ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7124/2007

Asupra

recursului civil de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 759 din 16 martie 2006 la Tribunalul Vâlcea, astfel

cum a fost precizată ulterior, reclamantul Statul Român prin S.N.L. Oltenia SA

Târgu-Jiu a chemat în judecată pe pârâtul C.P. pentru a dispune exproprierea

bunurilor imobile, proprietatea acestuia, respectiv un teren în suprafață de

2093 mp - tarlaua 96, parcela 2600/117 și un teren în suprafață de 3150 mp -

tarlaua 96, parcela 2542/4, ambele situate în comuna Alunu, sat Roșia, județul

Vâlcea și să stabilească cuantumul despăgubirilor cuvenite.

În

motivarea cererii s-a arătat că, prin H.G. nr. 1587 din 8 decembrie 2005,

publicată în M. Of. nr. 1161 din 21 decembrie 2005, s-a declarat utilitatea

publică a

lucrării de interes național menținerea

și dezvoltarea capacității de producție a

câmpului minier Amaradia - Târâia,

etapa a II-a, carierele Berbești și Olteț, județul Vâlcea".

Conform

art. 13 din Legea nr. 33/1994, pârâtul a fost notificat de expropriatorul

Statul Român prin S.N.L. Oltenia SA Târgu-Jiu, ocazie cu care i s-au comunicat

procesul-verbal pentru consemnarea rezultatului cercetării prealabile în

vederea declarării utilității publice și oferta lor de despăgubire în cuantum

de 5.243 lei.

În

drept au fost invocate dispozițiile art. 21 și urm. din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Prin sentința civilă nr. 475 din 5 iulie 2006,

pronunțată de Tribunalul Vâlcea a

fost admisă cererea reclamantului și

s-a dispus exproprierea terenului pârâtului în suprafață totală de 5243 mp,

situat în comuna Alunu, sat Roșia, județul

Vâlcea

(tarlaua 96) parcelele 2600/117 și 2542/4, astfel cum a fost identificat de

către

comisia de experți desemnată în cauză.

Reclamantul

a fost obligat să plătească pârâtului în termen de cel mult 30 de zile de la

data rămânerii definitive a sentinței, o despăgubire totală de 5.243 lei (RON).

S-a

reținut de către instanța de fond că, prin H.G. nr. 1587 din 8 decembrie 2005,

potrivit art. 7 din Legea nr. 33/1994 s-a declarat utilitatea publică a

lucrării de interes național. Menținerea și dezvoltarea capacității de

producție a câmpului minier Amaradia - Târâia, etapa a II-a, carierele Berbești

și Olteț, județul Vâlcea", stabilindu-se că expropriator este Statul Român

prin S.N.L. Oltenia Târgu-Jiu.

Declarația

utilității publice s-a făcut numai după efectuarea cercetării prealabile,

conform dispozițiilor art.8 din lege și consemnată în procesul-verbal anexat la

dosar.

Propunerile

de expropriere a imobilelor și procesul-verbal de cercetare prealabilă au fost

notificate pârâtului la 19 ianuarie 2006 și i s-a făcut o ofertă de despăgubire

în cuantum de 5243 lei.

Pârâtul

nu a formulat întâmpinare în termen de 45 de zile de la primirea notificării,

astfel cum prevăd disp. art. 14 din Legea nr. 33/1994.

Î

n cauză, potrivit art. 25 din aceeași lege, s-a

numit o comisie compusă din 3

experți pentru evaluarea terenurilor

supuse exproprierii, care a stabilit valoarea acestora la 4718,70 lei, mai mică

decât cea oferită de expropriator.

În

această situație, instanța a reținut îndeplinite condițiile prevăzute de Legea

nr. 33/1994 pentru a dispune exproprierea și în baza art. 23 a admis cererea în

sensul celor arătate anterior.

Întrucât

valoarea indicată de experți a fost mai mică decât cea oferită de expropriator,

în baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanța a obligat reclamantul

să plătească pârâtului, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive

a hotărârii o despăgubire echivalentă cu suma propusă.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel pârâtul C.P., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, susținând că, litigiul a fost judecat în lipsa apărătorului

ales, că nu s-a pus în discuție expertiza, instanța însușind concluziile

lucrării, deși nu s-a răspuns la toate obiectivele propuse și că evaluarea

terenului s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994,

nefiind calculată valoarea reală a prejudiciului creat prin expropriere.

Curtea

de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 19/A din 22 ianuarie 2007 a

respins ca nefondat apelul pârâtului C.P. împotriva sentinței civile nr. 475

din 5 iulie 20006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în contradictoriu cu

intimatul reclamant Statul Român prin S.N.L. Oltenia SA Târgu-Jiu.

Instanța

de apel, față de criticile formulate de pârât a reținut în esență că, acesta a

avut apărător ales, dar care nu s-a mai prezentat la termenul din 5 iulie 2006,

când s-a judecat cauza.

Totuși,

pârâtul a fost prezent personal și nu a invocat o cauză ce a făcut imposibilă

prezența apărătorului ales, nesolicitând amânarea pronunțării în vederea

depunerii unor concluzii scrise de către apărătorul său, solicitând respingerea

cererii „cu precizarea că nu dorește să vândă terenul".

Referitor

la expertiza efectuată în cauză, în raport de care a susținut că nu a avut în

vedere toate obiectivele stabilite și nu a evidențiat valoarea totală și reală

a prejudiciului, s-a reținut că pârâtului a fost mulțumit de concluziile

lucrării, deoarece nu a formulat obiecțiuni.

De

altfel, s-a constatat că valoarea indicată de către experți a fost mai mică

decât cea oferită de expropriator, dar a fost avută în vedere de către instanță

ultima valoare, astfel că toate criticile au fost privite ca nefondate.

Împotriva

deciziei nr. 19/A din 22 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția civilă, în termen legal a declarat recurs C.P.

Invocând

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea

cererii de recurs se arată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu

încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 129 C. proc. civ. și art. 25

din Legea nr. 33/1994.

Se

arată că instanța nu a pus în discuție raportul de expertiză pentru ca

recurentul să-și exprime punctul de vedere, că acest raport nu a fost analizat

nici

de către instanță, neobservându-se că

nu s-a răspuns la toate obiectivele propuse,

evaluarea fiind făcută prin

omiterea valorii ce reprezintă lipsa de folosință a terenului.

De

asemenea, recurentul susține că în mod greșit instanța de apel nu a dispus

efectuarea unui supliment de expertiză prin care să fie soluționate toate

obiectivele propuse de pârât și nu a respectat nici cerințele art. 25 din Legea

nr. 33/1994.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

În

general, criticile din recurs sunt similare celor din apel.

Se

reține că recurentul pârât a fost prezent la instanță și nu a formulat nicio

obiecție la raportul de expertiză întocmit potrivit dispozițiilor art. 25 din

Legea

nr. 33/1994, conform cărora comisia

constituită din 3 experți a evaluat terenurile

supuse exproprierii la

suma de 4718,70 lei.

De

fapt, acesta și-a exprimat numai nemulțumirea legată de expropriere, pe care a

echivalat-o cu o vânzare cu care nu este de acord.

Chiar

dacă recurentul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, instanța a

reținut că lucrarea s-a întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 25 din Legea

nr. 33/1994, stabilind valoarea terenului, pârâtul neinvocând aspecte legate de

lipsa de folosință; el a susținut numai că nu este necesară exproprierea

terenului pentru scopul avut inițial în vedere.

În ceea

ce privește efectuarea unui supliment de expertiză se constată că, nu există o

cerere formulată de părți în acest sens, iar instanța a reținut că lucrarea

întocmită de comisia constituită din cei 3

experți a respectat dispozițiile legale în

materie.

Mai

mult decât atât, instanța a stabilit o sumă mai mare cu titlul de despăgubiri

în sarcina reclamantului, față de cea evidențiată în concluziile raportului de

expertiză.

Este

adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța

are îndatorirea „să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni

orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor

și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri

temeinice și legale'".

Cu

toate acestea, hotărârea se pronunță numai asupra obiectului cererii deduse

judecății.

În

virtutea rolului activ, pe care instanța trebuie să îl manifeste, se impune

totuși, să se pronunțe numai în raport de cererile formulate de părți, altfel,

încălcând principiul disponibilității.

În

speță, pârâtul nu a formulat nicio obiecție la raportul de expertiză și nici cu

privire la valoarea stabilită cu titlul de despăgubire, ignorând și procedurile

prealabile prev. de art. 14 din Legea nr. 33/1994, după primirea notificării,

astfel că toate criticile sunt nefondate.

De

fapt, ele vizează mai mult aspecte de netemeinicie decât de nelegalitate.

Pentru

aceste considerente, constatându-se că hotărârea recurată este legală, în

conformitate cu disp. art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.P. împotriva deciziei nr. 19/A din

22 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2007.