ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5028/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5028/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Circumstanțele cauzei. Soluția primei
instanțe.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC N. SRL a
solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Brăila –A.F.P.M. Brăila,
suspendarea efectelor actelor administrativ fiscale constând în Raportul de
inspecție fiscală nr. 957864 din 23 decembrie 2008, decizia de impunere privind
obligațiile fiscale suplimentare de plată, decizia privind nemodificarea bazei
de impunere nr. 317/957866 din 23 decembrie 2008 și Dispoziția privind măsurile
stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 957867 din 23 decembrie 2008,
până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești irevocabile.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că
împotriva actelor menționate a formulat contestație, care nu a fost încă
soluționată, iar pârâta poate proceda la începerea executării silite, fapt care
afectează desfășurarea activității societății.
A mai arătat reclamanta că organele fiscale
au efectuat o inspecție fiscală generală, extinzând nelegal și nepermis
verificarea, prin depășirea atribuțiilor stabilite precis de conducerea A.F.P.
Brăila în avizul de inspecție comunicat și reclamantei.
A susținut, de asemenea, că societatea
desfășoară mai multe activități în domeniul agriculturii, având o cifră de
afaceri în anul 2007, de 54 miliarde lei vechi.
Prin sentința nr. 40/ F din 24 februarie
2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis
cererea formulată de reclamanta SC N. SRL și a dispus suspendarea următoarelor
acte administrativ fiscale: raportul de inspecție fiscală nr. 957864 din 23
decembrie 2008, decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de
plată stabilite de inspecția fiscală nr. 316/957865 23 decembrie 2008, decizia
privind nemodificarea bazei de impunere nr. 317/957866 din 23 decembrie 2008 și
dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 957867
din 23 decembrie 2008, până la soluționarea cauzei pe fond.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a
reținut că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată. Astfel, s-a
apreciat că cerința cazului bine justificat rezultă din faptul că societatea
desfășoară activitate cu preponderență în agricultură, lucrările agricole având
un grafic precis, or indisponibilizarea unor sume mari de bani ar avea o
influență negativă asupra derulării contractelor dintre reclamantă și clienții
săi, recoltele putând fi compromise.
A mai reținut curtea de apel că executarea
actelor administrative, a căror suspendare se solicită, ar produce reclamantei
o pagubă iminentă, blocând activitatea acesteia, ceea ce duce implicit la o stare
de insolvabilitate totală; nemaiputându-și plăti ratele către acestea și în
detrimentul autorității pârâte.
Motivele de recurs, prezentate de
recurenta-pârâtă. împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat
recurs pârâta A.F.P. Brăila, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304
pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul
respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de societatea reclamantă.
În esență, prin motivele de recurs dezvoltate
recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că în
cauză sunt îndeplinite cerințele art. 14 alin. (l) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în opinia recurentei nici cazul bine justificat și nici paguba iminentă
nu au fost demonstrate cu probe temeinice, simpla cerere de suspendare nefiind
suficientă fără a fi probată, așa cum obligă art. 1169 C. civ.
În fine, s-a mai arătat că numai împrejurarea
că societatea reclamantă are angajamente de onorat față de partenerii săi de
afaceri nu este suficientă pentru aprecierea existenței cazului bine
justificat. 3. Soluția instanței de control judiciar. Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, examinând sentința atacată în
raport de criticile formulate, dar și față de prevederile legale incidente,
reține că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate care să conducă fie la
casarea fie la modificarea hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în
continuare arătate.
Potrivit jurisprudenței Înaltei Curți
cristalizată în această materie în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004
republicată, cu referire la art. 2 lit. t), noțiunea de caz bine justificat
presupune existența unor indicii de nelegalitate și nu o dovadă de nelegalitate
evidentă, ceea ce nu s-ar putea examina de instanța sesizată cu o cerere având
ca obiect o măsură provizorie, căci ar echivala cu prejudecarea fondului
cauzei.
Din această perspectivă, Înalta Curte
apreciază că elementele reținute de prima instanță cu privire la modalitatea în
care executarea de îndată a actelor administrative arătate ar afecta
activitățile preponderent agricole desfășurate de reclamantă, raportat și la
rigorile pe care acestea le impun, sunt de natură să contureze în cauză cazul
bine justificat, în sensul Legii nr. 554/2004, republicată, contrar celor
arătate de recurentă.
Totodată, cerința pagubei iminente a fost
dovedită prin previzibilitatea prejudiciului material viitor al societății
reclamante, care aflată în imposibilitatea de a-și onora obligațiile
contractuale rezultate din relațiile de afaceri cu partenerii săi, în mod
evident ar înregistra pierderi financiare considerabile care, potențial, ar
genera și o stare de insolvabilitate totală
Apreciind așadar că nu sunt fondate criticile
recurentei-pârâte și că prima instanță a demonstrat îndeplinirea cumulativă în
cauză a cerințelor art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru a putea
dispune provizoriu suspendarea executării actelor administrativ fiscale
menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca
nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.F.P.M. Brăila,
împotriva sentinței nr. 40/ F din 24 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11
noiembrie 2009.