ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6629/2012

Asupra cauzei constată următoarele: Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin Sentința nr. 639 din 16 iunie 2009 a admis cererea formulată de expropriatorul Statul Român prin S.N.L. O. SA în contradictoriu cu pârâta B.E. și intervenientul în nume propriu U.I. A dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenului proprietatea pârâților în suprafață de 3180 mp, situat în comuna Alunu, satul Ocracu, identificat prin Planul de amplasament întocmit de Comisia de experți, de la dosar, în numele Statului Român și în favoarea S.N.L. O. SA. A obligat pe expropriator să plătească pârâților expropriați B.E. și U.I., în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței, o despăgubire totală de 13.356 RON (1 euro/mp) și 400 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că reclamanta a formulat cerere de expropriere a imobilului compus din terenul în suprafață de 1917,37 mp, situat în intravilanul comunei Alunu, județul Vâlcea, parcelele x și y pct. "J.", conform planului anexat de amplasament și delimitare a imobilului, vizat de OCPI Vâlcea și Primăria comunei Alunu, aparținând pârâtei B.E., cu domiciliul în comuna Alunu, județul Vâlcea, cererea fiind ulterior precizată pentru suprafața de 3180 mp (ședința publică din 16 iunie 2009). Prin H.G. nr. 1578 din 8 decembrie 2005, publicată în M. Of. nr. 1161/21.12.2005, s-a declarat utilitatea publică a lucrării de interes național "Menținerea și dezvoltarea capacității de producție a câmpului minier Amaradia-Tărâia, etapa a II-a, carierele Berbești și Olteț, județul Vâlcea", în scopul valorificării zăcămintelor de cărbune (lignit) cuprinse în perimetrul de licență minieră.

Prin notificarea înregistrată din 21 martie 2006 la Biroul Executorului Judecătoresc V.I. i s-a comunicat pârâtei oferta de despăgubire a proprietății sale în valoare de 1920 lei (RON). În ședința publică din data de 16 iunie 2009, societatea reclamantă a precizat că solicită exproprierea pentru cauză de utilitate publică a suprafeței de 3180 mp de la pârâții B.E. și U.I., ambii moștenitori ai defunctei U.P., suprafață identificată în urma expertizei tehnice întocmită în cauză, la valoarea stabilită în expertiză. La interpelarea instanței, pârâta B.E. a arătat că este de acord cu exproprierea suprafeței de 3180 mp și, de asemenea, este de acord ca și fratele ei, U.I. să primească despăgubiri pentru acest teren.

Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor privind terenul supus exproprierii în suprafață de 3180 mp, în conformitate cu dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice de către o comisie de experți compusă din experții ing. C.T., L.I., F.O., desemnați cu acordul părților. Comisia constituită din cei 3 experți a întocmit un raport de expertiză prin care a identificat terenul pentru care s-a solicitat exproprierea, constatându-se că acesta are o suprafață totală de 3180 mp și e situat în comuna Alunu, conform Planului de amplasament și delimitare anexat la raportul de expertiză. Comisia de experți a evaluat terenul supus exproprierii ca fiind teren agricol, prin 3 metode: Într-o primă metodă, s-au avut în vedere vânzările de terenuri agricole extravilane la prețul de 1 RON/mp, conform contractelor de vânzare-cumpărare puse la dispoziție de SNL O. SA, pentru terenurile cumpărate de această societate.

Într-o altă metodă, s-au avut în vedere prețurile de vânzare pentru terenurile agricole, practicate între persoanele fizice, stabilindu-se prețuri între 2 RON și 2,2 RON/mp. În cea de-a treia metodă, având în vedere prețul pieței, s-a avut în vedere valoarea terenului stabilită și după venitul net pe o perioadă de 25 ani. Astfel, s-a avut în vedere cultura de fânețe, o producție medie de 3500 kg fân la hectar și prețul de 0,55 RON/kg fân. În funcție de prețul pieței și valoarea terenului după venit, experții au stabilit un preț mediu pentru zona expropriată de 2,50 RON/mp, ajungând pentru suprafața totală de 3180 mp supusă exproprierii, la o valoare de 7.950 RON, ce ar reprezenta despăgubirea ce ar urma să o primească persoanele expropriate.

Valoarea despăgubirilor propusă de comisia de experți a fost contestată de persoanele expropriate, invocând în special hotărâri judecătorești și tranzacții încheiate chiar de către SNL O. SA cu alte persoane expropriate din zonă, cărora li s-au preluat terenuri echivalente în același scop. După declararea utilității publice, expropriatorul și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 12 - 14 din Legea nr. 33/1994, întocmind planul de expropriere cu terenurile și construcțiile ce urmează să fie supuse acestei măsuri, a identificat proprietarii terenurilor, beneficiari ai Legii nr. 18/1991 și a făcut oferta de despăgubiri, expropriatului în cauză, propunându-i o despăgubire de 7950 RON conform raportului de expertiză.

A fost îndeplinită în totalitate procedura prealabilă fazei judecătorești a exproprierii. Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, "instanța va verifica dacă sunt îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru expropriere și va stabili cuantumul despăgubirilor". Cum între părți nu a intervenit o înțelegere privind cuantumul despăgubirilor, stabilirea acestora s-a făcut conform art. 25 - 27 din Legea nr. 33/1994. Conform art. 26 alin. (1) și (2) "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia". Totodată, conform art. 27 din lege, "primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată". Oferta expropriatorului a fost de 2,50 RON/mp, ajungând pentru suprafața totală de 3180 mp supusă exproprierii, la o valoare de 7.950 RON.

Cererea persoanelor expropriate a fost de 7 Euro/mp, dar în alte cauze, conform hotărârilor judecătorești menționate mai sus, instanțele au acordat în anii 2006 - 2007 prețuri de 1 - 2 RON/mp pentru terenuri echivalente, vizând exproprierea pentru aceeași utilitate publică. În speță, de la pârâți s-a preluat o suprafață de 3180 mp, instanța apreciind că se cuvine intimaților o despăgubire cât mai apropiată de valoarea reală a terenului și de prejudiciul pe care aceștia îl încearcă prin măsura exproprierii.

Tribunalul a apreciat că prețul oferit de expropriator și propus de comisia de experți se situează, în mod nejustificat, cu mult sub cele rezultate dintr-o negociere reală a părților, așa încât, instanța s-a oprit la un preț mediu, situat între ofertă, cererea expropriatului și prețul maxim acordat pentru terenuri similare, respectiv 1 Euro/mp (4,2 RON la data pronunțării sentinței), prin urmare pentru suprafața de 3180 mp ce urmează să fie expropriată, instanța a apreciat că despăgubirile se situează la suma de 13.356 RON. Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 158/A din 18 noiembrie 2009, prin care s-au respins apelurile declarate de reclamantă (căreia i s-a admis cererea de repunere în termenul de declarare a apelului), de pârâtă și de intervenient împotriva sentinței tribunalului.

Recursurile declarate de reclamantă, pârâtă și intervenient au fost admise de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 3350 din 11 aprilie 2011. A fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare instanței de apel. S-a reținut de către instanța supremă, pornind de la prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că instanța de apel nu a examinat și nu a răspuns la motivele de apel. S-a respins totodată excepția nulității recursului pârâților B.E. și U.I. pentru nemotivare, invocată de reprezentantul Ministerului Public. Rejudecând după casare, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin Decizia nr. H3/A din 14 decembrie 2011 a respins apelurile declarate de reclamanta S.N.L.

O. SA, de pârâta B.E. și de intervenientul în nume propriu U.I. împotriva sentinței tribunalului. Examinând apelurile declarate, în raport de îndrumările date de Înalta Curte de Casație și Justiție, în decizia de casare, s-a constatat că nu sunt fondate. În conformitate cu îndrumările date prin decizia de casare, părțile au fost întrebate dacă solicită probe, chiar și o altă expertiză, însă acestea au arătat expres că nu înțeleg să formuleze alte cereri, nu au probe de solicitat, precizând că în cauză s-a efectuat o expertiză conform dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 33/1994. Astfel, curtea a apreciat că apelul comun al pârâtei B.E. și al intervenientului U.I.

este nefondat, întrucât așa cum a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv expertiza efectuată de comisia de experți, despăgubirea acordată de instanța de fond se situează între limitele stabilite de lege, respectiv 2,5 RON/mp oferită de expropriator și 7 Euro/mp cerută de expropriat, conform dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Pentru aceleași considerente nu a fost găsit fondat nici apelul declarat de reclamanta S.N.L.

O. SA, deoarece potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, "primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî", iar potrivit alin. (2) "despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat". S-a constatat că procedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care în baza art. 296 C. proc. civ., s-au respins apelurile ca nefondate. Împotriva acestei ultime decizii au declarat recursuri reclamanta, pârâta și intervenientul. Prin motivele de recurs, întemeiate pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., reclamanta S.N.L. O. SA a solicitat schimbarea în parte a deciziei atacate și admiterea cererii așa cum a fost formulată, stabilind ca justă și prealabilă despăgubire pentru exproprierea terenului în suprafață de 3180 mp, identificat prin expertiza tehnică efectuată în cauză, suma globală de 7.950 RON. A criticat soluția instanțelor fondului care printr-o greșită interpretare și aplicare a legii a oferit o despăgubire fără niciun suport legal sau tehnic, înlăturând atât valoarea ofertei sale inițiale, cât și concluziile raportului comisiei de experți, în schimbul unei valori cu adevărat arbitrare de 1 Euro/mp (4,2 RON la data pronunțării sentinței), respectiv suma totală de 13.356 RON.

A arătat că au fost înlăturate criticile formulate în apel susținându-se că nu se poate reține că instanța nu putea stabili, motivat, o altă valoare decât cea din expertiza tehnică, or, criteriul "negociere reală a părților" pe care și-a motivat tribunalul susținerea nu se regăsește în limitele dispozițiilor legii exproprierii. Dacă ar fi existat o negociere între părți, aceasta s-ar fi finalizat în mod cert cu o convenție obligatorie pentru părți.

A mai precizat că este adevărat că legea permite instanței să aprecieze asupra cuantumului despăgubirilor datorate expropriatului, însă această operațiune trebuie să aibă în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, prin prisma prețurilor cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului său, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. În speță însă, argumentele instanței nu au fost considerate suficiente pentru a explica înlăturarea concluziilor lucrării de specialitate întocmită de cei trei experți desemnați în cauză, raport de expertiză ce a avut în vedere toate criteriile impuse de legea exproprierii.

A concluzionat astfel că instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală, cu încălcarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994, întrucât a păstrat sentința tribunalului care a înlăturat concluziile expertizei, raportându-se la un criteriu neargumentat și fără să fie susținut de dovezi (criteriul "negociere reală a părților"). Pârâta B.E. a solicitat, prin motivele de recurs, schimbarea în parte a hotărârii în sensul obligării expropriatorului la plata sumei de 7 Euro/mp. A prezentat situația derulării procesului prin acționarea sa în judecată de către reclamantă, arătând că nu a acceptat oferta derizorie, aceasta nefiind în concordanță cu calitatea terenului, în subsolul căruia se află o bogăție semnificativă și, de asemenea, fiind un teren agricol de foarte bună calitate.

A mai precizat că reclamanta, fără a-i cere acordul, a defrișat pomii fructiferi aflați pe teren și a început excavările, distrugându-i în totalitate recolta de porumb dată în pârg. În continuare, pârâta a făcut cunoscut că a formulat cerere împotriva societății la Judecătoria Horezu, care a fost respinsă și că a formulat și plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, pentru comiterea infracțiunii de distrugere și tulburare de posesie, care a dispus neînceperea urmăririi penale, în toată această perioadă reclamanta excavând 95% din suprafața terenului său, fără niciun drept. În consecință, datorită faptului că toate eforturile sale în demersurile de a primi un preț rezonabil pentru terenul expropriat au fost zadarnice, a fost de acord cu exproprierea dar cu obligarea reclamantei la plata sumei de 7 Euro/mp întrucât la acest preț a găsit un teren agricol asemănător.

A solicitat și despăgubirea cu suma de 20.000 RON reprezentând echivalentul uzufructului pe o perioadă de 5 ani, cât nu a putut folosi terenul datorită excavărilor efectuate abuziv. Prin recursul declarat, intervenientul U.I. a solicitat modificarea hotărârii atacate, iar pe fond, obligarea societății reclamante la plata despăgubirilor civile reprezentând valoarea reală a terenului expropriat la suma de 7 Euro/mp către sora sa B.E.. A arătat în acest sens că deși figurează în procesul-verbal de punere în posesie pe acel teren, în suprafață de 3180 mp, în realitate, urmare partajului voluntar efectuat în data de 16 iunie 1997, împreună cu surorile sale, printr-un înscris înregistrat la Primăria comunei Alunu, respectivul teren i-a revenit în proprietate surorii sale B.E., astfel încât aceasta este îndreptățită a primi despăgubirile.

A mai precizat că deși a arătat la instanțele fondului respectivul aspect, acestea nu au ținut cont de acordul de voință. Recursul reclamantei este fondat, urmând a fi admis în considerarea argumentelor ce succed. Se rețin ca întemeiate criticile reclamantei potrivit cărora criteriile avute în vedere de instanțele fondului la stabilirea cuantumului despăgubirilor nu sunt stabilite de lege. Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia". Prin urmare, legea stabilește un criteriu legal de determinare a despăgubirii constând în "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză". În cauză însă, în această operațiune de determinare a despăgubirii, instanțele fondului s-au raportat la alte elemente decât cele legale ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., invocat de reclamantă în susținerea căii de atac dedusă judecății. Se constată în acest context că în cauză a fost întocmită o expertiză tehnică de specialitate prin care, pornind de la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, s-a procedat la evaluarea imobilului supus exproprierii și stabilirea cuantumului despăgubirilor cu respectarea criteriilor legale. Au fost avute astfel în vedere atât prețurile de vânzare ale terenurilor din zona exproprierii, potrivit contractelor de vânzare-cumpărare puse la dispoziție de către reclamantă pentru terenurile cumpărate de aceasta, cât și prețurile de circulație pentru terenurile agricole între persoane fizice, conform actelor de vânzare-cumpărare încheiate în zonă, ținându-se totodată cont și de valoarea terenului după venitul net pe o perioadă de 25 de ani.

Or, aceste constatări ale raportului de expertiză au fost eronat înlăturate de către instanțele fondului care au stabilit că se impune o despăgubire mai apropiată de valoarea reală a terenului și de prejudiciul încercat prin măsura exproprierii și au apreciat că aceasta este în cuantum de 13.356 RON, sumă care ar rezulta dintr-o negociere reală a părților. Procedând în acest mod, instanțele fondului au stabilit despăgubirea cuvenită prin raportare la alte criterii decât cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și avute în vedere prin raportul de expertiză întocmit în cauză, motiv pentru care se impune admiterea recursului reclamantei, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor la suma de 7.950 RON, conform raportului de expertiză.

Recursurile pârâtei și intervenientului sunt nule. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat. Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din cod. Or, în speță, criticile formulate de pârâtă și intervenient, nu permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de textele de lege menționate.

Eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel. Se observă însă că în cauză nu au fost prezentate decât situații de fapt, relatări ale succesiunii de evenimente și nemulțumirile referitoare la cuantumul despăgubirilor. În acest context, se reține că menționarea caracteristicilor terenului în litigiu care ar conduce, în opinia recurentei-pârâte, la stabilirea unor despăgubiri mai mari în sarcina expropriatorului nu se pot constitui în veritabile critici de nelegalitate în sensul textului de lege la care s-a făcut referire.

În ceea ce privește recursul intervenientului, prin acesta nu se solicită decât a se constata că despăgubirile se cuvin în exclusivitate surorii sale, recurenta-pârâtă B.E., făcând referire la un act de partaj voluntar, care însă nu se regăsește în lucrările și actele dosarului. Văzând dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod, se va constata nulitatea căilor de atac exercitate în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

Pentru aceste motive, se va admite recursul declarat de reclamantă, se va modifica în parte decizia, în sensul că se va admite apelul reclamantei împotriva sentinței tribunalului, care va fi schimbată în parte și se va stabili cuantumul despăgubirilor la suma de 7.950 RON, menținându-se celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței și se vor constata nule recursurile pârâtei și intervenientului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.N.L. O. SA, în prezent SC C.E.O. SA împotriva Deciziei nr. H3/A din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Modifică în parte decizia, în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva Sentinței nr. 639 din 16 iunie 2009 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, pe care o schimbă în parte și stabilește cuantumul despăgubirilor la suma de 7.950 RON. Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. Constată nule recursurile declarate de pârâta B.E. și de intervenientul U.I. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2012. Procesat de GGC - CL