ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7124/2007

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 759 din 16 martie 2006 la Tribunalul Vâlcea, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul Statul Român prin S.N.L. Oltenia SA Târgu-Jiu a chemat în judecată pe pârâtul C.P. pentru a dispune exproprierea bunurilor imobile, proprietatea acestuia, respectiv un teren în suprafață de 2093 mp - tarlaua 96, parcela 2600/117 și un teren în suprafață de 3150 mp - tarlaua 96, parcela 2542/4, ambele situate în comuna Alunu, sat Roșia, județul Vâlcea și să stabilească cuantumul despăgubirilor cuvenite. În motivarea cererii s-a arătat că, prin H.G. nr. 1587 din 8 decembrie 2005, publicată în M. Of.

nr. 1161 din 21 decembrie 2005, s-a declarat utilitatea publică a lucrării de interes național menținerea și dezvoltarea capacității de producție a câmpului minier Amaradia - Târâia, etapa a II-a, carierele Berbești și Olteț, județul Vâlcea". Conform art. 13 din Legea nr. 33/1994, pârâtul a fost notificat de expropriatorul Statul Român prin S.N.L. Oltenia SA Târgu-Jiu, ocazie cu care i s-au comunicat procesul-verbal pentru consemnarea rezultatului cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice și oferta lor de despăgubire în cuantum de 5.243 lei. În drept au fost invocate dispozițiile art. 21 și urm. din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Prin sentința civilă nr. 475 din 5 iulie 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost admisă cererea reclamantului și s-a dispus exproprierea terenului pârâtului în suprafață totală de 5243 mp, situat în comuna Alunu, sat Roșia, județul Vâlcea (tarlaua 96) parcelele 2600/117 și 2542/4, astfel cum a fost identificat de către comisia de experți desemnată în cauză. Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței, o despăgubire totală de 5.243 lei (RON). S-a reținut de către instanța de fond că, prin H.G. nr. 1587 din 8 decembrie 2005, potrivit art. 7 din Legea nr. 33/1994 s-a declarat utilitatea publică a lucrării de interes național.

Menținerea și dezvoltarea capacității de producție a câmpului minier Amaradia - Târâia, etapa a II-a, carierele Berbești și Olteț, județul Vâlcea", stabilindu-se că expropriator este Statul Român prin S.N.L. Oltenia Târgu-Jiu. Declarația utilității publice s-a făcut numai după efectuarea cercetării prealabile, conform dispozițiilor art.8 din lege și consemnată în procesul-verbal anexat la dosar. Propunerile de expropriere a imobilelor și procesul-verbal de cercetare prealabilă au fost notificate pârâtului la 19 ianuarie 2006 și i s-a făcut o ofertă de despăgubire în cuantum de 5243 lei. Pârâtul nu a formulat întâmpinare în termen de 45 de zile de la primirea notificării, astfel cum prevăd disp.

art. 14 din Legea nr. 33/1994. Î n cauză, potrivit art. 25 din aceeași lege, s-a numit o comisie compusă din 3 experți pentru evaluarea terenurilor supuse exproprierii, care a stabilit valoarea acestora la 4718,70 lei, mai mică decât cea oferită de expropriator. În această situație, instanța a reținut îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 33/1994 pentru a dispune exproprierea și în baza art. 23 a admis cererea în sensul celor arătate anterior. Întrucât valoarea indicată de experți a fost mai mică decât cea oferită de expropriator, în baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanța a obligat reclamantul să plătească pârâtului, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii o despăgubire echivalentă cu suma propusă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul C.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, litigiul a fost judecat în lipsa apărătorului ales, că nu s-a pus în discuție expertiza, instanța însușind concluziile lucrării, deși nu s-a răspuns la toate obiectivele propuse și că evaluarea terenului s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, nefiind calculată valoarea reală a prejudiciului creat prin expropriere. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 19/A din 22 ianuarie 2007 a respins ca nefondat apelul pârâtului C.P. împotriva sentinței civile nr. 475 din 5 iulie 20006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în contradictoriu cu intimatul reclamant Statul Român prin S.N.L.

Oltenia SA Târgu-Jiu. Instanța de apel, față de criticile formulate de pârât a reținut în esență că, acesta a avut apărător ales, dar care nu s-a mai prezentat la termenul din 5 iulie 2006, când s-a judecat cauza. Totuși, pârâtul a fost prezent personal și nu a invocat o cauză ce a făcut imposibilă prezența apărătorului ales, nesolicitând amânarea pronunțării în vederea depunerii unor concluzii scrise de către apărătorul său, solicitând respingerea cererii „cu precizarea că nu dorește să vândă terenul". Referitor la expertiza efectuată în cauză, în raport de care a susținut că nu a avut în vedere toate obiectivele stabilite și nu a evidențiat valoarea totală și reală a prejudiciului, s-a reținut că pârâtului a fost mulțumit de concluziile lucrării, deoarece nu a formulat obiecțiuni.

De altfel, s-a constatat că valoarea indicată de către experți a fost mai mică decât cea oferită de expropriator, dar a fost avută în vedere de către instanță ultima valoare, astfel că toate criticile au fost privite ca nefondate. Împotriva deciziei nr. 19/A din 22 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, în termen legal a declarat recurs C.P. Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cererii de recurs se arată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 129 C. proc. civ. și art. 25 din Legea nr. 33/1994. Se arată că instanța nu a pus în discuție raportul de expertiză pentru ca recurentul să-și exprime punctul de vedere, că acest raport nu a fost analizat nici de către instanță, neobservându-se că nu s-a răspuns la toate obiectivele propuse, evaluarea fiind făcută prin omiterea valorii ce reprezintă lipsa de folosință a terenului.

De asemenea, recurentul susține că în mod greșit instanța de apel nu a dispus efectuarea unui supliment de expertiză prin care să fie soluționate toate obiectivele propuse de pârât și nu a respectat nici cerințele art. 25 din Legea nr. 33/1994. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În general, criticile din recurs sunt similare celor din apel. Se reține că recurentul pârât a fost prezent la instanță și nu a formulat nicio obiecție la raportul de expertiză întocmit potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, conform cărora comisia constituită din 3 experți a evaluat terenurile supuse exproprierii la suma de 4718,70 lei. De fapt, acesta și-a exprimat numai nemulțumirea legată de expropriere, pe care a echivalat-o cu o vânzare cu care nu este de acord.

Chiar dacă recurentul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, instanța a reținut că lucrarea s-a întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, stabilind valoarea terenului, pârâtul neinvocând aspecte legate de lipsa de folosință; el a susținut numai că nu este necesară exproprierea terenului pentru scopul avut inițial în vedere. În ceea ce privește efectuarea unui supliment de expertiză se constată că, nu există o cerere formulată de părți în acest sens, iar instanța a reținut că lucrarea întocmită de comisia constituită din cei 3 experți a respectat dispozițiile legale în materie. Mai mult decât atât, instanța a stabilit o sumă mai mare cu titlul de despăgubiri în sarcina reclamantului, față de cea evidențiată în concluziile raportului de expertiză.

Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța are îndatorirea „să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale'". Cu toate acestea, hotărârea se pronunță numai asupra obiectului cererii deduse judecății. În virtutea rolului activ, pe care instanța trebuie să îl manifeste, se impune totuși, să se pronunțe numai în raport de cererile formulate de părți, altfel, încălcând principiul disponibilității. În speță, pârâtul nu a formulat nicio obiecție la raportul de expertiză și nici cu privire la valoarea stabilită cu titlul de despăgubire, ignorând și procedurile prealabile prev. de art. 14 din Legea nr. 33/1994, după primirea notificării, astfel că toate criticile sunt nefondate.

De fapt, ele vizează mai mult aspecte de netemeinicie decât de nelegalitate. Pentru aceste considerente, constatându-se că hotărârea recurată este legală, în conformitate cu disp. art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.P. împotriva deciziei nr. 19/A din 22 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2007.