 și 243 330 din 26 octombrie 2006, reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă, Administrația Națională a Penitenciarelor a comunicat că măsura a fost luată în urma reanalizării corelației între coeficientul de ierarhizare și atribuțiile funcțiilor de agent de perimetru, în raport cu celelalte funcții de agent din sectorul operativ.

Instanța de fond a efectuat o analiză amplă și detaliată a evoluției legislative în materia statutului funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, reținând că urmare a demilitarizării personalului și includerii lui în categoria funcționarilor cu statut special, prin Legea nr. 293/2004, autoritatea pârâtă a fost abilitată să adapteze statele de funcții și grilele de salarizare în funcție de sistemul specific acestui domeniu de activitate. Atribuția de coordonare nemijlocită a aplicării și respectării legilor și ordinelor ministrului justiției și deciziilor directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, referitoare la problematica resurselor umane și de aplicare a legislației specifice numirii și eliberării din funcție a personalului, a recompensării și sancționării acestuia, este prevăzută în art. 6 lit. j) din H.G.

nr. 1849/2004. Concluzia la care a ajuns instanța de fond în privința legalității deciziei contestate este justă, atâta vreme cât actul administrativ a fost emis în limitele competenței legale a autorității emitente, nu au fost identificate motive de nelegalitate a procedurii de emitere, iar măsurile de restructurare a statelor de funcții nu s-au îndepărtat de la scopul legii, astfel că nu ar putea fi reținut un exces de putere în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Modul în care decizia nr. 437 din 29 august 2006 a Administrației Naționale a Penitenciarelor a fost pusă în aplicare prin actele administrative subsecvente, ce privesc situația individuală a recurentului-reclamant, excede limitelor investirii curții de apel, pentru că, așa cum s-a menționat și anterior, capetele de cerere privind anularea deciziei nr. 27 din 30 august 2006 a directorului Penitenciarului cu regim de maximă siguranță Iași, repunerea în funcția deținută anterior și plata diferențelor salariale au fost disjunse, rămânând în competența de primă instanță a Tribunalului Iași. În consecință, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând motive de modificare sau de casare a sentinței, potrivit art. 304 pct. 8 și 9 ori art. 304 1 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.N. împotriva sentinței civile nr. 113/CA din 9 iunie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2009.