ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6129/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6129/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile

de față, a

reținut următoarele:

judecată

1.1.

Obiect

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția civilă, la 8 februarie 2007,

reclamantul Statul Român prin  S.N.L.O.

SA

Târgu Jiu a chemat în judecată pe pârâtul S.I.G. (zis D.) pentru ca instanța,

prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună exproprierea terenului în suprafață

de 0,6512 mp, categoria de folosință arabil, deținut de pârât.

1.2.

În fapt

În motivarea cererii

de chemare în judecată s-a arătat că prin HGR nr.

1578/2005 s-a declarat utilitatea publică a lucrării de interes național

„Menținerea și dezvoltarea capacității de producție a câmpului minier

Amaradia-Taraia, etapa a II-a,

carierele Berbești și Olteț, județul

Vâlcea".

Pârâtul a fost

notificat în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr.

33/1994 și i s-a comunicat procesul-verbal pentru

consemnarea rezultatului cercetării

prealabile

în vederea declarării utilității publice a lucrării de interes național, precum

și

oferta de despăgubiri a reclamantului.

Pârâtul

nu a depus întâmpinare în termen de 45 de zile de la primirea notificării.

1.3.

în drept

Acțiunea

a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 21 și urm. din Legea nr.

33/1994.

2.

Hotărârea

primei instanțe

Prin sentința

civilă nr. 873 din 18 octombrie 2007 Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a admis

cererea și a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenului

proprietatea pârâtului expropriat, în suprafață de 7064,37 mp, situat în comuna

Alunu, satul Roșia, parcela 2611/71620/155.

A

fost obligat expropriatorul să-i plătească pârâtului expropriat, în termen de

cel

mult 30 de zile de la data

rămânerii definitive a sentinței, o despăgubire totală de 35.325 lei și 400 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prețurile oferite de expropriator

și propus de comisia de experți se situează,

în mod nejustificat, cu mult sub cele

rezultate

dintr-o negociere reală a părților, prin care același expropriator a acordat

despăgubiri

de 12 lei/mp.

Instanța

s-a oprit la un preț mediu, situat între ofertă, cererea expropriatului și

prețul maxim acordat

pentru terenuri similare, respectiv 5 lei/mp de teren.

3.

Hotărârea

instanței de apel

Prin decizia civilă

nr. 26A din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești,

secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse apelurile

declarate de ambele părți.

În considerentele

hotărârii s-a arătat că instanța de fond a ținut cont în mod

corect de dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 33/1994. Instanța a comparat

rezultatul expertizei cu pretențiile formulate de părți și a hotărât

asupra despăgubirii de 5 lei/mp fără ca aceasta să fie mai mică decât cea

oferită de expropriator și nici mai

mare

decât cea solicitată de expropriat, potrivit cu prevederile art. 27 din lege.

Împrejurarea

că la dosar au fost depuse hotărâri judecătorești pronunțate în

cazuri similare, iar instanța de fond le-a avut în

vedere la aprecierea despăgubirilor, nu

poate echivala cu încălcarea principiului relativității actelor

juridice ori a se aprecia că

în speță

s-a apelat la precedentul judiciar, ci dimpotrivă, relevă interesul instanței

de a

promova principiul securității

raporturilor juridice, în păstrarea căruia un rol esențial îl

are

practica unitară a instanțelor.

Curtea

Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza A.B. împotriva României

din 6 decembrie 2007, constatând încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, precum și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la

Convenție combinat cu art. 14.

Deși la

dosarul cauzei s-au depus hotărâri judecătorești care să fie avute în vedere la

aprecierea cuantumului despăgubirilor, trebuie observat că acelea la care

fiecare din părți se referă, sunt pronunțate la

momente diferite, pe măsura evoluției

prețurilor de vânzare a

terenurilor cu regim juridic similar, aspect pe care prima

instanță l-a avut în vedere statuând în mod

corect că despăgubirea acordată trebuie să

se situeze cât mai aproape de valoarea reală a terenului și de

prejudiciul încercat prin

măsura exproprierii.

4.1. Motive

Reclamanta

a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9

C. proc. civ., prin care, după ce a prezentat

soluțiile la care s-au oprit instanțele de fond, a formulat următoarele

critici:

Motivarea hotărârii instanței de apel este străină de natura litigiului

de față, și în

consecință hotărârea este lipsită de temei legal datorită faptului că

deciziile Curții

Europene a

Drepturilor Omului la care s-a referit instanța privesc situații în care

petenții dispuneau și au dovedit existența unui

drept, respectiv titlu de creanță valabile și recunoscute conform legilor

interne, iar nu simple pretenții neprobate nici în drept,

nici în fapt.

În nicio altă hotărâre de expropriere instanța nu a neglijat

concluziile raportului

comisiei de experți cu privire la cuantumul justei și

prealabilei despăgubiri cuvenite

proprietarului expropriat, tocmai datorită faptului că o

asemenea hotărâre ar fi lipsită de

temei legal sau tehnic, fiind supusă doar

arbitrarului judecătorului, ceea ce nu poate fi

primit.

4.2.

Întâmpinarea

Intimatul a

depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

rămas fără obiect deoarece executorul judecătoresc

a fost sesizat cu o cerere de punere

în

posesie asupra terenului intimatului, urmând probabil ca în scurt timp să fie

sesizată

instanța de judecată pentru a învesti cu formulă executorie

hotărârea tribunalului. Valoarea despăgubirilor a fost acceptată de către

recurentă.

4.3.

Analiza făcută

de instanța de recurs

Recursul este întemeiat pentru

următoarele considerente:

Conform

art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea despăgubirilor instanța

va constitui o comisie de experți compusă

dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al

treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.

Art. 26 alin. (1) și (2) din aceeași lege stabilește că despăgubirea se

compune din

valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite. La

calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor

ține seama de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză, precum și

de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în

considerare și dovezile prezentate de aceștia.

În

fine, în condițiile art. 27, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara

cu oferta

și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de

către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și

nici mai mare decât

cea

solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.

Din analiza

coroborată a textelor enunțate se desprinde concluzia că, la determinarea

cuantumului despăgubirilor instanța, raportându-se la concluziile comisiei de

experți, raportul de expertiză fiind obligatoriu, nu poate să stabilească

un cuantum mai mic decât cel oferit de

expropriator și nici mai mare decât cel solicitat

de expropriat sau de

altă persoană interesată.

Raportul

de expertiză a stabilit o valoare a despăgubirii în cuantum de 13.687,

217 lei în funcție de prețul pieței pentru

terenurile agricole în zona de referință și

valoarea

terenului după venit. Au fost avute în vedere, așadar, criteriile impuse de

art.

26 din Legea nr. 33/1994.

Acest

cuantum nu este nici mai mic decât cel oferit de expropriator și nici mai mare

decât cel solicitat de expropriat, motiv pentru care instanța nu mai avea de ce

să

recurgă

și la criteriul jurisprudențial și să țină cont de oferta făcută de reclamant

într-un

alt

dosar, pentru că oferta se face și în funcție de prețul pieței la data

negocierii. Or, hotărârea la care s-a raportat prima instanță, decizia nr. 271

A din 27 noiembrie 2006, conține o ofertă făcută de S.N.L. Oltenia S.A. Târgu

Jiu pentru un teren pe care se afla

și casa de locuit și anexele gospodărești ale

expropriatului, situație care nu se regăsește

și în prezentul litigiu.

Întrucât

prima instanță a înlăturat concluziile expertizei, raportându-se la o hotărâre

ce vizează o situație particulară, a stabilit cuantumul despăgubirilor prin

încălcarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr.

33/1994. Păstrând această soluție, la rândul

ei instanța de apel a

pronunțat o soluție nelegală.

Față de cele ce preced, criticile formulate întrunesc cerințele art. 304

pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C.

proc. civ. recursul va fi

admis și hotărârea atacată va fi modificată în parte în

sensul că, în condițiile art. 296 C.

proc. civ., va fi admis apelul declarat de reclamantă.

Sentința va fi

schimbată în parte, cu privire la cuantumul despăgubirilor

cuvenite expropriatului. Vor fi păstrate celelalte

dispoziții ale sentinței, în ce privește

admiterea cererii și obligarea expropriatorului la plata de despăgubiri

către expropriat,

precum și celelalte

dispoziții ale deciziei, în partea privitoare la respingerea apelului

expropriatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat

de  S.N.L.O. SA Târgu

Jiu

împotriva deciziei civile nr. 26A din 11 februarie 2008 a Curții de Apel

Pitești,

secția civilă pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze

cu minori și de

familie, și în consecință:

Modifică

în parte decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței

civile nr. 873 din 18 octombrie 2007 a Tribunalului Vâlcea, secția

civilă.

Schimbă în parte

sentința în sensul că obligă pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 13687

lei.

Păstrează celelalte

dispoziții ale deciziei și sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2008.