ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3069/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3069/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 35/
F din 23 martie 2010 Curtea de Apel
Pitești, secția penală
și pentru cauze cu minori și de familie, a
respins
ca nefondată plângerea formulată de petentul P.C.,
împotriva rezoluției din 23 noiembrie 2009 a
Parchetului de pe lângă
Curtea de
Apel Pitești, dată în Dosarul nr. 161/P/2009.
A
menținut rezoluția atacată.
A obligat petentul să plătească 200 lei
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a
dispune astfel, instanța de fond, a reținut următoarele:
La data de 16 februarie 2010, pe rolul Curții
de Apel Pitești a fost înregistrată plângerea formulată de petiționarul P.C. împotriva
rezoluției nr. 161 /P/2009 din 23 octombrie 2009, prin care a fost
dispusă neînceperea urmăririi penale față de
făptuitorii l.I.
- executor judecătoresc, C.D. și O.G. -
primarul și, respectiv, secretarul primăriei B.N.,
cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art.
289
C. pen. și art. 291 din același cod. In motivarea plângerii,
petiționarul a arătat că rezoluția este nelegală,
întrucât executorul
judecătoresc reclamat a efectuat o executare
abuzivă, fără a deține
un act care să
legitimeze această executare silita. În continuare,
petiționarul a
menționat că făptuitorul nu a respectat dispozițiile
sentinței civile nr. 6109/2001, însușindu-și banii rezultați din
vânzarea
la licitație a bunurilor sale.
Mai mult chiar, a fost instituită
poprire asupra pensiei
petentului, fiindu-i
reținută lunar acestuia suma de 1.500 lei.
Ceilalți doi făptuitori, primar și
secretar ai primăriei, au fost
acuzați că
au vândut, în baza actului de adjudecare, toată averea
rămasă de pe urma
bunicii sie.
În
susținere, petiționarul a depus acte în copii xerox, respectiv:
soluția pronunțată de procurorul general
al parchetului, adresa din
03 octombrie 2007 a Prefectului
județului Argeș, adresa din
11 februarie
2008 a Casei Județene de pensii Argeș, răspunsul CEC
Bank din 11 martie 2009 la solicitarea
petiționarului, actul de adjudecare
întocmit
de executorul judecătoresc l.I., hotărâri
judecătorești pronunțate de instanțele civile, testamentul întocmit de
numita
M.C. și un act de donație întocmit în formă autentică de către testatoare.
A fost atașat
dosarul parchetului, petentul a depus un memoriu,
însoțit
de acte doveditoare (f. 28 - 42).
Analizând lucrările și materialul din dosarul
cauzei, cum și
înscrisurile noi prezentate,
așa cum impun exigențele art. 278
1
alin. (
7) C. proc. pen.,
curtea a constatat că plângerea
este
neîntemeiată, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin plângerea penală înregistrată la data de
07 aprilie 2009,
persoana vătămată P.G.C. a
solicitat punerea în mișcare a
acțiunii
penale și trimiterea în judecată a făptuitorilor: l.I. - executor judecătoresc,
C.D. - primarul comunei Beleți
Negrești și O.G. - secretar al primăriei,
pentru
săvârșirea infracțiunilor de abuz în
serviciu, fals și uz de fals.
Întrebată fiind de procuror în legătură
cu aceste acuzații, persoana vătămată a arătat că primul intimat a executat
silit o hotărâre judecătorească de partaj și a pus-o în posesie pe fosta sa soție
asupra bunurilor mobile ce i-au revenit acesteia, iar prin actul de adjudecare
s-a adjudecat definitiv în favoarea
creditoarei
Ș.M. jumătate din casa de locuit, cu anexe și
teren intravilan în
suprafață de 616 m.p.
Deși executorul
judecătoresc urma să-i elibereze persoanei
vătămate suma
de 8.146 lei rămasă după distribuirea prețului la
licitație, acesta nu a respectat dispozițiile legale în materie, așa
încât
aceasta s-a adresat instanței civile, chemând-o în judecată pe
creditoare, pentru a fi obligată să-i predea suma de bani rămasă în urma
executării silite.
Instanța
l-a obligat pe executor să-i remită banii respectivi, iar
fapta acestuia din urmă constituie, în opinia
reclamantului, un abuz în
serviciu.
După efectuarea actelor premergătoare,
potrivit art. 224 din C. proc. pen., procurorul a constatat că faptele
reclamate nu există, așa încât a dispus
neînceperea urmăririi penale,
în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În rezoluția
nr. 161/P/2009 din 23 noiembrie 2009 a Parchetului de
pe
lângă Curtea de Apel Pitești - atacată prin plângerea ce a făcut obiectul
prezentei cauze - s-a reținut că, la cererea creditoarei Ș.M., au fost
înființate mai multe popriri asupra sumei
de
8.146 lei, deținute de debitorul P.C. la terțul poprit C.E.C,
pentru realizarea altor creanțe rezultate din
hotărâri judecătorești
definitive.
În cazul în care debitorul s-ar fi
considerat neîndreptățit prin înființarea mai multor popriri asupra banilor
respectivi, el avea posibilitatea să formuleze contestație la executare.
Procurorul a mai
observat că sentința civila nr. 623 din 21 aprilie 2009
pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în Dosarul nr.
2047/277/2008
nu este
definitivă și, ca atare, ea nu poate constitui titlu executoriu.
S-a concluzionat că executorul judecătoresc a
respectat dispozițiile legale în materie, chiar dacă ulterior a intervenit o
hotărâre judecătorească prin care el a fost
obligat la plata sumei de
bani rămasă după executarea silită; această
hotărâre nu a fost
pronunțată ca urmare a
promovării de către debitor a unei contestații
la executare, astfel încât faptele reclamate s-a constatat că nu
există.
Cei doi
angajați ai primăriei nu au avut nici un fel de participație,
chiar persoana vătămată precizându-și plângerea, prin declarația dată
în fața procurorului, în sensul că reclamația sa îl vizează doar pe executorul
judecătoresc.
Nemulțumit de
soluția dată de procuror, petiționarul a formulat
plângere
împotriva rezoluției sale, în temeiul art. 278 C. proc. pen.
Plângerea sa a fost respinsă de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin rezoluția nr.
897/II/2/2009, pe motiv că actele premergătoare efectuate de
procuror fundamentează soluția adoptată de
acesta, prin ele fiind lămurite toate aspectele reclamate de persoana vătămată
cu privire
la executorul judecătoresc.
S-a precizat de către procurorul
general că făptuitorul a respectat dispozițiile titlurilor executorii
pronunțate de instanțe și nu se poate spune că acesta ar fi refuzat sa-i
restituie persoanei vătămate suma de 8.146 lei, atâta vreme cât banii au fost
consemnați la C.E.C. - pe numele său și i-a fost comunicată măsura luată.
Nici
redistribuirea sumei menționate pentru acoperirea altor
creanțe ale creditoarei nu întrunește elementele
constitutive ale unei
infracțiuni, chiar în eventualitatea
în care se apreciază că în acest mod ar fi fost încălcate anumite dispoziții
legale, întrucât nu a fost dovedită reaua-credință a celui în cauză.
În ceea ce-i privește pe numiții C.D. și O.
G., s-a constatat că aceștia nu au participat în
nici un mod la
faptele descrise în plângerea penală.
Din examinarea probelor administrate în cauză,
instanța a constatat că, după desfacerea căsătoriei dintre petiționarul P.C. și
numita P.M., dispusă prin sentința civilă nr. 5285/1997 a Judecătoriei Pitești
(f. 33 dosar parchet), fosta soție a
petentului
a promovat acțiune în partajarea bunurilor comune, iar prin
sentința
civilă nr. 6109 din 11 iulie 2001 Judecătoria Pitești a admis în parte acțiunea,
sistând comunitatea de bunuri a soților (f. 27 - 30 dosar parchet).
După rămânerea definitivă a acestei din urmă
hotărâri
judecătorești, creditoarea Ș.M. s-a
adresat Biroului
executorului
judecătoresc,solicitându-i acestuia punerea în executare
silită
imobiliară.
La data de 10 mai 2004, debitorul P.C. s-a opus
executării, prin amenințări grave
îndreptate împotriva executorului
judecătoresc,
așa cum s-a reținut prin sentința penală nr. 39/2005 a
Judecătoriei Topoloveni (f. 47 -50 și 54 - 56),
prin care acesta a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii pentru
săvârșirea a două
infracțiuni concurente comise la acea data, de
nerespectare a hotărârilor judecătorești și de ultraj contra bunelor moravuri
și tulburarea liniștii publice.
La data de 18 aprilie 2005, în urma vânzării la
licitație publică a părții din imobil proprietatea debitorului, a fost întocmit
actul de adjudecare din 18 aprilie 2005, prin care s-a declarat
adjudecatar definitiv creditoarea Ș.M. (f. 21).
După distribuirea
prețului licitației, a rămas suma de 8.146 lei,
pe care intimatul l.I. a consemnat-o la CE.C, cu
recipisa
din 19 august 2005, la dispoziția debitorului
urmărit, înștiințându-l pe acesta.
Ulterior, la cererea creditoarei Ș.M. au fost
înființate mai multe popriri asupra sumei de 8.146 lei deținute de
debitor la C.E.C, pentru realizarea altor creanțe
rezultate din hotărâri judecătorești, după îndeplinirea procedurilor
premergătoare.
Nemulțumit de măsura dispusă de executor,
debitorul s-a adresat instanței civile cu o acțiune prin care a solicitat a fi
obligat,
împreună cu creditoarea, să-i
predea banii rămași după executarea
silită.
Prin sentința
civilă nr. 623 din 21 aprilie 2009 Judecătoria Pătârlagele
l-a obligat pe intimatul l.I. să-i remită reclamantului suma
de 8.146 lei, rămasă după executarea silită.
Hotărârea fiind supusă
recursului.
In considerentele acestei sentințe, judecătorul fondului a
constatat că
într-adevăr executorul judecătoresc l-a somat pe reclamant să se prezinte de
urgență pentru a ridica banii, prin
scrisoare
recomandată, iar potrivit mențiunilor înscrise în dovada de primire acesta a
primit personal comunicarea și a semnat.
Cum însă
reclamantul a negat aceste aspecte, iar anterior el
fusese
evacuat din imobilul ce-i aparținuse, s-a dedus că nu ar fi
putut, în fapt, să dea curs somației și să ridice
banii consemnați pe
numele său la C.E.C.
Acest viciu de procedură, pe care
instanța l-a constatat, nu a putut atrage în nici un caz răspunderea
executorului pentru faptele
reclamate, ce
presupun, așa cum de altfel și procurorul a reținut, a se face dovada că
intimatul executor judecătoresc ar fi acționat cu știință
spre a vătăma interesele legitime ale
petiționarului.
De aceea, în mod
judicios s-a apreciat că nu există infracțiunea
de abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor, și nici aceea de fals intelectual și
uz de fals, dispunându-se neînceperea urmăririi
penale, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., astfel că s-
a
constatat că rezoluția atacată este legală și temeinică, fiind
menținută, în temeiul art. 278
1
alin. (8)
lit. a) C. proc. pen.
, prin respingerea ca nefondată a plângerii.
Împotriva
acestei sentințe în termen legal a declarat recurs
petiționarul
P.G.C.
La
termenul de astăzi 08 septembrie 2010, recurentul petiționar s-a prezentat la
instanță susținându-și recursul și depunând înscrisuri
în
susținerea acestuia.
Criticile recurentului au reluat în
esență motivele invocate în plângerea inițială.
Examinând
recursul declarat de petiționar sub toate aspectele,
conform
art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta
este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, Înalta
Curte, în baza materialului probator aflat la dosarul
cauzei,
a constatat că soluția procurorului dispusă prin rezoluția din
23 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Pitești,
în Dosarul nr.
161 /P/2009, este legală și temeinică, și în mod corect
instanța de fond
a menținut rezoluția atacată.
Înalta Curte, constată că, pe baza probelor
legal administrate
în faza actelor
premergătoare, cei doi angajați ai primăriei, C.
D. și O.G., nu au avut nici un fel de participație, chiar
persoana vătămată precizându-și plângerea, prin
declarația dată în
fața procurorului, în sensul că reclamația sa îl
vizează doar pe executorul judecătoresc.
Cu privire la intimatul l.I., executor
judecătoresc, în
mod corect s-a reținut că
făptuitorul a respectat dispozițiile titlurilor
executorii pronunțate de instanțe și nu se poate afirma că acesta ar fi
refuzat
sa-i restituie persoanei vătămate suma de 8.146 lei, atâta vreme cât banii au
fost consemnați la C.E.C - pe numele său și i-a fost comunicată măsura luată.
Nici
redistribuirea sumei menționate pentru acoperirea altor
creanțe ale creditoarei nu întrunește elementele
constitutive ale unei
infracțiuni, chiar în eventualitatea
în care s-ar fi apreciat că în acest
mod ar
fi fost încălcate anumite dispoziții legale, întrucât nu a fost
dovedită reaua-credință, cu care acesta ar fi
acționat în cauză.
În consecință, s-a apreciat că, din actele
premergătoare efectuate în cauză nu a putut fi reținută în sarcina
sus-numiților infracțiunile reclamate, întrucât fapta nu exista.
Materialul
probator administrat de procuror fiind concludent,
verificându-se
toate aspectele, astfel că nu s-a putut stabili că intimații l.I., C.D. și O.G.
au săvârșit infracțiunile reclamate.
De altfel, criticile recurentului petiționar,
reiau în esență
aspectele invocate în
plângerea penală inițială și au făcut obiectul
analizei primei instanțe,
după cum s-a și demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a
recursului nu s-au dovedit aspecte noi
de
natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanțe.
Așadar,
pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția
pronunțată
în cauză este legală, temeinică și corect motivată în fapt
și în drept, văzând dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
, Înalta
Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art.
192 alin. (3) din același cod va obliga recurentul
petiționar la cheltuieli
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.
G.C.
împotriva sentinței penale nr. 35/ F din 23 martie 2010 a
Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de
familie.
Obligă
recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 08 septembrie 2010.