ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6129/2008

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată 1.1. Obiect Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția civilă, la 8 februarie 2007, reclamantul Statul Român prin S.N.L.O. SA Târgu Jiu a chemat în judecată pe pârâtul S.I.G. (zis D.) pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună exproprierea terenului în suprafață de 0,6512 mp, categoria de folosință arabil, deținut de pârât. 1.2.

În fapt În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că prin HGR nr. 1578/2005 s-a declarat utilitatea publică a lucrării de interes național „Menținerea și dezvoltarea capacității de producție a câmpului minier Amaradia-Taraia, etapa a II-a, carierele Berbești și Olteț, județul Vâlcea". Pârâtul a fost notificat în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 33/1994 și i s-a comunicat procesul-verbal pentru consemnarea rezultatului cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice a lucrării de interes național, precum și oferta de despăgubiri a reclamantului. Pârâtul nu a depus întâmpinare în termen de 45 de zile de la primirea notificării. 1.3. în drept Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 21 și urm. din Legea nr. 33/1994.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 873 din 18 octombrie 2007 Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a admis cererea și a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenului proprietatea pârâtului expropriat, în suprafață de 7064,37 mp, situat în comuna Alunu, satul Roșia, parcela 2611/71620/155. A fost obligat expropriatorul să-i plătească pârâtului expropriat, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței, o despăgubire totală de 35.325 lei și 400 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prețurile oferite de expropriator și propus de comisia de experți se situează, în mod nejustificat, cu mult sub cele rezultate dintr-o negociere reală a părților, prin care același expropriator a acordat despăgubiri de 12 lei/mp.

Instanța s-a oprit la un preț mediu, situat între ofertă, cererea expropriatului și prețul maxim acordat pentru terenuri similare, respectiv 5 lei/mp de teren. 3. Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 26A din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse apelurile declarate de ambele părți. În considerentele hotărârii s-a arătat că instanța de fond a ținut cont în mod corect de dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994. Instanța a comparat rezultatul expertizei cu pretențiile formulate de părți și a hotărât asupra despăgubirii de 5 lei/mp fără ca aceasta să fie mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat, potrivit cu prevederile art. 27 din lege.

Împrejurarea că la dosar au fost depuse hotărâri judecătorești pronunțate în cazuri similare, iar instanța de fond le-a avut în vedere la aprecierea despăgubirilor, nu poate echivala cu încălcarea principiului relativității actelor juridice ori a se aprecia că în speță s-a apelat la precedentul judiciar, ci dimpotrivă, relevă interesul instanței de a promova principiul securității raporturilor juridice, în păstrarea căruia un rol esențial îl are practica unitară a instanțelor. Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza A.B.

împotriva României din 6 decembrie 2007, constatând încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție combinat cu art. 14. Deși la dosarul cauzei s-au depus hotărâri judecătorești care să fie avute în vedere la aprecierea cuantumului despăgubirilor, trebuie observat că acelea la care fiecare din părți se referă, sunt pronunțate la momente diferite, pe măsura evoluției prețurilor de vânzare a terenurilor cu regim juridic similar, aspect pe care prima instanță l-a avut în vedere statuând în mod corect că despăgubirea acordată trebuie să se situeze cât mai aproape de valoarea reală a terenului și de prejudiciul încercat prin măsura exproprierii.

4. Recursul 4.1. Motive Reclamanta a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., prin care, după ce a prezentat soluțiile la care s-au oprit instanțele de fond, a formulat următoarele critici: Motivarea hotărârii instanței de apel este străină de natura litigiului de față, și în consecință hotărârea este lipsită de temei legal datorită faptului că deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului la care s-a referit instanța privesc situații în care petenții dispuneau și au dovedit existența unui drept, respectiv titlu de creanță valabile și recunoscute conform legilor interne, iar nu simple pretenții neprobate nici în drept, nici în fapt.

În nicio altă hotărâre de expropriere instanța nu a neglijat concluziile raportului comisiei de experți cu privire la cuantumul justei și prealabilei despăgubiri cuvenite proprietarului expropriat, tocmai datorită faptului că o asemenea hotărâre ar fi lipsită de temei legal sau tehnic, fiind supusă doar arbitrarului judecătorului, ceea ce nu poate fi primit. 4.2. Întâmpinarea Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect deoarece executorul judecătoresc a fost sesizat cu o cerere de punere în posesie asupra terenului intimatului, urmând probabil ca în scurt timp să fie sesizată instanța de judecată pentru a învesti cu formulă executorie hotărârea tribunalului.

Valoarea despăgubirilor a fost acceptată de către recurentă. 4.3. Analiza făcută de instanța de recurs Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii. Art. 26 alin. (1) și (2) din aceeași lege stabilește că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. În fine, în condițiile art. 27, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.

Din analiza coroborată a textelor enunțate se desprinde concluzia că, la determinarea cuantumului despăgubirilor instanța, raportându-se la concluziile comisiei de experți, raportul de expertiză fiind obligatoriu, nu poate să stabilească un cuantum mai mic decât cel oferit de expropriator și nici mai mare decât cel solicitat de expropriat sau de altă persoană interesată. Raportul de expertiză a stabilit o valoare a despăgubirii în cuantum de 13.687, 217 lei în funcție de prețul pieței pentru terenurile agricole în zona de referință și valoarea terenului după venit. Au fost avute în vedere, așadar, criteriile impuse de art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Acest cuantum nu este nici mai mic decât cel oferit de expropriator și nici mai mare decât cel solicitat de expropriat, motiv pentru care instanța nu mai avea de ce să recurgă și la criteriul jurisprudențial și să țină cont de oferta făcută de reclamant într-un alt dosar, pentru că oferta se face și în funcție de prețul pieței la data negocierii. Or, hotărârea la care s-a raportat prima instanță, decizia nr. 271 A din 27 noiembrie 2006, conține o ofertă făcută de S.N.L. Oltenia S.A. Târgu Jiu pentru un teren pe care se afla și casa de locuit și anexele gospodărești ale expropriatului, situație care nu se regăsește și în prezentul litigiu. Întrucât prima instanță a înlăturat concluziile expertizei, raportându-se la o hotărâre ce vizează o situație particulară, a stabilit cuantumul despăgubirilor prin încălcarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994.

Păstrând această soluție, la rândul ei instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală. Față de cele ce preced, criticile formulate întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. recursul va fi admis și hotărârea atacată va fi modificată în parte în sensul că, în condițiile art. 296 C. proc. civ., va fi admis apelul declarat de reclamantă. Sentința va fi schimbată în parte, cu privire la cuantumul despăgubirilor cuvenite expropriatului. Vor fi păstrate celelalte dispoziții ale sentinței, în ce privește admiterea cererii și obligarea expropriatorului la plata de despăgubiri către expropriat, precum și celelalte dispoziții ale deciziei, în partea privitoare la respingerea apelului expropriatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul formulat de S.N.L.O. SA Târgu Jiu împotriva deciziei civile nr. 26A din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, și în consecință: Modifică în parte decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 873 din 18 octombrie 2007 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă. Schimbă în parte sentința în sensul că obligă pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 13687 lei. Păstrează celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2008.