ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3069/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 35/ F din 23 martie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul P.C., împotriva rezoluției din 23 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, dată în Dosarul nr. 161/P/2009. A menținut rezoluția atacată. A obligat petentul să plătească 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, instanța de fond, a reținut următoarele: La data de 16 februarie 2010, pe rolul Curții de Apel Pitești a fost înregistrată plângerea formulată de petiționarul P.C. împotriva rezoluției nr. 161 /P/2009 din 23 octombrie 2009, prin care a fost dispusă neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii l.I.

- executor judecătoresc, C.D. și O.G. - primarul și, respectiv, secretarul primăriei B.N., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 din același cod. In motivarea plângerii, petiționarul a arătat că rezoluția este nelegală, întrucât executorul judecătoresc reclamat a efectuat o executare abuzivă, fără a deține un act care să legitimeze această executare silita. În continuare, petiționarul a menționat că făptuitorul nu a respectat dispozițiile sentinței civile nr. 6109/2001, însușindu-și banii rezultați din vânzarea la licitație a bunurilor sale. Mai mult chiar, a fost instituită poprire asupra pensiei petentului, fiindu-i reținută lunar acestuia suma de 1.500 lei.

Ceilalți doi făptuitori, primar și secretar ai primăriei, au fost acuzați că au vândut, în baza actului de adjudecare, toată averea rămasă de pe urma bunicii sie. În susținere, petiționarul a depus acte în copii xerox, respectiv: soluția pronunțată de procurorul general al parchetului, adresa din 03 octombrie 2007 a Prefectului județului Argeș, adresa din 11 februarie 2008 a Casei Județene de pensii Argeș, răspunsul CEC Bank din 11 martie 2009 la solicitarea petiționarului, actul de adjudecare întocmit de executorul judecătoresc l.I., hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele civile, testamentul întocmit de numita M.C. și un act de donație întocmit în formă autentică de către testatoare.

A fost atașat dosarul parchetului, petentul a depus un memoriu, însoțit de acte doveditoare (f. 28 - 42). Analizând lucrările și materialul din dosarul cauzei, cum și înscrisurile noi prezentate, așa cum impun exigențele art. 278 1 alin. ( 7) C. proc. pen., curtea a constatat că plângerea este neîntemeiată, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Prin plângerea penală înregistrată la data de 07 aprilie 2009, persoana vătămată P.G.C. a solicitat punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a făptuitorilor: l.I. - executor judecătoresc, C.D. - primarul comunei Beleți Negrești și O.G. - secretar al primăriei, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, fals și uz de fals.

Întrebată fiind de procuror în legătură cu aceste acuzații, persoana vătămată a arătat că primul intimat a executat silit o hotărâre judecătorească de partaj și a pus-o în posesie pe fosta sa soție asupra bunurilor mobile ce i-au revenit acesteia, iar prin actul de adjudecare s-a adjudecat definitiv în favoarea creditoarei Ș.M. jumătate din casa de locuit, cu anexe și teren intravilan în suprafață de 616 m.p. Deși executorul judecătoresc urma să-i elibereze persoanei vătămate suma de 8.146 lei rămasă după distribuirea prețului la licitație, acesta nu a respectat dispozițiile legale în materie, așa încât aceasta s-a adresat instanței civile, chemând-o în judecată pe creditoare, pentru a fi obligată să-i predea suma de bani rămasă în urma executării silite.

Instanța l-a obligat pe executor să-i remită banii respectivi, iar fapta acestuia din urmă constituie, în opinia reclamantului, un abuz în serviciu. După efectuarea actelor premergătoare, potrivit art. 224 din C. proc. pen., procurorul a constatat că faptele reclamate nu există, așa încât a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. În rezoluția nr. 161/P/2009 din 23 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești - atacată prin plângerea ce a făcut obiectul prezentei cauze - s-a reținut că, la cererea creditoarei Ș.M., au fost înființate mai multe popriri asupra sumei de 8.146 lei, deținute de debitorul P.C. la terțul poprit C.E.C, pentru realizarea altor creanțe rezultate din hotărâri judecătorești definitive.

În cazul în care debitorul s-ar fi considerat neîndreptățit prin înființarea mai multor popriri asupra banilor respectivi, el avea posibilitatea să formuleze contestație la executare. Procurorul a mai observat că sentința civila nr. 623 din 21 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în Dosarul nr. 2047/277/2008 nu este definitivă și, ca atare, ea nu poate constitui titlu executoriu. S-a concluzionat că executorul judecătoresc a respectat dispozițiile legale în materie, chiar dacă ulterior a intervenit o hotărâre judecătorească prin care el a fost obligat la plata sumei de bani rămasă după executarea silită; această hotărâre nu a fost pronunțată ca urmare a promovării de către debitor a unei contestații la executare, astfel încât faptele reclamate s-a constatat că nu există.

Cei doi angajați ai primăriei nu au avut nici un fel de participație, chiar persoana vătămată precizându-și plângerea, prin declarația dată în fața procurorului, în sensul că reclamația sa îl vizează doar pe executorul judecătoresc. Nemulțumit de soluția dată de procuror, petiționarul a formulat plângere împotriva rezoluției sale, în temeiul art. 278 C. proc. pen. Plângerea sa a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin rezoluția nr. 897/II/2/2009, pe motiv că actele premergătoare efectuate de procuror fundamentează soluția adoptată de acesta, prin ele fiind lămurite toate aspectele reclamate de persoana vătămată cu privire la executorul judecătoresc.

S-a precizat de către procurorul general că făptuitorul a respectat dispozițiile titlurilor executorii pronunțate de instanțe și nu se poate spune că acesta ar fi refuzat sa-i restituie persoanei vătămate suma de 8.146 lei, atâta vreme cât banii au fost consemnați la C.E.C. - pe numele său și i-a fost comunicată măsura luată. Nici redistribuirea sumei menționate pentru acoperirea altor creanțe ale creditoarei nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, chiar în eventualitatea în care se apreciază că în acest mod ar fi fost încălcate anumite dispoziții legale, întrucât nu a fost dovedită reaua-credință a celui în cauză. În ceea ce-i privește pe numiții C.D. și O. G., s-a constatat că aceștia nu au participat în nici un mod la faptele descrise în plângerea penală.

Din examinarea probelor administrate în cauză, instanța a constatat că, după desfacerea căsătoriei dintre petiționarul P.C. și numita P.M., dispusă prin sentința civilă nr. 5285/1997 a Judecătoriei Pitești (f. 33 dosar parchet), fosta soție a petentului a promovat acțiune în partajarea bunurilor comune, iar prin sentința civilă nr. 6109 din 11 iulie 2001 Judecătoria Pitești a admis în parte acțiunea, sistând comunitatea de bunuri a soților (f. 27 - 30 dosar parchet). După rămânerea definitivă a acestei din urmă hotărâri judecătorești, creditoarea Ș.M. s-a adresat Biroului executorului judecătoresc,solicitându-i acestuia punerea în executare silită imobiliară. La data de 10 mai 2004, debitorul P.C.

s-a opus executării, prin amenințări grave îndreptate împotriva executorului judecătoresc, așa cum s-a reținut prin sentința penală nr. 39/2005 a Judecătoriei Topoloveni (f. 47 -50 și 54 - 56), prin care acesta a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea a două infracțiuni concurente comise la acea data, de nerespectare a hotărârilor judecătorești și de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice. La data de 18 aprilie 2005, în urma vânzării la licitație publică a părții din imobil proprietatea debitorului, a fost întocmit actul de adjudecare din 18 aprilie 2005, prin care s-a declarat adjudecatar definitiv creditoarea Ș.M. (f. 21). După distribuirea prețului licitației, a rămas suma de 8.146 lei, pe care intimatul l.I.

a consemnat-o la CE.C, cu recipisa din 19 august 2005, la dispoziția debitorului urmărit, înștiințându-l pe acesta. Ulterior, la cererea creditoarei Ș.M. au fost înființate mai multe popriri asupra sumei de 8.146 lei deținute de debitor la C.E.C, pentru realizarea altor creanțe rezultate din hotărâri judecătorești, după îndeplinirea procedurilor premergătoare. Nemulțumit de măsura dispusă de executor, debitorul s-a adresat instanței civile cu o acțiune prin care a solicitat a fi obligat, împreună cu creditoarea, să-i predea banii rămași după executarea silită. Prin sentința civilă nr. 623 din 21 aprilie 2009 Judecătoria Pătârlagele l-a obligat pe intimatul l.I. să-i remită reclamantului suma de 8.146 lei, rămasă după executarea silită.

Hotărârea fiind supusă recursului. In considerentele acestei sentințe, judecătorul fondului a constatat că într-adevăr executorul judecătoresc l-a somat pe reclamant să se prezinte de urgență pentru a ridica banii, prin scrisoare recomandată, iar potrivit mențiunilor înscrise în dovada de primire acesta a primit personal comunicarea și a semnat. Cum însă reclamantul a negat aceste aspecte, iar anterior el fusese evacuat din imobilul ce-i aparținuse, s-a dedus că nu ar fi putut, în fapt, să dea curs somației și să ridice banii consemnați pe numele său la C.E.C. Acest viciu de procedură, pe care instanța l-a constatat, nu a putut atrage în nici un caz răspunderea executorului pentru faptele reclamate, ce presupun, așa cum de altfel și procurorul a reținut, a se face dovada că intimatul executor judecătoresc ar fi acționat cu știință spre a vătăma interesele legitime ale petiționarului.

De aceea, în mod judicios s-a apreciat că nu există infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, și nici aceea de fals intelectual și uz de fals, dispunându-se neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., astfel că s- a constatat că rezoluția atacată este legală și temeinică, fiind menținută, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. , prin respingerea ca nefondată a plângerii. Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petiționarul P.G.C. La termenul de astăzi 08 septembrie 2010, recurentul petiționar s-a prezentat la instanță susținându-și recursul și depunând înscrisuri în susținerea acestuia. Criticile recurentului au reluat în esență motivele invocate în plângerea inițială.

Examinând recursul declarat de petiționar sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Astfel, Înalta Curte, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că soluția procurorului dispusă prin rezoluția din 23 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. 161 /P/2009, este legală și temeinică, și în mod corect instanța de fond a menținut rezoluția atacată. Înalta Curte, constată că, pe baza probelor legal administrate în faza actelor premergătoare, cei doi angajați ai primăriei, C. D. și O.G., nu au avut nici un fel de participație, chiar persoana vătămată precizându-și plângerea, prin declarația dată în fața procurorului, în sensul că reclamația sa îl vizează doar pe executorul judecătoresc.

Cu privire la intimatul l.I., executor judecătoresc, în mod corect s-a reținut că făptuitorul a respectat dispozițiile titlurilor executorii pronunțate de instanțe și nu se poate afirma că acesta ar fi refuzat sa-i restituie persoanei vătămate suma de 8.146 lei, atâta vreme cât banii au fost consemnați la C.E.C - pe numele său și i-a fost comunicată măsura luată. Nici redistribuirea sumei menționate pentru acoperirea altor creanțe ale creditoarei nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, chiar în eventualitatea în care s-ar fi apreciat că în acest mod ar fi fost încălcate anumite dispoziții legale, întrucât nu a fost dovedită reaua-credință, cu care acesta ar fi acționat în cauză.

În consecință, s-a apreciat că, din actele premergătoare efectuate în cauză nu a putut fi reținută în sarcina sus-numiților infracțiunile reclamate, întrucât fapta nu exista. Materialul probator administrat de procuror fiind concludent, verificându-se toate aspectele, astfel că nu s-a putut stabili că intimații l.I., C.D. și O.G. au săvârșit infracțiunile reclamate. De altfel, criticile recurentului petiționar, reiau în esență aspectele invocate în plângerea penală inițială și au făcut obiectul analizei primei instanțe, după cum s-a și demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanțe.

Așadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga recurentul petiționar la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P. G.C. împotriva sentinței penale nr. 35/ F din 23 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 septembrie 2010.