ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1505/2010

Deliberând asupra recursului de față, pe baza lucrărilor din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Tribunalul Constanța, secția penală, prin sentința penală nr. 425 din 11 noiembrie 2009 pronunțată în dosar nr. 9279/118/2009 în baza art. 403 alin. (1) și (3) C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire pentru cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. [„s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cazului”] formulată de condamnatul L.V. împotriva sentinței penale nr. 150 din 10 martie 2008 a Tribunalului Constanța, secția penală, menținută în apel prin decizia penală nr. 118 din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală, astfel cum au rămas definitive în recurs prin schimbarea soluției inițiale de achitare în condamnare conform deciziei penale nr. 1052 din 24 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, dosar nr. 632/118/2006.

[Prin decizia penală nr. 1052 din 24 martie 2009 ce s-a solicitat în realitate a fi revizuită, inculpatul L.C., achitat în primă instanță în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., soluție menținută în apel a fost condamnat în recurs de către instanța supremă prin reaprecierea materialului probator aflat la dosar la pedeapsa principală de 12 ani închisoare - în a cărei executare se află deținut în Penitenciarul Poarta Albă – pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., comisă prin aceea că, în calitate de administrator al SC „D.R.” SRL Constanța cu prilejul încheierii și executării contractului nr. 4016/2001 având ca obiect vânzarea-cumpărarea unui număr de 10 autobuze „G.71” în valoare de 355.000 dolari SUA fără TVA a indus în eroare partea contractantă vânzătoare C.I.

G. SA București asupra potențialului financiar propriu al SC „D.R.” SRL cât și în legătură cu calitatea acestuia de administrator cu puteri depline al societății cumpărătoare – în conformitate cu specimenul de semnătură din 12 iulie 2001 depus la U.T.B. de către DC „D.R.” SRL prin administratorul unic L.C. operațiunile bancare puteau fi efectuate numai dacă înscrisurile erau semnate împreună cu numitul F.C. garant al împrumuturilor acordate de D. SS, sucursala Constanța, societății „D.R.” SRL pentru derularea contractului 4016/2001 – astfel că începând cu data de 25 februarie 2002 un număr de 8 bilete la ordin în valoare de 177.500 dolari SUA emise numai cu semnătura inculpatului, reprezentând 50% din valoarea contractului, au fost refuzate la achitare pe motivul „lipsă mandat” conform Instrucțiunilor cuprinse în formularul 3 C din Regulamentul B.N.R.

nr. 1/2001]. Hotărând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă în conformitate cu dispozițiile art. 403 alin. (1) și (3) C. proc. pen. prima instanță a reținut și motivat următoarele: Revizuientul condamnat și-a întemeiat în drept cererea de revizuire pe cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. [„s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei”] invocând în acest sens ca temeiuri justificative înscrisurile noi de natură civilă, atestând în mod indubitabil validitatea biletelor la ordin emise doar sub semnătura lui L.V., în calitate de administrator al SC „D.R.” SRL - și în lipsa semnăturii lui F.C. – înscrisuri noi reprezentate de hotărâri judecătorești pronunțate într-o cauză civilă , având ca obiect „Opoziție la executare”, acțiune formulată de SC „D.R.” SRL în contradictoriu cu C.I.

G. SA București, soluționată prin sentința civilă nr. 3370 din 22 mai 2003 pronunțată de Judecătoria sector 1 București, astfel cum a rămas definitivă și decizia civilă nr. 2426/bis din 05 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin care a fost respinsă opoziția la executare, și datorită faptului că emiterea de bilete numai sub semnătura administratorului SC „ D.R.” SRL, L.V., nu afectează validitatea acestora din perspectiva lipsei de mandat a semnatarului; s-a susținut că aceste hotărâri se referă la împrejurări care constituie chestiuni prealabile cu autoritate de lucru judecat în fața instanței penale în conformitate cu art. 44 alin. (3) C. proc. pen., respectiv încheieri de ședință succesive în dosarele nr. 16117/2002, nr. 16118/2002, nr. 16119/2002, și nr. 11455/2005 la cererea C.I.G.

SA, prin care Judecătoria sector 1 București s-a pronunțat în sensul investirii cu formulă executorie a biletelor la ordin emise de către SC „D.R.” SRL, recunoscând validitatea acestora chiar și numai cu semnătura lui L.V.; de asemenea s-a învederat și împrejurarea de fapt cu caracter de noutate constând în aceea că în perioada de referință - aceea în care contractul se afla în derulare, în numele și pentru SC „D.R.” SRL - în afară de modalitatea emiterii biletelor la ordin, L.V. a mai efectuat plăți prin ordine de plată și anume: O.P. nr. 90 din 04 aprilie 2002; O.P. nr. 103 din 17 aprilie 2002; O.P. nr. 202 din 23 iulie 2002; O.P. nr. 204 din 26 iulie 2002;O.P.nr. 133 din 17 mai 2002; O.P.

nr. 207 din 29 iulie 2002; O.P. nr. 148 din 28 mai 2002, acest fapt nou, fiind de natură să demonstreze că niciodată cu prilejul negocierii, încheierii sau pe parcursul derulării contractului, L.V. nu a dorit, nu a urmărit să inducă în eroare partea civilă sub aspectul efectuării de plăți sau în legătură cu respectarea oricărei alte clauze contractuale. Instanța contrar susținerilor amintite a reținut că motivele invocate în cerere de către condamnatul-revizuent L.V.

- privind lipsa vinovăției sale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenții în sensul că nu a indus în eroare partea vătămată iar respectivele bilete la ordin emise pentru efectuarea plății erau valide și puteau produce efecte juridice numai cu semnătura sa în calitate de administrator al SC „D.R.” SRL - nu constituie fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, de natură să justifice revizuirea hotărârii de condamnare, potrivit cazului prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Aceste apărări au fost invocate și examinate de către instanța de recurs care a apreciat materialul probator existent la dosar sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune în convenții inclusiv prin prisma acestor apărări, pe care le-a înlăturat ca neîntemeiate; ca atare cererea de revizuire formulată de condamnat în considerarea unei împrejurări de fapt apărări verificată de instanța de fond cu ocazia soluționării cauzei a fost respinsă ca inadmisibilă întrucât nu se întemeiază pe nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. 2. Apelul declarat în cauză de revizuientul L.V. cu solicitarea de a se constata că faptele probatorii invocate în cerere prezintă caracter de noutate și justifică admiterea în principiu a revizuirii pentru cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. cu consecința suspendării executării hotărârii definitive de condamnare - în conformitate cu dispozițiile art. 403 alin. (3) teza I și art. 404 alin. (1) C. proc. pen. – a fost respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. prin decizia penală nr. 117 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, fiind menținută sentința atacată. 3. Împotriva deciziei amintite s-a declarat în termen recurs de către condamnatul-revizuient reiterându-se solicitarea adresată instanței de apel privind admiterea în principiu a cererii de revizuire cu consecința suspendării hotărârii definitive de condamnare prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 403 alin. (3) teza I și art. 404 alin. (1) C. proc.

pen. – corespunzător cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10 și 18 C. proc. pen. Recursul amintit este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare: Condamnatul L.C. solicită revizuirea pentru cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

[„s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei” pe baza cărora, astfel cum impune în completare dispozițiile alin. (2) al textului de lege amintit „se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare”] a deciziei penale nr. 1052 din 24 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care a fost condamnat definitiv în recurs - prin reaprecierea materialului probator aflat la dosar - la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., comisă prin aceea că, în calitate de administrator al SC „D.R.” SRL Constanța cu prilejul încheierii și executării contractului nr. 4016/2001 având ca obiect vânzarea-cumpărarea unui număr de 10 autobuze „G.

71” în valoare de 355.000 dolari SUA fără TVA a indus în eroare partea contractantă vânzătoare C.I. G. SA București asupra potențialului financiar propriu al SC „D.R.” SRL precum și a calității sale de administrator cu puteri depline al societății cumpărătoare – în conformitate cu specimenul de semnătură din 12 iulie 2001 depus la U.T.B. de către DC „D.R.” SRL prin administratorul unic L.C. operațiunile bancare puteau fi efectuate numai dacă înscrisurile erau semnate împreună cu numitul F.C. garant al împrumuturilor acordate de D. SS, sucursala Constanța, societății „D.R.C.I.” SRL pentru derularea contractului 4016/2001 – astfel că începând cu data de 25 februarie 2002 un număr de 8 bilete la ordin în valoare de 177.500 dolari SUA emise numai cu semnătura inculpatului, reprezentând 50% din valoarea contractului, au fost refuzate la achitare pe motivul „lipsă mandat” conform Instrucțiunilor cuprinse în formularul 3 C din Regulamentul BNR nr. 1/2001].

Ca atare faptul principal de natură a realiza inducerea în eroare – elementul material al infracțiunii de înșelăciune sus-menționate în raport cu care a fost adoptată în recurs hotărârea de condamnare ce se solicită a fi revizuientă – l-a constituit ascunderea față de partea contractantă a unor împrejurări esențiale în încheierea și executarea contractului cu privire la potențialul financiar propriu al SC “D.R.” SRL Constanța și condițiile suplimentare de legalitate instituite pentru efectuarea operațiunilor financiare necesare în derularea contractului încheiat între părți [în realitate lipsită de resurse financiare proprii societatea cumpărătoare administrată de inculpat a fost nevoită să asigure garantarea împrumuturilor financiare făcute la D., sucursala Constanța, de către numitul F.C., deținător al unei companii locale de transport care și-a adjudecat ulterior pe acest temei autobuzele achiziționate de inculpat] efectuarea plăților din împrumuturile amintite necesitând sub condiția validității acestora semnătura alăturată a garantului F.C.

potrivit specimenului de semnătură din 12 iulie 2001, în conformitate cu Instrucțiunile cuprinse în formularul 3 C din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001. Admisibilitatea cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

este funcție de constatările cumulative că „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei” iar pe baza acestora „se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori condamnare”; în acest caz, revizuirea este totală în sensul că trebuie schimbată și nu modificată soluția atacată [în caz de condamnare – cum este situația în speță – trebuie să se ajungă la achitare sau încetarea procesului penal ceea ce implică constări în sens contrar cu privire la faptele ce formează obiectul cauzei penale – infracțiunea și autorul ei]; faptele și împrejurările cu caracter de noutate expuse în cererea de revizuire de către condamnat sub aspectul învinuirii reținute cu autoritate de lucru judecat în sarcina inculpatului - sunt lipsite de concludență, nu modifică și cu atât mai mult schimbă elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

pentru a cărei săvârșire a fost decisă condamnarea definitivă la pedeapsa principală de 12 ani închisoare, întrucât se referă la efectele ulterioare ale conduitei culpabile sus-menționate și nu la faptul principal anterior prezentat ce constituie obiectul cauzei penale în speță; ca atare pretinsele înscrisuri noi reprezentând hotărâri judecătorești pronunțate într-o cauză civilă , având ca obiect „Opoziție la executare”, acțiune formulată de SC „D.R.” SRL în contradictoriu cu C.I. G. SA București - sentința civilă nr. 3370 din 22 mai 2003 pronunțată de Judecătoria sector 1 București și decizia civilă nr. 2426/bis din 05 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă) prin care a fost respinsă opoziția la executare în legătură cu validitatea biletelor la ordin emise doar sub semnătura lui L.V.

administrator al SC „D.R.” SRL și în lipsa semnăturii lui F.C. - nu afectează validitatea constatărilor în fapt făcute de instanța de recurs sub aspectul elementului material constitutiv al infracțiunii de înșelăciune în convenții; de altfel potrivit întâmpinării depuse de partea civilă C.I. G. SA București, aceasta a recunoscut și chiar a invocat și în fața instanței civile împrejurarea că biletele la ordin sunt valide numai cu semnătura administratorului L.V.

În consecință examinarea în principiu fiind o procedură premergătoare și eliminatorie având ca finalitate înlăturarea de la rejudecarea în fond a cauzei a acelor cereri de revizuire inadmisibile, tardive și neîntemeiate – pentru cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) se verifică dacă noile fapte și împrejurări sunt de natură să ducă la schimbarea soluției din condamnare cu achitare și invers, căci dacă ar atrage menținerea soluției ori doar modificarea ei cazul de revizuient nu este întemeiat – soluția adoptată de prima instanță de respingere ca inadmisibilă a cereri de revizuire, pendinte/menținută în apel este în deplină concordanță cu prevederile art. 403 alin. (3) teza a II-a raportat la art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc.

pen., iar reformarea sa nu se justifică. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul condamnat revizuient la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul-revizuient L.V. împotriva deciziei penale nr. 117/P din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat revizuient la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2010.