ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2447/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 460/C din 9

aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, în dosarul nr. 4324/62/2007 al aceleiași

instanțe a fost respinsă excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților Statul Român, prin

Ministerul

Finanțelor Publice și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

A

fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a

Ministerului Finanțelor Publice pentru pârâtul Statul Român.

A

fost

admisă excepția prescripției extinctive.

A

fost respinsă

ca prescrisă acțiunea formulată și precizată de reclamanții C.I.,

C.S.A., C.M. și SC G.J. SA în contradictoriu cu

pârâții Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul ales

la D.G.F.P. Brașov și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, având ca

obiect despăgubiri pe perioada 21 ianuarie 1993 – 13 mai 2004.

A

fost respinsă ca nefondată

acțiunea formulată de reclamanții C.I., C.S.A., C.M. și SC G.J. SA în

contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, având ca obiect despăgubiri pe

perioada 14 mai 2004 – 21 ianuarie 2092.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că Statul Român și Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale (ca organ al Statului Român) au calitate

procesuală pasivă în cauză față de temeiul juridic al cererii de chemare în

judecată, respectiv răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

Excepția

prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru pretențiile aferente

perioadei 21 ianuarie 1993 (data înființării societății reclamante) – 13 mai

2004 a fost admisă față de

dispozițiile

art. 3 raportat la art. 1, alin. (1) din Decretul nr. 150/1958 privind

prescripția extinctivă

.

Cum

cererea reclamanților a fost înregistrată la instanță pe data de 14 mai 2007

pretențiile reclamanților pentru perioada 21 ianuarie 1993 – 13 mai 2004 sunt

prescrise.

Celelalte

pretenții ale reclamanților pentru perioada 14 mai 2004 – 21 ianuarie 2092 au

fost respinse ca nefondate.

Societatea

SC G.J. SA (fostă SC G.M. SA) s-a constituit prin participarea ca acționar a

societății cu capital integral de stat SC A.B. SA, aceasta dobândind 49,1% din

capitalul societății SC G.M. SA prin aport în natură în sumă de 190.750.000

lei, aportul în natură fiind menționat în anexa 1 la contractul de

societate al SC G.J. SA (art. 7, din contractul

de societate, fila 19 la dosar, vol. I.).

În anexa

1 la contractul de societate se menționează că aportul în natură constând în

dreptul de folosință al suprafeței de 220 ha pentru baza furajeră a Fermei 4

Geamăna este în sumă de 44.742.513 lei, sumă ce a avut în vedere folosința

terenului pe un an.

Această împrejurare rezultă din Raportul de evaluare

efectuat în vederea participării

SC B. SA la capitalul societății reclamante, raport însușit

de acționarii societății reclamante, în contractul de societate menționându-se

că acționarii acceptă valoarea aportului în natură în baza documentelor de

evaluare prezentate de către SC A.B. SA

În Raportul de evaluare (studiu de fezabilitate întocmit

de I., fila 38 la dosar,

vol. I.) se menționează că : „Dreptul de folosință a

terenului agricol pentru baza furajeră se va reevalua anual, subliniere făcută

de Agenția Română de Dezvoltare în actul de confirmare nr. 17905 din 21

decembrie 1992.”

În

condițiile în care reclamanții nu au făcut dovada că până în anul 2004 când s-a

predat terenul în litigiu la Comisia Locală de Aplicare a legii fondului

funciar Codlea s-au făcut reevaluări ale dreptului de folosință a terenului în litigiu

(și implicit modificarea aportului în natură al SC A.B. SA la capitalul social

al societății SC G.J. SA) pretențiile reclamanților constând în despăgubiri

pentru lipsa folosinței acestui teren sunt nefondate.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel reclamanții SC G.J. SA, C.I., C.S.A. și C.M.

solicitând, în principal, admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în

sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin

decizia nr. 113/Ap din 5 noiembrie 2009 Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, a admis excepția invocată din oficiu de instanță și în consecință a

anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanții-reclamanți SC G.J. SA, C.I., C.S.A.

și C.M. împotriva sentinței civile nr. 460/C din 09 aprilie 2009 a Tribunalului

Brașov, secția comercială și

de contencios administrativ.

Pentru

a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că înaintea termenului de

judecată de la 3 septembrie 2009 apelanții au solicitat prin cererea

înregistrată la data de 31 august 2009 acordarea ajutorului public judiciar.

Prin

încheierea din 1 octombrie 2009 s-a încuviințat cererea de acordare a

ajutorului public judiciar și s-a redus cuantumul taxei judiciare de timbru de

la suma de 365.508,26 lei la suma de 243.672 lei.

La

același termen de judecată pentru a da apelanților posibilitate să timbreze

cererea de apel dedusă judecății s-a acordat termen de judecată la 5 noiembrie

2009.

Apelanții au cerut la data

de 2 noiembrie 2009 reexaminarea încheierii de ședință din 1 octombrie 2009,

solicitând admiterea cererii de reexaminare, modificarea în întregime a

încheierii criticate în sensul admiterii cererii de ajutor public judiciar în

întreg, astfel cum a fost formulată: în principal, scutirea acestora de

obligația de plată a taxei judiciare de timbru stabilite, iar în subsidiar,

reducerea taxei de timbru stabilite, în așa fel încât să se permită accesul

efectiv la justiție.

A fost respinsă cererea de

reexaminare formulată de apelanții SC G.J. SA, C.I., C.S.A. și C.M. împotriva

încheierii pronunțate la 1 octombrie 2009 în dosarul nr. 4324.1/62/2007 al

Curții de Apel Brașov, secția comercială.

Așa

fiind, văzându-se prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/ 1997 cu

modificările ulterioare, Curtea a admis excepția invocată din oficiu și a

anulat ca netimbrat apelul declarat de către reclamanții SC G.J. SA, C.I., C.S.A.

și C.M.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții SC G.J. SA, C.I., C.S.A. și C.M. invocând

dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., art. 312 alin. (5) C. proc. civ. în temeiul cărora au solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de apel în vederea soluționării pe fond, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea în fapt a

recursului, recurenții au susținut următoarele:

- Cuantumul taxei de timbru

a fost stabilit la data de 1 octombrie 2009 la nivelul sumei de 243.679 lei,

urmare admiterii cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulată anterior.

- Încheierea de admitere a

cererii de ajutor public a fost comunicată recurenților la data de 29 octombrie

2009, iar termenul de judecată a apelului a fost fixat la 5 noiembrie 2009.

- La data de 2 noiembrie

2009 recurenții au expediat prin fax, poștă, cu scrisoare recomandată cererea

de reexaminare însoțită de o cerere de amânare a cauzei, iar la data de 3

noiembrie 2009, adică la mai puțin de 24 de ore de la sosirea faxului la sediul

instanței, un alt complet de judecată s-a pronunțat respingând-o.

- Având în vedere cererea de

amânare pentru soluționarea cererii de reexaminare, recurenții nu s-au deplasat

la Brașov în data de 5 noiembrie 2009, așteptând comunicarea soluției adoptate.

- La data de 5 noiembrie

2009 instanța de apel a decis anularea apelului ca netimbrat, iar la data de 9

noiembrie 2009 s-a primit comunicarea încheierii din 3 noiembrie 2009 din

cuprinsul căreia a rezultat că cererea de reexaminare a fost respinsă.

- Instanța de apel a

încălcat normele legale de procedură, încălcări de natură să pricinuiască

recurenților o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea actului

criticat în condițiile în care la data la care instanța de apel a pronunțat

decizia criticată – 5 noiembrie 2009 – nu se comunicase încheierea din 3 noiembrie

2009 prin care cererea de reexaminare fusese respinsă.

Concluzionând s-a susținut

că instanța de apel a soluționat cauza fără să se comunice potrivit normelor

procedurale recurenților că datorează taxa de timbru și fără să se acorde

termenul necesar, ulterior comunicării soluției de respingere a cererii de

reexaminare pentru a putea plăti.

- Instanța de apel nu s-a

pronunțat în nici un fel cu privire la cererea de amânare formulată de

recurenți, cerere care față de motivele invocate era întemeiată.

Intimata D.G.F.P. Brașov a

formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat note de ședință solicitând

respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este fondat.

Examinând recursul reclamanților

prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta este

fondat, criticile avansate împotriva deciziei recurate fiind întemeiate.

Din actele și lucrările dosarului se

constată că prin încheierea din camera de consiliu din 1 octombrie 2009 Curtea

de Apel Brașov a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar

formulată de către reclamanții SC G.J. SA, C.I., C.S.A. și C.M. și în

consecință a dispus reducerea cuantumului taxei de timbru stabilită în sarcina

reclamanților de la suma de 365.508,26 lei la suma de 243.672 lei; prin

încheierea din camera de consiliu din 3 noiembrie 2009 Curtea de Apel Brașov a

respins cererea de reexaminare formulată de reclamanți împotriva încheierii mai

sus evocată; această din urmă încheiere a fost comunicată reclamanților la data

de 9 noiembrie 2009, iar decizia recurată a fost pronunțată la data de 5

noiembrie 2009.

În conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 276/2009 privind aprobarea O.U.G. nr. 212/2008 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru hotărârile

judecătorești irevocabile se comunică părților.

În cauză se reține că la data la

care instanța de apel a pronunțat decizia recurată – 5 noiembrie 2009 nu se

comunicase soluția cu privire la cererea de reexaminare, comunicarea încheierii

către reclamanți realizându-se la 9 noiembrie 2009.

Soluționarea apelului prin admiterea

excepției de netimbrare fără comunicarea soluției asupra cererii de reexaminare

și fără a se pronunța asupra cererii de amânare s-a făcut cu nesocotirea

normelor procedurale menționate mai sus și prevederilor art. 156 C. proc. civ.,

ce atrag nulitatea actului criticat.

Instanța de apel nu a dat

posibilitatea reclamanților să ia cunoștință de soluția asupra cererii de reexaminare

și în consecință să timbreze calea de atac promovată.

Procedând astfel instanța de apel a

pronunțat o hotărâre nelegală afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ. va admite recursul

reclamanților, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții SC

G.J. SA, C.I., C.S.A.

și C.M. împotriva deciziei nr. 113/Ap din 5 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel Brașov, secția comercială, casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2010.