ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4050/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC M.B.

SRL Galați, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Galați, a solicitat

suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale

suplimentare din 31 martie 2011 emisă de D.G.F.P. Galați și a Titlului

executoriu din 21 februarie 2011 emis de A.F.P. Galați în dosarul de executare

până la soluționarea pe fond a acțiunii vizând anularea actelor administrativ

fiscale menționate.

Prin sentința civilă

nr. 94 din 30 martie 2011 Curtea de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC

M.B. SRL Galați, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Galați, A.F.P. Galați,

a suspendat executarea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale

suplimentare din 31 ianuarie 2011 emisă de D.G.F.P. Galați și a Titlului

executoriu din 21 februarie 2011 emis de A.F.P. Galați în Dosarul de executare

nr. 24349866 până la soluționarea pe fond a acțiunii.

Pentru a pronunța

această soluția instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2

alin. (1) lit. t) din lege, sunt cazuri bine justificate acele împrejurări

legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială

in privința legalității actului administrativ. În speță, reclamanta a formulat

contestație împotriva actelor administrative, a achitat cauțiunea prevăzută de

lege, așa încât aceasta este îndreptățită a beneficia de măsura suspendării

executării.

Fără a antama fondul

cauzei, instanța de fond a apreciat că nemulțumirea reclamantei față de

concluziile actului de control și față de actele administrative subsecvente ,

nemulțumire declinată în cadrul contestației formulate în cauză,se încadrează

într-un caz bine justificat în accepțiunea dispozițiile art. 2 alin. (1) lit.

t) Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât patrimoniul reclamantei este

deja grevat de măsura asigurătorie a sechestrului..

Referitor la a doua

condiție cerută de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) Legea nr. 554/2004,

respectiv iminența producerii unei pagube, instanța de fond a reținut că din

actele depuse la dosar (contracte de credit, contracte de vânzare-cumpărare și

contracte de prestări servicii, în care reclamanta are calitatea de vânzător,

respectiv de beneficiar, contrate aflate în derulare) rezultă că reclamanta

este în situația de a nu-și putea onora obligațiile, plata imediată a sumelor

de bani stabilite de pârâtă fiind de natura a destabiliza funcționarea

societății.

Motivele

de nelegalitate invocate de reclamntă în cuprinsul contestației împotriva

actului de control și a actelor subsecvente , apar, la o primă analiză sumară,

specifică unui astfel de litigiu, ca apte să conducă la reținerea că în cauză

ar exista un caz bine justificat.

Cea de-a

doua condiție, paguba iminentă este dată de prejudiciul material viitor, dar

previzibil cu evidență, față de profilul de activitate al reclamnatei și față

de contextul crizei economice actuale.

Împotriva hotărârii

instanței de fond pârâta D.G.F.P. Galați a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că instanța de fond nu a motivat soluția, pronunțând o

hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., incidente

fiind astfel dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ..

Recurenta susține că

instanța s-a limitat la aprecieri de ordin general, la expunerea teoriei care

poate justifica o astfel de soluție de suspendare a executării, însă nu a

motivat în niciun fel care este situația de fapt care justifică suspendarea

actelor administrative.

Cu toate că a făcut

trimitere la disp. art. 2 lit. t) Legea nr. 554/2004 care definește cazul bine

justificat, instanța nu a arătat care sunt împrejurările legate de starea de

fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ.

De asemenea, simplul

fapt de a depune la dosarul cauzei o serie de contracte fără ca reclamantul să

justifice legătura acestora de cauzalitate cu necesitatea suspendării

executării și fără ca instanța să le analizeze în vreun fel incidența în cauză,

nu poate constitui fundamentul unei soluții juste.

Examinând cauza în

raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Potrivit art. 14

alin. (1) Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în

condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată

poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ până la pronunțarea instanței de fond”.

Pe de altă parte, în

cadrul cererii de suspendare instanța este limitată la a cerceta, după

verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ

cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 Legea nr. 554/2004, respectiv cazul

bine justificat și paguba iminentă.

Deci, în cadrul

cererii de suspendare, instanța nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de

legalitate și oportunitate ale actului administrativ, această obligație

revenindu-i instanței de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare.

Condiția existenței

cazului „bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea și

înțelepciunea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra

legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta

să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului,

respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.

Pentru a înlătura,

chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor

administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea

unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și

care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de

legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului administrativ, instanța

având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței

dreptului.

Înalta Curte constată

fondate criticile exprimate de recurentă în ceea ce privește indiciile de

nelegalitate ce nu au fost corect examinate de instanța de fond în conturarea

cerințelor cazului bine justificat.

De asemenea, instanța

de control judiciar reține că instanța de fond în mod greșit a apreciat că

simplele afirmații ale reclamantei sunt de natură a concluziona ca îndeplinită

condiția cazului bine justificat.

În raport cu probele

administrate se constată că nu există suficiente indicii aparente care să

răstoarne prezumția de legalitate.

Înalta Curte

apreciază că nici cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul

executării imediate nu este îndeplinită în cauză, deoarece, așa cum constant

s-a reținut și în jurisprudența acestei curți, afirmația în sensul că prin

chiar cuantumul sumei impuse, în caz de executare, s-ar perturba grav

activitatea unei societăți comerciale nu conduce implicit și automat la

concluzia îndeplinirii acestei cerințe.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că aspectul menționat de reclamantă referitor la

imposibilitatea onorării obligațiilor către diverși parteneri nu a fost

dovedit.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt întemeiate, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Față de cele arătate,

reținând așadar, în sensul art. 14 Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2

alin. (1) lit. ș) și t), că nu sunt întrunite cumulativ cerințele legale pentru

a se dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal atacat, în

temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi admis, iar sentința recurată va

fi modificată, în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de D.G.F.P. Galați, împotriva sentinței civile nr. 94 din 31 martie

2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată

de reclamanta SC M.B. SRL Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13

septembrie

2011.