ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4300/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 477 din 3 aprilie 2009

Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis contestația formulată de

reclamanții D.V.D. și D.G.D. în contradictoriu cu Primăria Municipiului

București pe care a obligat-o să procedeze la soluționarea notificării privind

restituirea imobilului situat în București, ce a aparținut autoarei

reclamanților, a respins cererea de acordare a daunelor cominatorii și a

obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

In considerentele sentinței s-a

reținut că reclamanții au dovedit calitatea de moștenitori, precum și faptul că

imobilul a fost preluat abuziv în proprietatea statului prin naționalizare

conform Decretului nr. 92/1950.

Reclamanții au formulat notificarea

în termenul legal, astfel încât entitatea notificată avea obligația de a emite

dispoziția motivată în termenul legal. Întrucât pârâta nu a procedat în

consecință și nici nu a adus la cunoștința notificatorilor necesitatea

completării documentației necesare, este în cuplă, iar acțiunea reclamanților

este întemeiată.

Instanța de fond a considerat că

cererea privind obligarea la plata daunelor cominatorii apare ca inadmisibilă

deoarece această modalitate de constrângere nu este prevăzută de lege.

Pârâta, fiind în culpă, a fost

obligată la plata cheltuielilor de judecată, constând în contravaloarea

onorariului de avocat, proporțional pretențiilor admise.

Împotriva sentinței a declarat apel

pârâta arătând că greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în

cuantum de 1000 lei, impunându-se diminuarea acestui cuantum la o sumă

rezonabilă.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 625 A din 26 noiembrie 2009 a respins apelul

reținând că apelanta este în culpă procesuală, întrucât deși a fost notificată

la 19 iulie 2001 nu a emis dispoziția motivată până la 3 aprilie 2009, data

formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât trebuie să plătească

cheltuielile avansate de reclamanți pentru susținerea procesului.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs pârâta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că

termenul de 60 de zile stabilit de lege pentru emiterea dispoziției motivate

curge de la data depunerii actelor doveditoare, or, în speță, reclamanții nu au

depus aceste înscrisuri o dată cu notificarea sau în termenul de 18 luni de la

data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 23 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 25 alin. (1) după modificările aduse

prin Legea nr. 247/2005, termenul de 60 de zile în care unitatea deținătoare

este obligată să emită decizia/dispoziția motivată începe să curgă de la data

depunerii notificării, sau de la data depunerii întregului set de acte

doveditoare prevăzut de art. 22 din lege.

Legiuitorul a stabilit două date de

referință pentru îndeplinirea acestei obligații, în ideea de a nu prejudicia

persoanele îndreptățite care nu au depus întregul material probator odată cu notificarea.

Deși, inițial, nu s-a prevăzut nici o altă obligație, în sarcina unității

deținătoare sau a persoanei îndreptățite, de a verifica suficiența materialului

probator al dreptului de proprietate și a calității de moștenitor, Normele

Metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, pct. 23.1, au instituit, pentru

unitatea deținătoare, obligația de a comunica în scris celeilalte părți, în

intervalul de 60 de zile, faptul că documentația este insuficientă pentru

fundamentarea deciziei de restituire.

In speță, pârâta Primăria

Municipiului București prin Primarul General nu și-a îndeplinit această

obligație, prejudiciind interesul legal al persoanei îndreptățite.

In contextul prezentat, obligația de

a emite dispoziția motivată nu poate fi încălcată, întrucât scopul Legii nr. 10/2001

este de a da posibilitatea efectivă persoanei îndreptățite să beneficieze de

măsurile pe care le prevede, iar pentru aceasta recurenta trebuie să răspundă

la notificare.

Față de considerentele expuse,

Curtea urmează a respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta Primăria Municipiului București prin Primarul General

împotriva deciziei nr. 625 A din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 septembrie

2010.