ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6629/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6629/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra cauzei

constată următoarele:

Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin

Sentința nr. 639 din 16 iunie 2009 a admis cererea formulată de expropriatorul

Statul Român prin S.N.L. O. SA în contradictoriu cu pârâta B.E. și

intervenientul în nume propriu U.I. A dispus exproprierea pentru cauză de

utilitate publică a terenului proprietatea pârâților în suprafață de 3180 mp,

situat în comuna Alunu, satul Ocracu, identificat prin Planul de amplasament

întocmit de Comisia de experți, de la dosar, în numele Statului Român și în

favoarea S.N.L. O. SA. A obligat pe expropriator să plătească pârâților

expropriați B.E. și U.I., în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii

definitive a sentinței, o despăgubire totală de 13.356 RON (1 euro/mp) și 400

RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a constatat că reclamanta a formulat cerere de

expropriere a imobilului compus din terenul în suprafață de 1917,37 mp, situat

în intravilanul comunei Alunu, județul Vâlcea, parcelele x și y pct.

"J.", conform planului anexat de amplasament și delimitare a

imobilului, vizat de OCPI Vâlcea și Primăria comunei Alunu, aparținând pârâtei

B.E., cu domiciliul în comuna Alunu, județul Vâlcea, cererea fiind ulterior

precizată pentru suprafața de 3180 mp (ședința publică din 16 iunie 2009).

Prin H.G. nr. 1578

din 8 decembrie 2005, publicată în M. Of. nr. 1161/21.12.2005, s-a declarat

utilitatea publică a lucrării de interes național "Menținerea și

dezvoltarea capacității de producție a câmpului minier Amaradia-Tărâia, etapa a

II-a, carierele Berbești și Olteț, județul Vâlcea", în scopul valorificării

zăcămintelor de cărbune (lignit) cuprinse în perimetrul de licență minieră.

Prin notificarea

înregistrată din 21 martie 2006 la Biroul Executorului Judecătoresc V.I. i s-a

comunicat pârâtei oferta de despăgubire a proprietății sale în valoare de 1920

lei (RON).

În ședința publică

din data de 16 iunie 2009, societatea reclamantă a precizat că solicită

exproprierea pentru cauză de utilitate publică a suprafeței de 3180 mp de la

pârâții B.E. și U.I., ambii moștenitori ai defunctei U.P., suprafață

identificată în urma expertizei tehnice întocmită în cauză, la valoarea

stabilită în expertiză.

La interpelarea

instanței, pârâta B.E. a arătat că este de acord cu exproprierea suprafeței de

3180 mp și, de asemenea, este de acord ca și fratele ei, U.I. să primească

despăgubiri pentru acest teren.

Pentru stabilirea

cuantumului despăgubirilor privind terenul supus exproprierii în suprafață de

3180 mp, în conformitate cu dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994,

tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice de către o comisie de

experți compusă din experții ing. C.T., L.I., F.O., desemnați cu acordul

părților.

Comisia constituită

din cei 3 experți a întocmit un raport de expertiză prin care a identificat

terenul pentru care s-a solicitat exproprierea, constatându-se că acesta are o

suprafață totală de 3180 mp și e situat în comuna Alunu, conform Planului de

amplasament și delimitare anexat la raportul de expertiză.

Comisia de experți a

evaluat terenul supus exproprierii ca fiind teren agricol, prin 3 metode:

Într-o primă metodă,

s-au avut în vedere vânzările de terenuri agricole extravilane la prețul de 1

RON/mp, conform contractelor de vânzare-cumpărare puse la dispoziție de SNL O.

SA, pentru terenurile cumpărate de această societate.

Într-o altă metodă,

s-au avut în vedere prețurile de vânzare pentru terenurile agricole, practicate

între persoanele fizice, stabilindu-se prețuri între 2 RON și 2,2 RON/mp.

În cea de-a treia

metodă, având în vedere prețul pieței, s-a avut în vedere valoarea terenului

stabilită și după venitul net pe o perioadă de 25 ani.

Astfel, s-a avut în

vedere cultura de fânețe, o producție medie de 3500 kg fân la hectar și prețul

de 0,55 RON/kg fân.

În funcție de prețul

pieței și valoarea terenului după venit, experții au stabilit un preț mediu

pentru zona expropriată de 2,50 RON/mp, ajungând pentru suprafața totală de

3180 mp supusă exproprierii, la o valoare de 7.950 RON, ce ar reprezenta

despăgubirea ce ar urma să o primească persoanele expropriate.

Valoarea

despăgubirilor propusă de comisia de experți a fost contestată de persoanele

expropriate, invocând în special hotărâri judecătorești și tranzacții încheiate

chiar de către SNL O. SA cu alte persoane expropriate din zonă, cărora li s-au

preluat terenuri echivalente în același scop.

După declararea

utilității publice, expropriatorul și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de

art. 12 - 14 din Legea nr. 33/1994, întocmind planul de expropriere cu

terenurile și construcțiile ce urmează să fie supuse acestei măsuri, a

identificat proprietarii terenurilor, beneficiari ai Legii nr. 18/1991 și a

făcut oferta de despăgubiri, expropriatului în cauză, propunându-i o

despăgubire de 7950 RON conform raportului de expertiză. A fost îndeplinită în

totalitate procedura prealabilă fazei judecătorești a exproprierii.

Potrivit art. 23

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, "instanța va verifica dacă sunt

îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru expropriere și va stabili

cuantumul despăgubirilor".

Cum între părți nu a

intervenit o înțelegere privind cuantumul despăgubirilor, stabilirea acestora

s-a făcut conform art. 25 - 27 din Legea nr. 33/1994.

Conform art. 26 alin.

(1) și (2) "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din

prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".

Totodată, conform

art. 27 din lege, "primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara

cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea

acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de

expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă

persoană interesată".

Oferta

expropriatorului a fost de 2,50 RON/mp, ajungând pentru suprafața totală de

3180 mp supusă exproprierii, la o valoare de 7.950 RON.

Cererea persoanelor

expropriate a fost de 7 Euro/mp, dar în alte cauze, conform hotărârilor

judecătorești menționate mai sus, instanțele au acordat în anii 2006 - 2007

prețuri de 1 - 2 RON/mp pentru terenuri echivalente, vizând exproprierea pentru

aceeași utilitate publică.

În speță, de la

pârâți s-a preluat o suprafață de 3180 mp, instanța apreciind că se cuvine

intimaților o despăgubire cât mai apropiată de valoarea reală a terenului și de

prejudiciul pe care aceștia îl încearcă prin măsura exproprierii.

Tribunalul a apreciat

că prețul oferit de expropriator și propus de comisia de experți se situează,

în mod nejustificat, cu mult sub cele rezultate dintr-o negociere reală a părților,

așa încât, instanța s-a oprit la un preț mediu, situat între ofertă, cererea

expropriatului și prețul maxim acordat pentru terenuri similare, respectiv 1

Euro/mp (4,2 RON la data pronunțării sentinței), prin urmare pentru suprafața

de 3180 mp ce urmează să fie expropriată, instanța a apreciat că despăgubirile

se situează la suma de 13.356 RON.

Soluția primei

instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori

și de familie, prin Decizia nr. 158/A din 18 noiembrie 2009, prin care s-au

respins apelurile declarate de reclamantă (căreia i s-a admis cererea de

repunere în termenul de declarare a apelului), de pârâtă și de intervenient

împotriva sentinței tribunalului.

Recursurile declarate

de reclamantă, pârâtă și intervenient au fost admise de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia nr.

3350 din 11 aprilie 2011. A fost casată decizia recurată și a fost trimisă

cauza spre rejudecare instanței de apel.

S-a reținut de către

instanța supremă, pornind de la prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., că instanța de apel nu a examinat și nu a răspuns la motivele de apel.

S-a respins totodată

excepția nulității recursului pârâților B.E. și U.I. pentru nemotivare,

invocată de reprezentantul Ministerului Public.

Rejudecând după

casare, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin Decizia nr. H3/A din 14

decembrie 2011 a respins apelurile declarate de reclamanta S.N.L. O. SA, de

pârâta B.E. și de intervenientul în nume propriu U.I. împotriva sentinței

tribunalului.

Examinând apelurile

declarate, în raport de îndrumările date de Înalta Curte de Casație și

Justiție, în decizia de casare, s-a constatat că nu sunt fondate.

În conformitate cu

îndrumările date prin decizia de casare, părțile au fost întrebate dacă

solicită probe, chiar și o altă expertiză, însă acestea au arătat expres că nu

înțeleg să formuleze alte cereri, nu au probe de solicitat, precizând că în

cauză s-a efectuat o expertiză conform dispozițiilor legale prevăzute de Legea

nr. 33/1994.

Astfel, curtea a

apreciat că apelul comun al pârâtei B.E. și al intervenientului U.I. este

nefondat, întrucât așa cum a rezultat din probele administrate în cauză,

respectiv expertiza efectuată de comisia de experți, despăgubirea acordată de

instanța de fond se situează între limitele stabilite de lege, respectiv 2,5

RON/mp oferită de expropriator și 7 Euro/mp cerută de expropriat, conform

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză

de utilitate publică.

Pentru aceleași

considerente nu a fost găsit fondat nici apelul declarat de reclamanta S.N.L.

O. SA, deoarece potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994,

"primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu

pretențiile formulate de părți și va hotărî", iar potrivit alin. (2)

"despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea

oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de

expropriat".

S-a constatat că

procedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică, motiv pentru care în baza art. 296 C. proc. civ., s-au respins

apelurile ca nefondate.

Împotriva acestei

ultime decizii au declarat recursuri reclamanta, pârâta și intervenientul.

Prin motivele de

recurs, întemeiate pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., reclamanta

S.N.L. O. SA a solicitat schimbarea în parte a deciziei atacate și admiterea

cererii așa cum a fost formulată, stabilind ca justă și prealabilă despăgubire

pentru exproprierea terenului în suprafață de 3180 mp, identificat prin

expertiza tehnică efectuată în cauză, suma globală de 7.950 RON.

A criticat soluția

instanțelor fondului care printr-o greșită interpretare și aplicare a legii a

oferit o despăgubire fără niciun suport legal sau tehnic, înlăturând atât

valoarea ofertei sale inițiale, cât și concluziile raportului comisiei de

experți, în schimbul unei valori cu adevărat arbitrare de 1 Euro/mp (4,2 RON la

data pronunțării sentinței), respectiv suma totală de 13.356 RON.

A arătat că au fost

înlăturate criticile formulate în apel susținându-se că nu se poate reține că

instanța nu putea stabili, motivat, o altă valoare decât cea din expertiza

tehnică, or, criteriul "negociere reală a părților" pe care și-a

motivat tribunalul susținerea nu se regăsește în limitele dispozițiilor legii

exproprierii.

Dacă ar fi existat o

negociere între părți, aceasta s-ar fi finalizat în mod cert cu o convenție

obligatorie pentru părți.

A mai precizat că

este adevărat că legea permite instanței să aprecieze asupra cuantumului

despăgubirilor datorate expropriatului, însă această operațiune trebuie să aibă

în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau

altor persoane îndreptățite, prin prisma prețurilor cu care se vând în mod

obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data

întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

său, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

În speță însă,

argumentele instanței nu au fost considerate suficiente pentru a explica

înlăturarea concluziilor lucrării de specialitate întocmită de cei trei experți

desemnați în cauză, raport de expertiză ce a avut în vedere toate criteriile

impuse de legea exproprierii.

A concluzionat astfel

că instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală, cu încălcarea dispozițiilor

art. 27 din Legea nr. 33/1994, întrucât a păstrat sentința tribunalului care a

înlăturat concluziile expertizei, raportându-se la un criteriu neargumentat și

fără să fie susținut de dovezi (criteriul "negociere reală a

părților").

Pârâta B.E. a

solicitat, prin motivele de recurs, schimbarea în parte a hotărârii în sensul

obligării expropriatorului la plata sumei de 7 Euro/mp.

A prezentat situația

derulării procesului prin acționarea sa în judecată de către reclamantă,

arătând că nu a acceptat oferta derizorie, aceasta nefiind în concordanță cu

calitatea terenului, în subsolul căruia se află o bogăție semnificativă și, de

asemenea, fiind un teren agricol de foarte bună calitate.

A mai precizat că

reclamanta, fără a-i cere acordul, a defrișat pomii fructiferi aflați pe teren

și a început excavările, distrugându-i în totalitate recolta de porumb dată în

pârg.

În continuare, pârâta

a făcut cunoscut că a formulat cerere împotriva societății la Judecătoria

Horezu, care a fost respinsă și că a formulat și plângere penală la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Horezu, pentru comiterea infracțiunii de distrugere și

tulburare de posesie, care a dispus neînceperea urmăririi penale, în toată

această perioadă reclamanta excavând 95% din suprafața terenului său, fără

niciun drept.

În consecință,

datorită faptului că toate eforturile sale în demersurile de a primi un preț

rezonabil pentru terenul expropriat au fost zadarnice, a fost de acord cu

exproprierea dar cu obligarea reclamantei la plata sumei de 7 Euro/mp întrucât

la acest preț a găsit un teren agricol asemănător.

A solicitat și

despăgubirea cu suma de 20.000 RON reprezentând echivalentul uzufructului pe o

perioadă de 5 ani, cât nu a putut folosi terenul datorită excavărilor efectuate

abuziv.

Prin recursul

declarat, intervenientul U.I. a solicitat modificarea hotărârii atacate, iar pe

fond, obligarea societății reclamante la plata despăgubirilor civile

reprezentând valoarea reală a terenului expropriat la suma de 7 Euro/mp către

sora sa B.E..

A arătat în acest

sens că deși figurează în procesul-verbal de punere în posesie pe acel teren,

în suprafață de 3180 mp, în realitate, urmare partajului voluntar efectuat în

data de 16 iunie 1997, împreună cu surorile sale, printr-un înscris înregistrat

la Primăria comunei Alunu, respectivul teren i-a revenit în proprietate surorii

sale B.E., astfel încât aceasta este îndreptățită a primi despăgubirile.

A mai precizat că

deși a arătat la instanțele fondului respectivul aspect, acestea nu au ținut

cont de acordul de voință.

Recursul reclamantei

este fondat, urmând a fi admis în considerarea argumentelor ce succed.

Se rețin ca

întemeiate criticile reclamantei potrivit cărora criteriile avute în vedere de

instanțele fondului la stabilirea cuantumului despăgubirilor nu sunt stabilite

de lege.

Astfel, potrivit art.

26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, "despăgubirea se compune din

valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile

prezentate de aceștia".

Prin urmare, legea

stabilește un criteriu legal de determinare a despăgubirii constând în

"prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză".

În cauză însă, în

această operațiune de determinare a despăgubirii, instanțele fondului s-au

raportat la alte elemente decât cele legale ceea ce atrage incidența motivului

de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., invocat de reclamantă

în susținerea căii de atac dedusă judecății.

Se constată în acest

context că în cauză a fost întocmită o expertiză tehnică de specialitate prin

care, pornind de la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, s-a procedat la

evaluarea imobilului supus exproprierii și stabilirea cuantumului despăgubirilor

cu respectarea criteriilor legale.

Au fost avute astfel

în vedere atât prețurile de vânzare ale terenurilor din zona exproprierii,

potrivit contractelor de vânzare-cumpărare puse la dispoziție de către

reclamantă pentru terenurile cumpărate de aceasta, cât și prețurile de

circulație pentru terenurile agricole între persoane fizice, conform actelor de

vânzare-cumpărare încheiate în zonă, ținându-se totodată cont și de valoarea

terenului după venitul net pe o perioadă de 25 de ani.

Or,

aceste constatări ale raportului de expertiză au fost eronat înlăturate de

către instanțele fondului care au stabilit că se impune o despăgubire mai

apropiată de valoarea reală a terenului și de prejudiciul încercat prin măsura

exproprierii și au apreciat că aceasta este în cuantum de 13.356 RON, sumă care

ar rezulta dintr-o negociere reală a părților.

Procedând în acest

mod, instanțele fondului au stabilit despăgubirea cuvenită prin raportare la

alte criterii decât cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și

avute în vedere prin raportul de expertiză întocmit în cauză, motiv pentru care

se impune admiterea recursului reclamantei, în sensul stabilirii cuantumului

despăgubirilor la suma de 7.950 RON, conform raportului de expertiză.

Recursurile pârâtei

și intervenientului sunt nule.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la

art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este

nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute

la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Potrivit legii, nu

orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii

recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea

motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici

privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.

Indicarea greșită a

motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora

realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face

posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din cod.

Or, în speță,

criticile formulate de pârâtă și intervenient, nu permit încadrarea în motivele

de nelegalitate prevăzute de textele de lege menționate.

Eventualele critici

susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit

să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive

este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.

Se observă însă că în

cauză nu au fost prezentate decât situații de fapt, relatări ale succesiunii de

evenimente și nemulțumirile referitoare la cuantumul despăgubirilor.

În acest context, se

reține că menționarea caracteristicilor terenului în litigiu care ar conduce,

în opinia recurentei-pârâte, la stabilirea unor despăgubiri mai mari în sarcina

expropriatorului nu se pot constitui în veritabile critici de nelegalitate în

sensul textului de lege la care s-a făcut referire.

În ceea ce privește

recursul intervenientului, prin acesta nu se solicită decât a se constata că

despăgubirile se cuvin în exclusivitate surorii sale, recurenta-pârâtă B.E.,

făcând referire la un act de partaj voluntar, care însă nu se regăsește în

lucrările și actele dosarului.

Văzând dispozițiile

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe cele ale art.

306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod, se va constata nulitatea

căilor de atac exercitate în asemenea condiții procedurale încât nu este

posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

Pentru aceste motive,

se va admite recursul declarat de reclamantă, se va modifica în parte decizia,

în sensul că se va admite apelul reclamantei împotriva sentinței tribunalului,

care va fi schimbată în parte și se va stabili cuantumul despăgubirilor la suma

de 7.950 RON, menținându-se celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței și

se vor constata nule recursurile pârâtei și intervenientului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta S.N.L. O. SA, în prezent SC C.E.O. SA împotriva Deciziei

nr. H3/A din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Modifică în parte

decizia, în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva Sentinței

nr. 639 din 16 iunie 2009 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, pe care o

schimbă în parte și stabilește cuantumul despăgubirilor la suma de 7.950 RON.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei și sentinței.

Constată nule

recursurile declarate de pârâta B.E. și de intervenientul U.I. împotriva

aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2012.

Procesat de GGC - CL