ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 408/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 408/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Galați sub nr. 8285/121/2008, reclamanta SC N.V. SRL, prin

reprezentanții săi legali a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția

Generală a Finanțelor Publice Galați și Administrația Finanțelor Publice

Galați, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună

anularea deciziilor de soluționare a contestațiilor nr. 158/2008 și a deciziei

de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plăți stabilite de

inspecția fiscală nr. 6091/2008, precum și a raportului de inspecție fiscală

nr. 6091/2008, suspendarea deciziei de impunere nr. 6091/2008 și exonerarea de

la plata obligațiilor fiscale suplimentare în cuantum de 641.119 lei stabilite

prin decizia de impunere nr. 6091/2008.

In motivarea contestației s-a arătat

că actele administrative atacate sunt netemeinice și nelegale, pârâtele făcând

p greșită interpretare și aplicare a prevederilor legale în materie, reținând o

situație de fapt neconformă realității.

S-a mai arătat că din dispozitivul

deciziei nu rezultă modul cum organul de soluționare a contestației a înțeles

să analizeze motivele de fapt și de drept invocate în contestația formulată, ci

doar a enumerat motivele invocate în susținerea contestației, analizând doar o parte

din acestea, restul neluându-le în considerare, fiindu-i creată reclamantei o

situație mai grea în propria cale de atac.

Prin sentința nr. 111/2009 a

Tribunalului Galați s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Galați.

Prin sentința nr. 157/R/2009 a Curții

de Apel Galați s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr.

6091/2008 a D.G.F.P. Galați - A.F.P. Galați până la pronunțarea instanței de

fond.

În cauză s-au administrat probe cu

acte și expertiză tehnică fiscală.

Prin sentința civilă nr. 59 din 18

februarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC N.V. SRL, în contradictoriu

cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, și Administrația

Finanțelor Publice Galați. A anulat, în parte, decizia de soluționare a

contestațiilor nr. 158/2008 și a deciziei de impunere privind obligațiile

fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 6091 din 16

septembrie 2008 precum și a raportului de inspecție fiscală nr. 6091 din 16

septembrie 2008 și a menținut obligațiile de plată pentru suma de 58.743 lei.

A obligat pârâtele D.G.F.P. Galați și

A.F.P. Galați la 10.000 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond și-a însușit concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză,

reținând următoarele:

- Organul de soluționare a

contestației nu a analizat toate motivele de fapt și de drept invocate de SC N.V.

SRL, ci doar le-a enumerat o parte din ele analizându-le, restul neluându-le în

considerare.

- Organul fiscal a procedat nelegal la

extinderea perioadei supuse verificării anterior ultimilor 3 ani fiscali

interpretând și aplicând eronat dispozițiile legale în vigoare , mai mult decât

atât a constatat că societatea SC N.V. SRL a înregistrat toate veniturile

realizate în perioada 01 ianuarie 2003-31 decembrie 2004 și nu a diminuat

impozitele și taxele datorate bugetului de stat.

- In perioada 01 ianuarie 2003-31

decembrie 2004 nu au existat indicii că societatea și-ar fi diminuat impozitele

și taxele datorate bugetului de stat pentru activitatea desfășurată, organul de

control fiscal constatând însăși că societatea a înregistrat toate veniturile realizate

și implicit nu a diminuat impozitele și taxele datorate bugetului de stat.

- Organul de control fiscal a procedat

nelegal la extinderea perioadei supuse controlului anterior celor 3 ani fiscali

conform art. 98 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 și implicit dreptul organului

fiscal de a stabili obligații fiscale suplimentare pentru perioada 01 ianuarie 2003-31

decembrie 2003 era prescris, fiind stabilite de organul fiscal, în mod eronat,

obligații datorate suplimentar bugetului de stat în sumă de 16882,4298 lei.

- Obligațiile fiscale suplimentare

stabilite de organul fiscal pentru perioada 01 ianuarie 2003-31 decembrie 2004,

perioada prescrisă ( perioadă care din punct de vedere legal excede perioadei

de control prevăzută de art. 98 alin.(3) din O.G 92/2003 privind Codul de

Procedură Fiscală, republicat) stabilite în mod eronat sunt nelegale și

netemeinice.

- SC N.V. SRL avea dreptul să deducă

la calculul impozitului pe profit cheltuielile cu amortizarea autoturismelor în

leasing în cuantum de 162.229 lei, cheltuielile cu asigurarea, dobânzile,

întreținerea și repararea acestora în cuantum de 224.959 lei considerate

nedeductibile la calculul profitului impozabil în opinia organului de

soluționare a contestației, opinie care este netemeinică și nelegală și se

bazează pe interpretarea subiectivă a legii;

- Prin natura activității desfășurate

SC N.V. SRL Galați justifică achiziționarea și utilizarea autoturismelor din

dotarea societății.

- In Raportul de Inspecție Fiscală nr.

6091 din 16 septembrie 2008 organul de control fiscal dar și în Decizia nr. 158

din 08 decembrie 2008 organul de soluționare a contestației la capitolul TVA a

acordat drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru autoturismele

achiziționate în leasing financiar dar și pentru servicii legate de

întreținerea, funcționarea si reparația autoturismelor achiziționate în

perioada 01 ianuarie 2003-30 iunie 2008.

- Cheltuielile înregistrate de SC N.V.

SRL cu cedarea contractelor de leasing sunt deductibile la calculul profitului

impozabil, iar impozitul pe profit stabilit suplimentar de organul de control

în sarcina S.C N.V. SRL aferent acestor cheltuieli cu cedarea contractelor de

leasing nu este legal.

- Contractul de vânzare cumpărarea a

dragii 1278 ex 7353 are atributele unui contract de leasing, contract căruia i

se aplică prevederi fiscale speciale iar exigibilitatea venitului obținut din

vânzarea acestui activ precum și impozitul pe profit trebuie să urmeze scadența

plăților în rate .

- Organul fiscal a stabilit legal în

sarcina SC N.V. SRL, T.V.A. suplimentar în cuantum de 3863 lei ( 3234 lei

aferent anului 2005 + 629 lei aferent anului 2006) în loc de 6.691 lei

diferența de 2828 lei provenind dintr-o perioadă ce excede perioada supusă

inspecției fiscale ( anul 2003, 2004).

- S.C. N.V. SRL nu justifică dreptul

de deducere a TVA în cuantum de 6691 lei, organul de control procedând corect

în timpul inspecției fiscale, considerând T.V.A. colectat în sumă de 39.416 lei

în luna mai 2006, data facturii conform art. 128, alin. (1) coroborat cu

prevederile art. 134, alin. (3) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, cu

modificările și completările ulterioare;

- Organul fiscal a stabilit legal în

sarcina S.C N.V. SRL TVA de plată suplimentar în cuantum de 52.661 lei, din

care 13.245 lei TVA pentru avansurile încasate de la SC G.G. SA și 39.416 TVA

aferentă facturii fiscale nr. 02226522 din 10 mai 2006;

- Serviciile prestate de B.L.L.C. USA

și Polonia d.d.o. către SC N.V. SRL se încadrează în categoria serviciilor

accesorii de transport internațional.

- Veniturile obținute de B.L.L.C. USA

și Polonia d.d.o. Belgrad din serviciile prestate către N.V. SRL nu sunt

venituri impozabile în România conform art. 115, alin. (1) lit. k) din Legea

571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

- Pentru plățile efectuate de SC N.V. SRL

către B.L.L.C. USA , în baza contractului nr. 2 din 01 ianuarie 2006, respectiv

Polonia d.d.o. Belgrad în baza contractului "time charter" încheiat

în data 07 februarie 2005, acesta nu avea obligația de a calcula și reține

vreun impozit în conformitate cu dispozițiile Codului fiscal.

Având în vedere că veniturile obținute

de B.L.L.C. USA și Polonia d.do. Belgrad din serviciile prestate către N.V. SRL

nu sunt venituri impozabile în România conform art. 115, alin. (1) lit. k) din

Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările

ulterioare, s-a stabilit nelegal în sarcina SC N.V. SRL de către organul fiscal

impozit pe veniturile obținute în România de nerezidenți în cuantum de 178.480

lei.

- Obligațiile fiscale suplimentare

stabilite în sarcina SC N.V. SRL în cuantum de 641.119 lei sunt nelegale;

- Organul de control a calculat în mod

eronat obligațiile stabilite suplimentar în sarcina SC N.V. SRL Galați, datoria

calculată de organul de control fiind în sumă de 641.119 lei, în loc de 58.743

lei cât ar fi corect calculat în baza reglementărilor legale în vigoare la data

controlului.

Curtea a înlăturat obiecțiunile

formulate de pârâte, acestea reprezentând aceleași puncte de vedere exprimate

și în cuprinsul actelor de control, neargumentate juridic și lipsite de suport

probator.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice Galați și Direcția Generală a

Finanțelor Publice Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând dispozițiile art. 304 punctul 9 și ale art. 304

1

C. proc.

civ.

Ambele

recurente critică, în esență, sentința instanței de fond pe următoarele

aspecte:

- hotărârea

recurată a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1)

punctele 3 și 5 C. proc. civ., în sensul că instanța de fond nu a evidenția

care au fost argumentele care i-au format convingerea cu privire la soluția

pronunțată;

- hotărârea

recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, reținându-se, în mod

eronat că organul de inspecție fiscală a procedat nelegal la extinderea

perioadei verificate anterior celor trei ani fiscali;

- proba cu

expertiză contabilă efectuată în cauză, preluată integral de instanța de fond,

nu este concludentă, utilă și pertinentă cauzei;

- cu privire

la impozitul pe profit, Curtea de Apel Galați a omis faptul că reclamanta nu a

justificat cu înscrisuri faptul că ar fi îndeplinite condițiile pentru

deducerea cheltuielilor efectuate cu autoturismele achiziționate în leasing și

a calificat în mod greșit ca fiind contract de leasing vânzarea la export a

dragii 1278 ex 7353 către DIA d.o.o. Belgrad;

- în ceea ce

privește impozitul pe veniturile obținute în România de nerezidenți, se

precizează că operațiunea de închiriere a navei POL 2 de la firma Polonia

d.o.o. Belgrad a fost greșit calificată ca fiind de transport internațional, în

realitate fiind una de bunkeraj, impozabilă potrivit dispozițiilor art. 115

alin. (1) lit. d) C. fisc.

Recursurile

sunt nefondate.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate

de recurente, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv

cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt nefondate,

după cum se va arăta în continuare.

1.

In ceea ce

privește critica formulată de ambele recurente, în sensul că hotărârea

instanței de fond este nemotivată, reprezentând practic o copie a raportului de

expertiză efectuată în cauză, se constată că aceasta nu este întemeiată,

deoarece chiar în dezvoltarea acestui motiv de recurs autoritățile recurente se

referă la considerentele care au format convingerea instanței și la cele pentru

care au fost înlăturate apărările pârâtelor

2.

Susținerea

recurentelor-pârâte precum că expertiza tehnică fiscală dispusă a fi efectuată

în cauză nu este concludentă, pertinenta și utilă cauzei nu poate fi reținută,

aceasta neformulând pe durata efectuării acesteia obiecțiuni cu privire la

obiectivele supuse expertizei, modul de desfășurare a acesteia, concluziile scrise

formulate de expertul desemnat de instanța de fond.

Instanța de

fond, în mod corect, a constatat că în cauză nu au fost depuse obiecțiuni la

raportul de expertiza fiscală ci doar puncte de vedere care au fost luate în

considerare la soluționarea cauzei de către instanța.

Din conținutul

sentinței civile nr. 59 din 18 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Galați rezultă fără tăgada că în soluționarea contestației formulate de

reclamanta SC N.V. SRL instanța de fond și-a întemeiat soluția pe întreg

probatoriul administrat în cauză.

3.

Nici criticile

referitoare la situația potrivit căreia instanța de fond a reținut în mod

nelegal faptul ca organul de soluționare a contestației i-a creat o situație

mai grea SC N.V. SRL în propria cale de atac și, de asemenea, că s-a apreciat

că organele de inspecție fiscală au procedat, în mod nelegal, la extinderea perioadei

de verificare nu sunt întemeiate.

Instanța de

fond a reținut, în mod legal, faptul că prin expertiza fiscală efectuată s-a

constatat ca organul de soluționare a contestației nu a analizat toate motivele

de fapt și de drept invocate de societatea reclamantă, ci doar le-a enumerat, o

parte dintre ele analizându-le, restul neluându-le în considerare.

De altfel,

pârâta D.G.F.P. Galați recunoaște faptul că în soluționarea contestației legea

impune organului de soluționare aplicarea principiului contradictorialității,

în sensul că acesta este obligat să analizeze textele de lege invocate de

părți, însă evită să recunoască că acesta nu a fost aplicat în soluționarea

contestației formulate de SC N.V. SRL.

Prin expertiza

efectuată s-a constatat un fapt evident, respectiv acela că, prin modul în care

organul de soluționare a contestației a înțeles să soluționeze contestația

formulată de SC N.V. SRL împotriva Deciziei de impunere nr. 6091 din 16

septembrie 2008, acesta a introdus noi motive și temeiuri de drept prin care

măsurile luate de organul de inspecție fiscală ar fi „temeinice și legale"

, cum ar fi introducerea dispozițiilor art. 115 alin. (1) lit. k) din Legea nr.

571/2003, cu modificările si completările ulterioare, motive și temeiuri de

drept, care nu au fost invocate de organul fiscal nici in Decizia de impunere

nr. 6091 din 16 septembrie 2008 și nici în Raportul de inspecție fiscală nr.

6091 din 16 septembrie 2008.

4.

In ceea ce

privește motivul de recurs legat de extinderea perioadei de verificare, înalta

Curte constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, faptul ca organul

de inspecție fiscală a procedat nelegal la extinderea perioadei supuse

verificării anterior ultimilor 3 ani fiscali, interpretând și aplicând eronat

dispozițiile legale în vigoare și au fost stabilite în mod nelegal obligații datorate

bugetului de stat pentru această perioada.

Se reține că

faptul că societatea nu a fost verificată fiscal din anul 2001, nu poate fi

imputat contribuabilului și nu poate constitui un „indiciu" că s-au

diminuat impozitele si taxele datorate bugetului general consolidat ulterior

acestei date.

De asemenea,

faptul ca nu ar fi înregistrate toate veniturile în luna februarie 2005,

creanțele fiscale aferente născute în aceasta perioadă fiind cuprinse categoria

creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali prevăzuți de art. 98, nu constituie

un indiciu că SC N.V. SRL ar fi diminuat impozitele și taxele datorate anterior

datei de 01 ianuarie 2005.

De altfel,

autoritățile pârâte nu au explicat de ce organul fiscal nu a declanșat de

îndată inspecția fiscală la data când a fost sesizat de Garda Financiară,

respectiv 26 februarie 2007, ci doar după peste 14 luni aspect care întărește

convingerea ca acesta nu a dispus de indicii pentru a justifica extinderea

perioadei de verificare.

5.

Răspunzând

criticilor formulate în legătură cu calculul impozitului pe profit se constată

că societatea reclamantă, are dreptul să deducă la calculul impozitului pe

profit cheltuielile cu amortizarea autoturismelor achiziționate în leasing și a

cheltuielilor cu asigurarea, cu dobânzile si a cheltuielilor de întreținere și

reparații ale acestor autoturisme, însăși organul fiscal recunoscând dreptul de

deducere a TVA-ului aferent, respectiv a recunoscut ca societatea justifică,

prin documente, că acestea au fost utilizate în folosul operațiunilor economice

derulate în aceasta perioada.

Dispozițiile

legale invocate, respectiv dispozițiile art. 21 alin. (3) lit. n) din Legea nr.

571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare nu

limitează dreptul unei persoane impozabile a deține in folosința mai multe

autoturisme ci doar faptul ca la calculul profitului impozabil sunt recunoscute

ca deductibile doar cheltuielile cu amortizarea si cheltuielile înregistrate

pentru funcționarea, întreținerea și reparația unui singur autoturism folosit

de persoanele cu funcții de răspundere și de administrarea a acestei persoane.

Din cuprinsul

Raportului de inspecție fiscală nu rezultă că organul de control fiscal a

constatat că administratorul societății, în persoana d-lui B.N., ar fi folosit

în același timp mai mult de 1 autoturism și că celelalte autoturisme ar fi fost

folosite în alte scopuri decât cele pentru desfășurarea activității economice.

SC N.V. SRL a

avut personal salariat căruia avea obligația, în conformitate cu legislația

muncii, să-i asigure transportul din localitatea de domiciliu la locul unde

societatea a prestat servicii și/sau a livrat bunuri.

Recurentele au

evitat să admită că recunoscând dreptul de deducere a T.V.A.-ului aferent

achizițiilor de autoturisme, au recunoscut că societatea justifică că acestea

au fost utilizate în folosul operațiunilor economice derulate în această

perioadă și că SC N.V. SRL justifică această utilizare cu documente.

recurentelor pârâte precum că instanța a reținut o situație străină de pricina

apreciind ca sunt deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile

aferente cedării contractelor de leasing este nefondată.

Instanța de

fond a reținut, în mod legal, că aceste cheltuieli sunt deductibile iar

impozitul pe profit stabilit suplimentar este nelegal, având în vedere că

operațiunea comercială care a generat înregistrarea în evidența contabilă a

acestor cheltuieli este legată în mod exclusiv de cedarea unor contracte de

leasing financiar, astfel cum a constatat și organul de inspecție fiscală și nu

de vânzarea de către societate a acestor autoturisme. Trebuie avut in vedere ca

la data când societatea a cedat aceste autoturisme acestea se afla in folosința

și nu în proprietatea S.C. N.V. S.R.L. deci aceasta nu putea să vândă aceste

bunuri.

recurentelor precum că expertul a calificat in mod greșit contractul de vânzare

a dragii 1278 ex 7353 către DIA d.o.o.Belgrad ca fiind unul de leasing și că

instanța a preluat aceasta concluzie tară să sesizeze depășirea atribuțiilor

expertului, atribuții exclusiv jurisdicționale este nefundamentată.

Înalta Curte

apreciază că instanța de fond a reținut legal că acest contract are atributele

unui contract de leasing, contract căruia i se aplica prevederile fiscale

speciale, iar exigibilitatea venitului obținut din vânzarea acestui activ precum

și impozitul pe profit trebuie sa urmeze scadența plăților în rate.

Din contractul

de vânzare cumpărare al dragii 1278 ex 353 încheiat cu DIA d.o.o Belgrad precum

si actele adiționale rezultă că această operațiune s-a efectuat cu plata în

rate, acesta fiind asimilat unui contract in leasing. Din cuprinsul

contractului rezulta ca societatea deține drept de ipotecă asupra bunului până

la încasarea în totalitate a prețului contractului.

De altfel

rezultă din actele dosarului că societatea a înregistrat în evidenta contabilă

veniturile încasate din vânzarea acestui bun și a achitat impozitul pe profit

la data înregistrării venitului.

Astfel, din

conținutul contractului rezultă că plata prețului se face de către cumpărător

in rate si ca proprietatea definitiva, adică translația dreptului se realizează

după plata ultimei rate si ridicarea garanției reale imobiliare asupra navei.

la faptul că instanța de fond a reținut că impozitul pe veniturile obținute in

România a fost stabilit nelegal in sarcina societății, se constată că

recurentele preiau același punct de vedere exprimat în cuprinsul actului de

control neargumentate juridic și lipsite de suport probator.

Serviciile

prestate de B.L.L.C. USA și Polonia ddo Belgrad către S.C. N.V. S.R.L. se

încadrează în categoria serviciilor accesorii de transport internațional, iar

veniturile obținute de acestea nu sunt venituri impozabile în România, în

conformitate cu dispozițiile art. 115 alin. (1) lit. k) din Legea 571/2003

privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

Având în

vedere considerentele expuse anterior, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte constată recursurile nefondate și, văzând că

sunt îndeplinite cerințele art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va obliga

recurentele la plata către societatea intimată a cheltuielilor de judecată

constând în onorariu de avocat în cuantum de 10.000 lei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursurile declarate de Administrația Finanțelor Publice Galați și Direcția

Generală a Finanțelor Publice Galați, împotriva Sentinței nr. 59 din 18

februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondate.

Obligă

recurentele-pârâte la plata sumei de 10.000 lei cheltuieli de judecată către SC

N.V. SRL Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2011.