ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3926/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3926/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați sub nr. 252/44/2012, reclamanta

SC F. SRL,

în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Galați a solicitat instanței anularea

Deciziei nr. 74 din 1 februarie 2012 emisă de pârâtă, cu consecința anulării

Deciziei de impunere

nr. F/GL/972 din

30 noiembrie 2011 a R.I.F. nr. 19395//GL/809/2011 și exonerarea societății de

la plata obligațiilor fiscale suplimentare în cuantum de 803.986 lei

reprezentând impozit pe profit și T.V.A. cu accesoriile aferente.

În motivarea contestației, reclamanta arată

că prin actele administrative contestate, au fost stabilite în sarcina sa

obligații fiscale suplimentare care însă nu sunt datorate, fapt ce rezultă din

documentele anexate la dosar și prezentate Serviciului Contestații . În mod

greșit s-a apreciat de către organele fiscale ca fiind cheltuieli nedeductibile

în condițiile în care au fost dovedite că serviciile au fost efectiv prestate,

dovada cea mai elocventă constituind-o documentele care atestă recepția fizică

a lucrărilor de către beneficiari, lucrări ce nu puteau fi efectuate decât cu

utilajele închiriate în baza contractelor anexate și a materialelor

achiziționate în acest sens.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 109/2013 a Curții de Apel

Galați a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanta

SC F. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Galați.

A fost anulat în parte R.I.F. din 30

noiembrie 2011 și Decizia nr. 74 din 01 februarie 2012, reclamanta fiind

exonerată de la plata obligațiilor fiscale în cuantum de 59.901 lei

reprezentând impozit pe profit și 76.671 lei reprezentând T.V.A. precum și

accesoriile aferente acestor sume.

În motivarea sentinței, instanța a reținut în

esență că o serie de operațiuni au fost justificate prin existența unor extrase

de cont, ordine de plată, chitanțe sau acte care reflectă derularea unor

operațiuni de plată prin trezorerie. Simpla emitere a unor facturi neînsoțită

de alte documente justificative nu este de natură să reflecte realitatea

operațiunilor economice derulate de către societatea reclamantă la contractele de

prestări servicii încheiate cu SC U.T. SRL, SC M. SRL și SC C. SRL nu

evidențiază realitatea operațiunilor economice, fiind incertă executarea

obligațiilor asumate prin contract, în lipsa altor documente justificative.

În cauză a fost efectuată o expertiză

contabilă, dar instanța nu și-a însușit punctul de vedere expus în sensul că

toate cheltuielile efectuate cu SC G.G. SA, SC U.T. SRL, SC M. SRL și SC C. SRL

sunt deductibile, apreciind că sunt deductibile sumele cuprinse în facturile

emise de către Consiliul Local Vlădești din 20 noiembrie 2009 în valoare de

201.767,66 lei și din 18 noiembrie 2009 în valoare de 315.792,16 lei și care au

fost achitate prin trezoreria Galați. De asemenea, au fost apreciate ca fiind

reale prestațiile efectuate în valoare totală de 127.330 lei de către SC .G.

SRL Galați care a emis facturile:

- G.M.L. din 15 decembrie 2009 în valoarea

totală de 53.550 lei din care T.V.A. 8.550 lei;

- G.M.L. din 14 decembrie 2009 în valoarea

totală de 73.780 lei din care T.V.A. 11.780 lei.

La baza întocmirii acestora au stat devizele

de lucrări, valoare estimată 45.036,26 lei și lucrări terasamente și

construcții valoare estimată 62.168, 64 lei.

Decontate eșalonat prin SC B.T. SA conform

extras de cont:

- 30.000 lei din 22 ianuarie 2010;

- 30.000 lei din 25 ianuarie 2010;

- 52.000 lei din 27 ianuarie 2010;

- 21.875 lei din 29 ianuarie 2010;

Și facturile

- G.M.L. din 08 decembrie 2009 în valoare

totală de 66.640 lei din care T.V.A. 10.640 lei;

- G.M.L. din 18 decembrie 2009 în valoare

totală de 42.245 lei din care T.V.A. 6.745 lei;

Decontate eșalonat prin SC G.B. SA conform

estraselor de cont:

- 32.340 lei din 21 ianuarie 2012;

- 40.000 lei din 26 ianuarie 2010;

- 30.000 lei din 28 ianuarie 2010.

S-a apreciat că operațiunile derulate cu SC

G.G. SRL în perioada aprilie 2009, ianuarie-aprilie 2010, în sumă de 198.500 lei

plus T.V.A. sunt reale, efectuate anterior declarării acesteia ca inactivă (18

mai 2011) astfel că reclamanta justifică dreptul de deducere pentru sumele de

31.760 lei reprezentând impozit pe profit și 37.715 lei reprezentând T.V.A.

În privința operațiunilor derulate cu SC U.T.

SRL în sumă de 138.383 lei plus T.V.A. realitatea acestora a fost dovedită prin

ordinele de plată depuse .Prin urmare au fost apreciate ca justificate și

sumele de 22.141 lei reprezentând impozit pe profit și 38.956 lei prezentând T.V.A.

În consecință, instanța de fond a admis în

parte acțiunea, a anulat R.I.F. nr. 19395/FGL din 8 septembrie 2011, Decizia de

Impunere nr. FGL/972/2011 și Decizia nr. 74/2012, exonerând de la plată pe

reclamantă pentru suma de 59.901 reprezintă impozit pe profit și 76.671 lei reprezintă

T.V.A.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 109/2013 a

Curșii de Apel Galați, a formulat recurs atât reclamanta SC F. SRL cât și

pârâta D.G.F.P. Galați.

Recursurile formulate au fost înregistrate pe

rolul Curții de Apel Galați, iar prin încheierea de ședință din 4 noiembrie

2013 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol a recursurilor declarate de SC F.

SRL și D.G.F.P. Galați, Dosarul nr. 252/44/2012 fiind trimis la Înalta Curte de

Casație și Justiție spre competentă soluționare a recursurilor.

Prin recursul formulat de reclamanta SC F.

SRL s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile

nr. 109/2013 a Curții de Galați și, în rejudecare, admiterea în totalitate a

contestației formulate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta

- reclamantă a prezentat situației de fapt expusă și în primul ciclu procesual,

apreciind că instanța de fond, cu toate că din probatoriul administrat,

respectiv acte și expertize, rezultă realitatea operațiunilor economice, a

admis doar în parte contestația fără să fie lămurită în privința realității și

legalității operațiunilor efectuate de toate societățile implicate.

Astfel, relațiile comerciale desfășurate cu SC

M. SRL a avut la bază contractul de prestări servicii din 30 iulie 2010, necesitatea

efectuării serviciilor fiind justificată cu contractul de prestări servicii pentru

terasamente, încheiat cu SC M. SA Grecia la data de 10 iunie 2010.

În baza contractului menționat, SC M. SRL a

emis factura fiscală din 2 noiembrie 2010 ce a fost achitată prin ordin de

plată, or facturile fiscale din 2010, au fost stornate ca urmare a nerealizării

serviciilor contractate.

Cu privire la relațiile derulate cu SC C. SRL,

se arată că datorită neînțelegerilor ivite între societatea reclamantă și SC M.

SRL, pentru executarea la termen a lucrărilor angajate prin contractele

încheiate cu SC M. SA Grecia, societatea reclamantă a subcontractat parte din

lucrări către SC C. SRL, încheindu-se în acest sens contractul din 2 septembrie

2010 în baza căruia au fost emise facturile de prestări servicii din 7

decembrie 2010 în valoare de 122,140 lei și din 21 decembrie 2010 în valoare de

141.112 lei, facturi ce au fost achitate cu O.P. prin SC B.T. SA, B.C.R., SC

G.B. SA și SC R. SA, sucursala Galați.

În urma încheierii unui contract cu D.S.

Focșani, societatea a încheiat un contract de furnizare materiale cu SC C. SRL,

iar pentru materialele furnizate au fost emise facturile fiscale din 2009, iar

contravaloarea serviciilor prestate au fost evidențiate în facturile din 2009,

facturi achitate cu O.P. prin SC B.T. SA, B.C.R., SC G.B. SA, SC R. SA.

La data de 8 octombrie 2010, societatea

reclamantă a vândut o hală către SC N.C. SRL, fiind emisă factura din 20 octombrie

2009, iar pentru că hala era într-o stare avansată de degradare a fost încheiat

un contract de prestări servicii cu SC C. SRL, fiind emise facturile fiscale din

4 august 2009, din 14 august 2009; din 20 august 2009, din 28 august 2009, din 3

septembrie 2009; din 6 septembrie 2009; din 11 septembrie 2009, din 15

septembrie 2009, din 17 septembrie 2009; din 21 septembrie 2009 și din 29

septembrie 2009, facturi achitate cu O.P., fapt ce rezultă din probatoriul

administrat în cauză.

La data de 21 februarie 2011, reclamanta a

încheiat cu SC A. SRL contractul ce a avut ca obiect realizarea unor panouri

parazăpezi, iar pentru realizarea panourilor s-a încheiat cu SC C. SRL,

contractul de furnizare materiale din 5 noiembrie 2010, contract în baza căruia

au fost emise facturile din 15 decembrie 2010; din 20 decembrie 2010; din 23

decembrie 2010 și din 28 decembrie 2010, facturi achitate cu O.P. depuse la

dosar.

Având în vedere probatoriul administrat,

respectiv înscrisurile prezentate, coroborate cu concluziile raportului de

expertiză și dispozițiile legale incidente se apreciază că recursul exercitat este

admisibil, instanța de fond respingând acțiunea pentru o parte din lucrări,

apreciind greșit ca fiind „incertă executarea obligațiilor asumate prin

contracte, în lipsa altor documente justificative”.

În susținerea recursului, au fost depuse acte

(filele 8 - 201 vol. 3).

D.G.F.P.

Galați a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 109/2013 a Tribunalului

Galați, recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 9 și art.

312 alin. (5) C. proc. civ., solicitând instanței admiterea recursului,

modificarea sentinței, în sensul respingerii în tot a contestației formulate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta

arată că în mod greșit,instanța a apreciat că operațiunile derulate de SC G.G.

SRL și SC U.T. SRL, ar fi reale întrucât efectuarea plăților prin bancă nu este

o garanție a realității operațiunilor cu atât mai mult cu cât subcontractorii

nu aveau posibilitatea obiectivă de a efectua lucrările în cauză.

Organele fiscale nu au susținut că lucrările

nu au fost efectuate ci că înregistrările din contabilitate nu sunt reale,

întrucât lucrările nu au fost efectuate de SC G.G. SRL și SC U.T. SRL ci de

altcineva, iar faptul că numita J.V. este atât contabil la SC U.T. SRL cât și

fost asociat la SC G.G. SRL, denotă că a existat un plan de evitare a plăților

impozitelor și taxelor de către SC F. SRL, prin introducerea de cheltuieli

nereale în contabilitate.

- Recurenta - reclamantă SC F. SRL a formulat

întâmpinare la recursul declarat de recurenta - pârâtă

D.G.F.P.

Galați solicitând în esență respingerea recursului ca

nefondat.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată, în

raport de criticile formulate, se constată că recursurile sunt fondate.

Recurenta - pârâtă D.G.R.F.P.

Galați și-a întemeiat recursul declarat, pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct.

9 C. proc. civ., iar recurenta - reclamantă pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., dar în raport de criticile formulate se constată că unele aspecte

invocate pot fi încadrate în raport de dispozițiile art. 306 pct. 3 C. proc.

civ., în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, dispozițiile art. 304 pct.

7 C. proc. civ., vizează nemotivarea hotărârii judecătorești atunci când nu se

arăta motivele pe care aceasta se sprijină, dar și atunci când hotărârea

cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, iar sentința

recurată nu cuprinde motivele de fapt și drept pe care se sprijină, conform dispozițiilor

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, instanța de fond nu a

stabilit împrejurările de fapt esențiale în cauză, nu a evocat normele

substanțiale incidente și nu s-a argumentat de ce au fost ignorate apărările

formulate de părți în raport de situația de fapt.

Este de remarcat că reclamanta SC

F. SRL a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrat, Decizia nr. 74 din 1 februarie 2012 de soluționare a contestației

formulate de SC F. SRL, a Deciziei de impunere nr. F/GL/972 din 30 noiembrie

2011 emisă de D.G.F.P. Galați și a R.I.F. încheiat la data de 30 noiembrie

2011.

Organele fiscale, în virtutea

drepturilor legale, a verificat realitatea și legalitatea operațiunilor

comerciale derulat de SC F. SRL cu SC G.G. SRL, SC U.T. SRL, SC C. SRL și SC M.

SRL, fiind emisă Decizia de impunere nr. F/972 din 30 noiembrie 2011 prin care au

fost stabilite obligații suplimentare de plată în cuantum de 796.387 lei.

SC F. SRL a contractat lucrări de

prestări construcții pe care ulterior le-a subcontractat către societățile

menționate mai sus.

Instanța de fond nu a stabilit în

raport de criticile formulate dar și de apărările expuse dacă facturile fiscale

în discuție au fost emise în baza unor operațiuni reale, ținând cont și de

situația juridică a celor patru societăți implicate în derularea contractelor

încheiate cu reclamanta, organele fiscale fiind îndreptățite în baza dispozițiilor

art. 7 alin. (2) C. proc. fisc. „să examineze din oficiu starea de fapt, să

obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele necesare pentru

determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului” administrând

totodată proba în condițiile art. 49 C. proc. fisc.

Este adevărat că, potrivit art. 64

C. proc. fisc. documentele justificative și evidențele contabile ale

contribuabililor constituie probă la stabilirea bazei de impunere, dar este

necesar să existe și alte documente justificative, sarcina probei în dovedirea actelor

și faptelor revenind contribuabilului, conform art. 65 din același act

normativ, organele fiscale putând să nu ia în considerare o tranzacție care

este calificată ca fiind artificială, scopul acestora fiind acela de a evita

impozitarea - art. 11 alin. (1) din C. fisc.

Este evident că instanța de fond

nu a stabilit pe deplin situația de fapt în scopul aplicării corecte a legii,

ceea ce atrage în raport de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 314 C. proc. civ.,

casarea cu trimitere a cauzei.

Cu ocazia rejudecării, instanța

de fond va analiza legalitatea și realitatea raporturilor comerciale derulate

de SC F. SRL cu cele patru societăți, respectiv SC G. SRL, SC U.T. SRL, SC C.

SRL, SC M. SRL, ținând cont și de dispozițiile art. 11 alin. (1) C. fisc. prin

raportare la întreg materialul probator administrat, în scopul aplicării corecte

a legii la împrejurările de fapt ce urmează a fi pe deplin stabilite.

De asemenea, se va stabili care

este situația juridică a celor patru societăți și posibilitatea obiectivă de a

efectua lucrările contractate, urmând a se verifica și realitatea faptică a

acestor lucrări.

Având în vedere incidența în

cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., instanța de recurs nu va

analiza celelalte critici formulată de ambele recurente, critici ce urmează a

fi analizate cu ocazia rejudecării.

Pentru considerentele expuse,

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 314

și 304 pct. 7 C. proc. civ., va admite recursurile declarate de reclamanta SC

F. SRL și de pârâta D.G.R.F.P. Galați împotriva sentinței nr. 109 din 22 mai

2013 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, va

casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

reclamanta SC F. SRL și pârâta D.G.R.F.P. Galați împotriva sentinței nr. 109

din 22 mai 2013 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

octombrie 2014.