ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6868/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

deduse judecății

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați sub nr. 1623/44/2010, SC I.I. SA a solicitat anularea Deciziei nr.

196 din 6 iulie 2010 emisă de pârâta D.G.F.P. Galați prin care s-a respins contestația

petentei împotriva Raportului de inspecție fiscală din 30 octombrie 2009 și

Deciziei de impunere nr. 723 din 30 octombrie 2009, prin care au fost stabilite

suplimentar obligații fiscale în sumă de 2.397.944 lei, compusă din:

- Impozit pe profit 115.675

lei;

- Majorări aferente

impozitului pe profit 50.535 lei;

- TVA de plată

suplimentar 2.038.675 lei;

- Majorări TVA

193.056 lei.

instanțe

Prin sentința nr. 111/

F din 14 martie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei, au fost anulate în parte

actele administrative contestate, stabilindu-se că obligațiile fiscale datorate

de către reclamantă sunt în sumă de 11.840 lei.

În motivarea soluției,

în esență, s-au reținut concluziile de expertiză de specialitate efectuate în

cauză, cuprinzând opiniile expertului contabil desemnat în cauză de către

instanță, la care a achiesat și concluziile expertului din partea reclamantei.

Au fost punctual apreciate

ca fiind de nereținut opiniile separate ale consilierului expert propus de

către D.G.F.P. Galați.

în cauză

Direcția Generală a

Finanțelor Publice Galați a promovat în termen recurs întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând modificarea sentinței civile nr.

111/ F din 14 martie 2012 în sensul respingerii în tot a acțiunii.

În motivarea

recursului s-a arătat faptul că instanța de fond  și-a însușit, fără nicio motivare

proprie concluziile raportului de expertiză din acest punct de vedere hotărârea

fiind chiar nemotivată.

S-a apreciat că în

fața unei opinii ale experților contabili contradictorii instanța trebuia să le

însușească, ori respingă, motivat, pronunțându-se pe baza propriilor

constatări.

Recursul detaliază

obligațiile de plată în sarcina reclamantei, apreciate ca în mod greșit anulate

de către instanță, relevând următoarele teme:

- cheltuielile cu publicitatea

în perioada aprilie-decembrie 2005, față de care documentul justificativ

factura nr. 936286 din 7 noiembrie 2006 nu putea fi înregistrat pe anul 2005;

- amenajările la

spațiul comercial „Pescăruș” realizate în anul fiscal 2007 nu pot fi încadrate

în categoria reparații capitale, ci făcând investiții care au sporit valoarea

mijloacelor fixe;

- serviciile de

turism din contractul de prestare servicii nu s-a făcut dovada a fi fost

efectiv prestate;

- amenajarea unui

spațiu care a fost justificată, ca și investiție, cu referire la imobilul

situat în str. Popa Șapcă, dar în situația în care acest lucru este generator

de venituri, ori spațiul respectiv nu ar fi sediul propriu societății

reclamante;

- pentru serviciile

de internet, pentru mentenanță a portalului societății și a bazei de date,

facturate au fost emise înaintea achiziției portalului și a încheierii

contractului.

Mai mult societatea

care a emis facturile nu a depus declarația fiscală aferentă perioadei

analizate care să justifice faptul că ar fi desfășurat operațiuni comerciale.

- Prestațiile

juridice au fost achitate în baza unui contract de asistență juridică încheiat

cu aceeași persoană care avea calitatea de consilier juridic al societății

reclamante.

intimatului

SC I.I. SA (fostă SC

I.L. SA) prin Lichidator Judiciar Company I.P.U.R.L. a solicitat respingerea

recursului arătând că instanța și-a baza hotărârea pe apărările a doi din cei

trei experți care au efectuat luarea de specialitate contabilă în cauză.

Apărările punctuale reiau

de altfel susținerile acestora, apreciindu-se faptul că pertinența lor a

determinat instanța în preluarea lor în motivarea sentinței contestate.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Soluția instanței de

fond reține concluziile expertizei efectuate în cauză - opinia expertului

desemnat de către instanță și cel desemnat de către reclamantă, al cărei

conținut formează în mare parte considerentele sentinței contestate.

Motivele pentru care

au fost înlăturate opiniile expertului propus de către pârâte nu apar a fi

fundamentate, argumentația fiind aceea că judecătorul dă credit opiniei

celeilalte părți.

Însă în această cauză

rezultatele expertizei efectuate sunt total diferite în toate punctele, ceea ce

necesită o analiză și o argumentare detaliată a alegerii uneia dintre opțiuni.

Înlăturarea unora sau

celorlalte dintre concluzii sau chiar, de este cazul, a tuturor, este sarcina

exclusivă a judecătorului.

Argumentele aduse

către una dintre opțiuni nu pot fi apreciate ca veridice în raport cu celelalte

dar sub raportul preferinței subiective, în cauză fiind vorba de norme

aplicabile fiecărei situații de fapt.

Astfel, pentru a

analiza prima dintre imputații, respectiv cheltuielile de publicitate aferente

perioadei aprilie-decembrie 2005 apare ca neveridic faptul că acestea au fost achitate

după aproape un an, prin factura din 7 noiembrie 2006.

Interpretarea în

evidența contabilă a cheltuielilor în mod cronologic nu înlătură justa

suspiciune a achitării lor după un interval atât de mare.

Tot astfel,identificarea

unor reparații ca fiind capitale sau curente, în situația divergentă experților

putea fi rezolvată în concret, inclusiv prin opinie tehnică a unui specialist

în lucrări de construcții.

Pentru alte incidente,

respectiv cheltuielile cu servicii turistice, amenajare spațiul din str. Popa

Șapcă, analiza doar a documentelor apare ca insuficientă impunându-se

coroborarea cu alte probe.

Cât privește portalul

informațional Web Site achiziționat de la SC P.S. SRL București argumentele ce

pun în balanță valoarea de achiziție 8.968.234 lei față de câștiguri generate

în perioada supusă controlului de 7.328 lei indică semne de întrebare asupra

realității operației efectuate, cu atât mai mult cu cât din înscrisurile

generate rezultă că acea societate comercială nu și-a depus pentru acea

perioadă declarația fiscală privind veniturile.

Și în ceea ce privește

serviciile de asistență judiciară, sunt semne de întrebare legate de momentul încheierii,

precum și a utilității acestor cheltuieli, raportat la aprecierea asupra

deductibilității cheltuielilor.

Față de aceste

aspecte apare cu evidență faptul că expertiza contabilă efectuată în cauză nu a

răspuns obiectivelor de a elucida problemele contestate.

O minimă diligență

impunea judecătorului fondului de a solicita experților cu opinii diferite să

se pronunțe asupra aprecierilor celuilalt expert ori chiar de a avea un punct

de vedere apropiat cel puțin în unele dintre aspectele de fond imputate.

Toate acestea conduc

Înalta Curte la concluzia că în dosarul analizat nu s-a realizat o reală

cercetare judecătorească. Cum suplinirea probatoriului cu lucrări de specialitate

nu poate fi dispusă de către instanța de recurs se apreciază că singura

posibilitate legală este de trimitere a cauzei spre competentă soluționare

Curții de Apel Galați ca instanță de fond, fază procesuală în care să se

realizeze atât o altă expertiză contabilă în cauză, eventual completată cu

lucrare de specialitate tehnică în domeniul construcțiilor lucru față de care

judecătorul să aibă rolul activ prescris de norme pentru a realiza o apreciere

a eventualelor apărări diferite ale experților.

2.Temeiul legal al

soluțiilor adoptate.

Pentru considerentele

expuse Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, în sensul

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ. astfel că, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ. va casa sentința recurată cu

consecința trimiterii cauzei Curții de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de D.G.F.P. Galați împotriva Sentinței nr. 111/ F din 14

martie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2013