ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 408/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 408/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Galați sub nr. 8285/121/2008, reclamanta SC N.V. SRL, prin reprezentanții săi legali a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați și Administrația Finanțelor Publice Galați, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea deciziilor de soluționare a contestațiilor nr. 158/2008 și a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plăți stabilite de inspecția fiscală nr. 6091/2008, precum și a raportului de inspecție fiscală nr. 6091/2008, suspendarea deciziei de impunere nr. 6091/2008 și exonerarea de la plata obligațiilor fiscale suplimentare în cuantum de 641.119 lei stabilite prin decizia de impunere nr. 6091/2008.
In motivarea contestației s-a arătat că actele administrative atacate sunt netemeinice și nelegale, pârâtele făcând p greșită interpretare și aplicare a prevederilor legale în materie, reținând o situație de fapt neconformă realității. S-a mai arătat că din dispozitivul deciziei nu rezultă modul cum organul de soluționare a contestației a înțeles să analizeze motivele de fapt și de drept invocate în contestația formulată, ci doar a enumerat motivele invocate în susținerea contestației, analizând doar o parte din acestea, restul neluându-le în considerare, fiindu-i creată reclamantei o situație mai grea în propria cale de atac. Prin sentința nr. 111/2009 a Tribunalului Galați s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.
Prin sentința nr. 157/R/2009 a Curții de Apel Galați s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 6091/2008 a D.G.F.P. Galați - A.F.P. Galați până la pronunțarea instanței de fond. În cauză s-au administrat probe cu acte și expertiză tehnică fiscală. Prin sentința civilă nr. 59 din 18 februarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC N.V. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, și Administrația Finanțelor Publice Galați. A anulat, în parte, decizia de soluționare a contestațiilor nr. 158/2008 și a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 6091 din 16 septembrie 2008 precum și a raportului de inspecție fiscală nr. 6091 din 16 septembrie 2008 și a menținut obligațiile de plată pentru suma de 58.743 lei.
A obligat pârâtele D.G.F.P. Galați și A.F.P. Galați la 10.000 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond și-a însușit concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, reținând următoarele: - Organul de soluționare a contestației nu a analizat toate motivele de fapt și de drept invocate de SC N.V. SRL, ci doar le-a enumerat o parte din ele analizându-le, restul neluându-le în considerare. - Organul fiscal a procedat nelegal la extinderea perioadei supuse verificării anterior ultimilor 3 ani fiscali interpretând și aplicând eronat dispozițiile legale în vigoare , mai mult decât atât a constatat că societatea SC N.V. SRL a înregistrat toate veniturile realizate în perioada 01 ianuarie 2003-31 decembrie 2004 și nu a diminuat impozitele și taxele datorate bugetului de stat.
- In perioada 01 ianuarie 2003-31 decembrie 2004 nu au existat indicii că societatea și-ar fi diminuat impozitele și taxele datorate bugetului de stat pentru activitatea desfășurată, organul de control fiscal constatând însăși că societatea a înregistrat toate veniturile realizate și implicit nu a diminuat impozitele și taxele datorate bugetului de stat. - Organul de control fiscal a procedat nelegal la extinderea perioadei supuse controlului anterior celor 3 ani fiscali conform art. 98 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 și implicit dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale suplimentare pentru perioada 01 ianuarie 2003-31 decembrie 2003 era prescris, fiind stabilite de organul fiscal, în mod eronat, obligații datorate suplimentar bugetului de stat în sumă de 16882,4298 lei.
- Obligațiile fiscale suplimentare stabilite de organul fiscal pentru perioada 01 ianuarie 2003-31 decembrie 2004, perioada prescrisă ( perioadă care din punct de vedere legal excede perioadei de control prevăzută de art. 98 alin.(3) din O.G 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicat) stabilite în mod eronat sunt nelegale și netemeinice. - SC N.V. SRL avea dreptul să deducă la calculul impozitului pe profit cheltuielile cu amortizarea autoturismelor în leasing în cuantum de 162.229 lei, cheltuielile cu asigurarea, dobânzile, întreținerea și repararea acestora în cuantum de 224.959 lei considerate nedeductibile la calculul profitului impozabil în opinia organului de soluționare a contestației, opinie care este netemeinică și nelegală și se bazează pe interpretarea subiectivă a legii; - Prin natura activității desfășurate SC N.V.
SRL Galați justifică achiziționarea și utilizarea autoturismelor din dotarea societății. - In Raportul de Inspecție Fiscală nr. 6091 din 16 septembrie 2008 organul de control fiscal dar și în Decizia nr. 158 din 08 decembrie 2008 organul de soluționare a contestației la capitolul TVA a acordat drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru autoturismele achiziționate în leasing financiar dar și pentru servicii legate de întreținerea, funcționarea si reparația autoturismelor achiziționate în perioada 01 ianuarie 2003-30 iunie 2008. - Cheltuielile înregistrate de SC N.V. SRL cu cedarea contractelor de leasing sunt deductibile la calculul profitului impozabil, iar impozitul pe profit stabilit suplimentar de organul de control în sarcina S.C N.V.
SRL aferent acestor cheltuieli cu cedarea contractelor de leasing nu este legal. - Contractul de vânzare cumpărarea a dragii 1278 ex 7353 are atributele unui contract de leasing, contract căruia i se aplică prevederi fiscale speciale iar exigibilitatea venitului obținut din vânzarea acestui activ precum și impozitul pe profit trebuie să urmeze scadența plăților în rate . - Organul fiscal a stabilit legal în sarcina SC N.V. SRL, T.V.A. suplimentar în cuantum de 3863 lei ( 3234 lei aferent anului 2005 + 629 lei aferent anului 2006) în loc de 6.691 lei diferența de 2828 lei provenind dintr-o perioadă ce excede perioada supusă inspecției fiscale ( anul 2003, 2004). - S.C. N.V. SRL nu justifică dreptul de deducere a TVA în cuantum de 6691 lei, organul de control procedând corect în timpul inspecției fiscale, considerând T.V.A.
colectat în sumă de 39.416 lei în luna mai 2006, data facturii conform art. 128, alin. (1) coroborat cu prevederile art. 134, alin. (3) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare; - Organul fiscal a stabilit legal în sarcina S.C N.V. SRL TVA de plată suplimentar în cuantum de 52.661 lei, din care 13.245 lei TVA pentru avansurile încasate de la SC G.G. SA și 39.416 TVA aferentă facturii fiscale nr. 02226522 din 10 mai 2006; - Serviciile prestate de B.L.L.C. USA și Polonia d.d.o. către SC N.V. SRL se încadrează în categoria serviciilor accesorii de transport internațional. - Veniturile obținute de B.L.L.C. USA și Polonia d.d.o. Belgrad din serviciile prestate către N.V.
SRL nu sunt venituri impozabile în România conform art. 115, alin. (1) lit. k) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare. - Pentru plățile efectuate de SC N.V. SRL către B.L.L.C. USA , în baza contractului nr. 2 din 01 ianuarie 2006, respectiv Polonia d.d.o. Belgrad în baza contractului "time charter" încheiat în data 07 februarie 2005, acesta nu avea obligația de a calcula și reține vreun impozit în conformitate cu dispozițiile Codului fiscal. Având în vedere că veniturile obținute de B.L.L.C. USA și Polonia d.do. Belgrad din serviciile prestate către N.V. SRL nu sunt venituri impozabile în România conform art. 115, alin. (1) lit. k) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit nelegal în sarcina SC N.V.
SRL de către organul fiscal impozit pe veniturile obținute în România de nerezidenți în cuantum de 178.480 lei. - Obligațiile fiscale suplimentare stabilite în sarcina SC N.V. SRL în cuantum de 641.119 lei sunt nelegale; - Organul de control a calculat în mod eronat obligațiile stabilite suplimentar în sarcina SC N.V. SRL Galați, datoria calculată de organul de control fiind în sumă de 641.119 lei, în loc de 58.743 lei cât ar fi corect calculat în baza reglementărilor legale în vigoare la data controlului. Curtea a înlăturat obiecțiunile formulate de pârâte, acestea reprezentând aceleași puncte de vedere exprimate și în cuprinsul actelor de control, neargumentate juridic și lipsite de suport probator.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice Galați și Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 punctul 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ. Ambele recurente critică, în esență, sentința instanței de fond pe următoarele aspecte: - hotărârea recurată a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) punctele 3 și 5 C. proc.
civ., în sensul că instanța de fond nu a evidenția care au fost argumentele care i-au format convingerea cu privire la soluția pronunțată; - hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, reținându-se, în mod eronat că organul de inspecție fiscală a procedat nelegal la extinderea perioadei verificate anterior celor trei ani fiscali; - proba cu expertiză contabilă efectuată în cauză, preluată integral de instanța de fond, nu este concludentă, utilă și pertinentă cauzei; - cu privire la impozitul pe profit, Curtea de Apel Galați a omis faptul că reclamanta nu a justificat cu înscrisuri faptul că ar fi îndeplinite condițiile pentru deducerea cheltuielilor efectuate cu autoturismele achiziționate în leasing și a calificat în mod greșit ca fiind contract de leasing vânzarea la export a dragii 1278 ex 7353 către DIA d.o.o.
Belgrad; - în ceea ce privește impozitul pe veniturile obținute în România de nerezidenți, se precizează că operațiunea de închiriere a navei POL 2 de la firma Polonia d.o.o. Belgrad a fost greșit calificată ca fiind de transport internațional, în realitate fiind una de bunkeraj, impozabilă potrivit dispozițiilor art. 115 alin. (1) lit. d) C. fisc. Recursurile sunt nefondate. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurente, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.
In ceea ce privește critica formulată de ambele recurente, în sensul că hotărârea instanței de fond este nemotivată, reprezentând practic o copie a raportului de expertiză efectuată în cauză, se constată că aceasta nu este întemeiată, deoarece chiar în dezvoltarea acestui motiv de recurs autoritățile recurente se referă la considerentele care au format convingerea instanței și la cele pentru care au fost înlăturate apărările pârâtelor
Susținerea recurentelor-pârâte precum că expertiza tehnică fiscală dispusă a fi efectuată în cauză nu este concludentă, pertinenta și utilă cauzei nu poate fi reținută, aceasta neformulând pe durata efectuării acesteia obiecțiuni cu privire la obiectivele supuse expertizei, modul de desfășurare a acesteia, concluziile scrise formulate de expertul desemnat de instanța de fond. Instanța de fond, în mod corect, a constatat că în cauză nu au fost depuse obiecțiuni la raportul de expertiza fiscală ci doar puncte de vedere care au fost luate în considerare la soluționarea cauzei de către instanța. Din conținutul sentinței civile nr. 59 din 18 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați rezultă fără tăgada că în soluționarea contestației formulate de reclamanta SC N.V. SRL instanța de fond și-a întemeiat soluția pe întreg probatoriul administrat în cauză.
Nici criticile referitoare la situația potrivit căreia instanța de fond a reținut în mod nelegal faptul ca organul de soluționare a contestației i-a creat o situație mai grea SC N.V. SRL în propria cale de atac și, de asemenea, că s-a apreciat că organele de inspecție fiscală au procedat, în mod nelegal, la extinderea perioadei de verificare nu sunt întemeiate. Instanța de fond a reținut, în mod legal, faptul că prin expertiza fiscală efectuată s-a constatat ca organul de soluționare a contestației nu a analizat toate motivele de fapt și de drept invocate de societatea reclamantă, ci doar le-a enumerat, o parte dintre ele analizându-le, restul neluându-le în considerare. De altfel, pârâta D.G.F.P. Galați recunoaște faptul că în soluționarea contestației legea impune organului de soluționare aplicarea principiului contradictorialității, în sensul că acesta este obligat să analizeze textele de lege invocate de părți, însă evită să recunoască că acesta nu a fost aplicat în soluționarea contestației formulate de SC N.V. SRL. Prin expertiza efectuată s-a constatat un fapt evident, respectiv acela că, prin modul în care organul de soluționare a contestației a înțeles să soluționeze contestația formulată de SC N.V. SRL împotriva Deciziei de impunere nr. 6091 din 16 septembrie 2008, acesta a introdus noi motive și temeiuri de drept prin care măsurile luate de organul de inspecție fiscală ar fi „temeinice și legale" , cum ar fi introducerea dispozițiilor art. 115 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, motive și temeiuri de drept, care nu au fost invocate de organul fiscal nici in Decizia de impunere nr. 6091 din 16 septembrie 2008 și nici în Raportul de inspecție fiscală nr. 6091 din 16 septembrie 2008.
In ceea ce privește motivul de recurs legat de extinderea perioadei de verificare, înalta Curte constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, faptul ca organul de inspecție fiscală a procedat nelegal la extinderea perioadei supuse verificării anterior ultimilor 3 ani fiscali, interpretând și aplicând eronat dispozițiile legale în vigoare și au fost stabilite în mod nelegal obligații datorate bugetului de stat pentru această perioada. Se reține că faptul că societatea nu a fost verificată fiscal din anul 2001, nu poate fi imputat contribuabilului și nu poate constitui un „indiciu" că s-au diminuat impozitele si taxele datorate bugetului general consolidat ulterior acestei date. De asemenea, faptul ca nu ar fi înregistrate toate veniturile în luna februarie 2005, creanțele fiscale aferente născute în aceasta perioadă fiind cuprinse categoria creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali prevăzuți de art. 98, nu constituie un indiciu că SC N.V. SRL ar fi diminuat impozitele și taxele datorate anterior datei de 01 ianuarie 2005. De altfel, autoritățile pârâte nu au explicat de ce organul fiscal nu a declanșat de îndată inspecția fiscală la data când a fost sesizat de Garda Financiară, respectiv 26 februarie 2007, ci doar după peste 14 luni aspect care întărește convingerea ca acesta nu a dispus de indicii pentru a justifica extinderea perioadei de verificare.
Răspunzând criticilor formulate în legătură cu calculul impozitului pe profit se constată că societatea reclamantă, are dreptul să deducă la calculul impozitului pe profit cheltuielile cu amortizarea autoturismelor achiziționate în leasing și a cheltuielilor cu asigurarea, cu dobânzile si a cheltuielilor de întreținere și reparații ale acestor autoturisme, însăși organul fiscal recunoscând dreptul de deducere a TVA-ului aferent, respectiv a recunoscut ca societatea justifică, prin documente, că acestea au fost utilizate în folosul operațiunilor economice derulate în aceasta perioada. Dispozițiile legale invocate, respectiv dispozițiile art. 21 alin. (3) lit. n) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare nu limitează dreptul unei persoane impozabile a deține in folosința mai multe autoturisme ci doar faptul ca la calculul profitului impozabil sunt recunoscute ca deductibile doar cheltuielile cu amortizarea si cheltuielile înregistrate pentru funcționarea, întreținerea și reparația unui singur autoturism folosit de persoanele cu funcții de răspundere și de administrarea a acestei persoane. Din cuprinsul Raportului de inspecție fiscală nu rezultă că organul de control fiscal a constatat că administratorul societății, în persoana d-lui B.N., ar fi folosit în același timp mai mult de 1 autoturism și că celelalte autoturisme ar fi fost folosite în alte scopuri decât cele pentru desfășurarea activității economice. SC N.V. SRL a avut personal salariat căruia avea obligația, în conformitate cu legislația muncii, să-i asigure transportul din localitatea de domiciliu la locul unde societatea a prestat servicii și/sau a livrat bunuri. Recurentele au evitat să admită că recunoscând dreptul de deducere a T.V.A.-ului aferent achizițiilor de autoturisme, au recunoscut că societatea justifică că acestea au fost utilizate în folosul operațiunilor economice derulate în această perioadă și că SC N.V. SRL justifică această utilizare cu documente.
Susținerea recurentelor pârâte precum că instanța a reținut o situație străină de pricina apreciind ca sunt deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile aferente cedării contractelor de leasing este nefondată. Instanța de fond a reținut, în mod legal, că aceste cheltuieli sunt deductibile iar impozitul pe profit stabilit suplimentar este nelegal, având în vedere că operațiunea comercială care a generat înregistrarea în evidența contabilă a acestor cheltuieli este legată în mod exclusiv de cedarea unor contracte de leasing financiar, astfel cum a constatat și organul de inspecție fiscală și nu de vânzarea de către societate a acestor autoturisme. Trebuie avut in vedere ca la data când societatea a cedat aceste autoturisme acestea se afla in folosința și nu în proprietatea S.C. N.V. S.R.L. deci aceasta nu putea să vândă aceste bunuri.
Afirmația recurentelor precum că expertul a calificat in mod greșit contractul de vânzare a dragii 1278 ex 7353 către DIA d.o.o.Belgrad ca fiind unul de leasing și că instanța a preluat aceasta concluzie tară să sesizeze depășirea atribuțiilor expertului, atribuții exclusiv jurisdicționale este nefundamentată. Înalta Curte apreciază că instanța de fond a reținut legal că acest contract are atributele unui contract de leasing, contract căruia i se aplica prevederile fiscale speciale, iar exigibilitatea venitului obținut din vânzarea acestui activ precum și impozitul pe profit trebuie sa urmeze scadența plăților în rate. Din contractul de vânzare cumpărare al dragii 1278 ex 353 încheiat cu DIA d.o.o Belgrad precum si actele adiționale rezultă că această operațiune s-a efectuat cu plata în rate, acesta fiind asimilat unui contract in leasing. Din cuprinsul contractului rezulta ca societatea deține drept de ipotecă asupra bunului până la încasarea în totalitate a prețului contractului. De altfel rezultă din actele dosarului că societatea a înregistrat în evidenta contabilă veniturile încasate din vânzarea acestui bun și a achitat impozitul pe profit la data înregistrării venitului. Astfel, din conținutul contractului rezultă că plata prețului se face de către cumpărător in rate si ca proprietatea definitiva, adică translația dreptului se realizează după plata ultimei rate si ridicarea garanției reale imobiliare asupra navei.
Cu privire la faptul că instanța de fond a reținut că impozitul pe veniturile obținute in România a fost stabilit nelegal in sarcina societății, se constată că recurentele preiau același punct de vedere exprimat în cuprinsul actului de control neargumentate juridic și lipsite de suport probator. Serviciile prestate de B.L.L.C. USA și Polonia ddo Belgrad către S.C. N.V. S.R.L. se încadrează în categoria serviciilor accesorii de transport internațional, iar veniturile obținute de acestea nu sunt venituri impozabile în România, în conformitate cu dispozițiile art. 115 alin. (1) lit. k) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare. Având în vedere considerentele expuse anterior, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată recursurile nefondate și, văzând că sunt îndeplinite cerințele art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va obliga recurentele la plata către societatea intimată a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 10.000 lei. PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE Respinge recursurile declarate de Administrația Finanțelor Publice Galați și Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, împotriva Sentinței nr. 59 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Obligă recurentele-pârâte la plata sumei de 10.000 lei cheltuieli de judecată către SC N.V. SRL Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.