ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4300/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 477 din 3 aprilie 2009 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis contestația formulată de reclamanții D.V.D. și D.G.D. în contradictoriu cu Primăria Municipiului București pe care a obligat-o să procedeze la soluționarea notificării privind restituirea imobilului situat în București, ce a aparținut autoarei reclamanților, a respins cererea de acordare a daunelor cominatorii și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată. In considerentele sentinței s-a reținut că reclamanții au dovedit calitatea de moștenitori, precum și faptul că imobilul a fost preluat abuziv în proprietatea statului prin naționalizare conform Decretului nr. 92/1950.

Reclamanții au formulat notificarea în termenul legal, astfel încât entitatea notificată avea obligația de a emite dispoziția motivată în termenul legal. Întrucât pârâta nu a procedat în consecință și nici nu a adus la cunoștința notificatorilor necesitatea completării documentației necesare, este în cuplă, iar acțiunea reclamanților este întemeiată. Instanța de fond a considerat că cererea privind obligarea la plata daunelor cominatorii apare ca inadmisibilă deoarece această modalitate de constrângere nu este prevăzută de lege. Pârâta, fiind în culpă, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, constând în contravaloarea onorariului de avocat, proporțional pretențiilor admise. Împotriva sentinței a declarat apel pârâta arătând că greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, impunându-se diminuarea acestui cuantum la o sumă rezonabilă.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 625 A din 26 noiembrie 2009 a respins apelul reținând că apelanta este în culpă procesuală, întrucât deși a fost notificată la 19 iulie 2001 nu a emis dispoziția motivată până la 3 aprilie 2009, data formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât trebuie să plătească cheltuielile avansate de reclamanți pentru susținerea procesului. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că termenul de 60 de zile stabilit de lege pentru emiterea dispoziției motivate curge de la data depunerii actelor doveditoare, or, în speță, reclamanții nu au depus aceste înscrisuri o dată cu notificarea sau în termenul de 18 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 25 alin. (1) după modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, termenul de 60 de zile în care unitatea deținătoare este obligată să emită decizia/dispoziția motivată începe să curgă de la data depunerii notificării, sau de la data depunerii întregului set de acte doveditoare prevăzut de art. 22 din lege. Legiuitorul a stabilit două date de referință pentru îndeplinirea acestei obligații, în ideea de a nu prejudicia persoanele îndreptățite care nu au depus întregul material probator odată cu notificarea. Deși, inițial, nu s-a prevăzut nici o altă obligație, în sarcina unității deținătoare sau a persoanei îndreptățite, de a verifica suficiența materialului probator al dreptului de proprietate și a calității de moștenitor, Normele Metodologice aprobate prin H.G.

nr. 498/2003, pct. 23.1, au instituit, pentru unitatea deținătoare, obligația de a comunica în scris celeilalte părți, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentația este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire. In speță, pârâta Primăria Municipiului București prin Primarul General nu și-a îndeplinit această obligație, prejudiciind interesul legal al persoanei îndreptățite. In contextul prezentat, obligația de a emite dispoziția motivată nu poate fi încălcată, întrucât scopul Legii nr. 10/2001 este de a da posibilitatea efectivă persoanei îndreptățite să beneficieze de măsurile pe care le prevede, iar pentru aceasta recurenta trebuie să răspundă la notificare. Față de considerentele expuse, Curtea urmează a respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 625 A din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2010.