ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.11.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4905/2009

HOTĂRÂRE
06.11.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4905/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9 decembrie

2008, reclamanții P.V. și P.M., cetățeni moldoveni, au chemat în judecată pe

pârâtul M.A.E. - pentru Ambasada României din Republica Moldova, solicitând

obligarea acestuia să le primească cererea și actele necesare cu privire la

redobândirea cetățeniei române, într-un termen rezonabil de 6 luni.

În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanții arată, în, esență, că la

data de 21 septembrie 2006 s-au adresat cu scrisoare recomandată Secției

Consulare a Ambasadei României la Chișinău în vederea depunerii cererii și a

actelor necesare pentru redobândirea cetățeniei române, în temeiul art. 10

1

din Legea nr. 21/1991, la care nu au primit răspuns, la data de 21 mai 2008 au trimis

din nou, recomandat, o cerere scrisă, însă prin adresa din 26 mai 2008, li s-a

comunicat să aștepte, întrucât cererea lor, la un moment dat, va fi procesată

și vor fi invitați să depună

cererea de

redobândire a cetățeniei române.

Reclamanții mai arată că, în data de 03 septembrie 2008, s-au adresat

din nou recomandat cu o cerere către pârâtă, la care au primit un răspuns

identic cu cel anterior și consideră că termenul de programare este exagerat de

lung și nu poate fi justificat, în condițiile în care Legea nr. 21/1991 nu

prevede o procedură de programare, lipsind-o de eficiență juridică, atitudinea

pârâtei conducând la restrângerea dreptului de a obține cetățenia.

În

drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 10 din Lega nr. 21/1991

și art. 12 alin. (2) și (3) din Legea nr. 21/1991, Legea nr. 554/2004, C.E.D.O.,

Constituția României.

La

data de 03 februarie 2009, pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin

care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond a

solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând, în esență, că există

un număr foarte mare de cereri, care depășește puterea de lucru a Secției

Consulare a Ambasadei, prin luarea peste rând a cererii

reclamanților ceilalți solicitanți ar fi discriminați, iar în această

situație, nu suntem în prezența

unui refuz nejustificat.

Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 373 din 3 februarie 2009, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să procedeze

la stabilirea datei pentru primirea cererii de redobândire a cetățeniei române

într-un termen rezonabil.

Totodată,

a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor

morale, ca neîntemeiat și a obligat pârâtul la plata sumei de 354, 3 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Cu

privire la excepția prescripției, prima instanță a reținut că soluția se impune,

având în vedere obiectul acțiunii – refuzul nejustificat de soluționare a

cererii și faptul că, deși reclamanții nu au insistat în cererea depusă în 2006

și la care nu au primit răspuns, au revenit cu o nouă cerere la data de 21 mai

2008, în raport cu care se poate analiza existența nesoluționării în termen a

cererilor de redobândire a cetățeniei române.

Pe

fondul cauzei, s-a apreciat că amânarea cu peste 6 luni a operațiunii de

înregistrare a unei cereri, formulată încă din anul 2006 nu poate constitui un

termen rezonabil în sensul art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei și

încalcă prevederile Legii nr. 554/2004, reclamanții fiind vătămați în drepturile

lor, legate de aplicarea prevederilor legale privind redobândirea cetățeniei.

Referitor

la cererea privind despăgubirile morale, instanța a considerat că nu s-a făcut

dovada unui prejudiciu moral, iar admiterea acțiunii reprezintă o reparație

morală suficientă, nefiind solicitată decât plata unei sume simbolice de 1 leu.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul M.A.E., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., respingerea acțiunii, în principal, ca prescrisă și, în subsidiar,

ca nefondată.

Recurentul a susținut că, în

mod greșit, prima instanță a respins excepția prescripției extinctive a

dreptului la acțiune, prin interpretarea eronată a art. 11 alin. (5) din Legea nr.

554/2004, având în vedere că prima cerere a reclamanților (și pe care instanța a

avut-o în vedere) a fost formulată în 21 septembrie 2006.

A mai arătat că nu ne aflăm

nici în situația unui refuz nejustificat de a soluționa o cerere, în sensul

prevederilor art. 2 lit. h) și i) din Legea nr. 554/2004, pentru că acest refuz

nejustificat presupune o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinței de

a nu rezolva cererea, or, în speță, reclamanților li s-a răspuns prin adresa

din 26 mai 2008, neputându-se astfel da curs cererii reclamanților.

Analizând recursul formulat,

prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport cu dispozițiile legale

aplicabile în cauză, Înalta Curte îl va respinge, pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare.

În mod corect, prima

instanță a apreciat că excepția prescripției dreptului la acțiune este

neîntemeiată. Astfel, intimații reclamanți au adresat autorității recurente mai

mult cereri, solicitând prin acțiunea în cauză să se constate refuzul

nejustificat de soluționare de către autoritate a ultimei petiții, nerezolvată

și la momentul formulării acțiunii. Prin urmare, față de cererea depusă la data

de 3 septembrie 2008, depunerea acțiunii la data de 9 decembrie 2008, s-a făcut

cu respectarea termenului prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Soluția instanței de fond

este corectă și în ceea ce privește fondul cauzei.

Astfel, art. 1 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr.

262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept

al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un

act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se

poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și

public”.

Așa cum corect reține și

instanța de fond, reclamanții - intimații s-au adresat în mai multe rânduri

Secției Consulare din Chișinău, solicitând a fi programați la o anumită dată

pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetățeniei române, în temeiul

Legii nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Cererea lor a fost însă

nesoluționată de autoritatea respectivă, care, în mod nejustificat, a invocat motive

de ordin administrativ organizatoric pentru a nu putea rezolva cererea reclamanților-intimați.

Ne aflăm așadar, în ipoteza

„nesoluționării în termenul legal a unei cereri”, prevăzută de art. 1 din Legea

nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, cererea

formulată de intimații-reclamanți fiind aceea de a li se stabili o dată pentru

depunerea actelor necesare redobândirii cetățeniei române, a cărei soluționare

se încadrează în competența de soluționare a instanței de contencios

administrativ.

Prin urmare, în mod corect

și legal, instanța de fond a constatat refuzul nejustificat al pârâtului M.A.E.

- Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, de a soluționa cererea reclamanților-intimați și l-a obligat la stabilirea datei pentru primirea cererii de

redobândire a cetățeniei române.

Așa fiind, instanța de fond,

a dat o rezolvare corectă cauzei, respingând excepția prescripției acțiunii,

invocate de pârât și pronunțându-se pe fond prin admiterea în parte a acțiunii.

Pentru toate aceste

considerente, recursul formulat de pârât se privește ca nefondat și va fi

respins, cu aplicarea și a dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

Respinge recursul declarat

de pârâtul M.A.E. împotriva sentinței civile nr. 373 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-11-24
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5293/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 8343/2/2008 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.I., cet
ÎCCJ 2010-11-10
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4870/2010
. 21/1991. Aceasta cu atât mai mult cu cât depunerea cererilor la secția consulară a Ambasadei României din Republica Moldova este prima etapă, cererile urmând a fi trimise de îndată Comisiei de cetățenie din cadrul Ministerului Justiției d
ÎCCJ 2010-10-19
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4420/2010
reclamantul a revenit cu cerere la data de 18 octombrie 2008, în raport de care se poate analiza existența nesoluționării într-un termen rezonabil a cererii de redobândire a cetățeniei române. Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reținut urmă
ÎCCJ 2009-12-02
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5477/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții, G.S., G.C., G.O., cetățeni moldov
ÎCCJ 2011-03-15
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1504/2011
Asupra recursului de față Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub numărul 8621/2/2009, reclamanta P.A.
Sursă