ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4064/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 580 din 22 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S.A.P.K. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați și a anulat Decizia nr. nr. 106 din 23 februarie 2012 de soluționare a contestației, Decizia de impunere nr. F-GL 1026 din 27 decembrie 2011 și Raportul de inspecție fiscală nr. 20429 F-GL/861 din 27 decembrie 2011, exonerând reclamanta de plata sumei de 876.890 lei. Totodată, Curtea de Apel Galați a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere F-GL 1026 din 27 noiembrie 2011 până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte: Concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză au relevat că reclamanta a înregistrat corect în contabilitate toate operațiunile desfășurate de SC U.T. SRL, având la bază documentele justificative din dosar, cu excepția notelor de recepție a căror dată de emitere este egală cu data facturii și nu cu data avizului de expediție, pentru a respecta prevederea legală a înregistrării operațiunilor economico-financiare la data efectuării lor. De asemenea, s-a reținut că întrucât materiile prime și materialele aprovizionate de către SC S.A.P.K. SRL de la SC U.T. SRL au fost folosite pentru realizarea de venituri impozabile din lucrările executate, rezultă că au avut caracter economic și reprezintă operațiuni taxabile, astfel că sunt îndeplinite condițiile pentru deducerea cheltuielilor și a TVA.

Prin urmare, s-a constatat că SC S.A.P.K. SRL în mod legal și corect, pe bază de documente justificative, a efectuat deducerea cheltuielilor efectuate cu achizițiile de la SC U.T. SRL precum și deducerea de TVA, iar majorări de întârziere nu se datorează atâta timp cât impozitul pe profit și TVA-ul dedus nu au generat obligații de plată la bugetul statului. Cu privire la cererea de suspendare, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de prevederile art. 14 coroborate cu cele art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ., în motivarea ei arătându-se, în esență, că organele de control fiscal au stabilit starea de fapt în conformitate cu dispozițiile art. 94 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, având în vedere următoarele aspecte: în lunile octombrie și noiembrie 2008 reclamanta SC S.A.P.K. SRL a achiziționat materii prime constând în materiale de construcții, materii pe care susține că le-a folosit ulterior pentru executarea lucrărilor contractate cu beneficiari; s-a constatat că la dosarele de evidență contabilă ale reclamantei se regăsesc și avize de însoțire a mărfii, însă echipa de control a observat faptul că pe aceste avize sunt înscrise cantități mult mai mari față de capacitatea unei mașini de transport; în același timp din răspunsul primit de la Compartimentul Județean de Informații Fiscale a rezultat că furnizorul reclamantei, respectiv SC U.T.

SRL nu a declarat livrările către SC S.A.P.K. SRL, iar din deconturile de TVA pentru anul 2008 depuse de către furnizor rezultă, din nou, faptul că nu au fost declarate toate operațiunile efectuate. S-a mai arătat că deși reclamanta a afirmat că organul de control a invocat formal art. 21(4) lit. f) din C. fisc. și că niciunde în Raportul de inspecție fiscală nr. 20429 din 27 decembrie 2011 nu s-a făcut mențiunea că societatea nu ar deține facturi pentru exercitarea dreptului de deducere sau că aceste facturi nu ar conține elementele prevăzute de legiuitor, totuși instanța de fond a ignorat prevederile art. 145(1) C. fisc. conform cărora dreptul de deducere ia naștere în momentul exigibilității taxei, respectiv la data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită să solicite plata de la persoanele obligate, în speță, furnizorul SC U.T.

SRL. Câtă vreme furnizorul reclamantei nu a declarat și nu a efectuat plata TVA, autoritatea fiscală nu poate acorda dreptul de deducere reclamantei SC S.A.P.K. SRL. Chiar dacă instanța a reținut că reclamanta deține facturi fiscale de achiziție marfă care au fost înregistrate în evidența contabilă, în mod greșit a admis acțiunea, ignorând în totalitate faptul că aceste facturi provin de la o societatea tip fantomă (SC U.T. SRL) care nu are salariați, nu a funcționat la sediul declarat, nu a depus declarații, aspecte care rezultă din adresa din 8 iulie 2011 a IPJ Galați - Serviciul de Investigarea Fraudelor. În contextul arătat, a apreciat recurenta că se impune admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței de fond, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale incidente și a probatoriului administrat, Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge, pentru cele ce vor fi punctate în continuare. Obiectul acțiunii în anulare formulată de reclamanta SC S.A.P.K. SRL a vizat Decizia nr. 106 din 23 februarie 2011 a D.G.F.P. Galați de respingere a contestației administrative împotriva Deciziei de impunere nr. F-GL 1026 din 27 decembrie 2011 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 20429/F-GL/861 din 27 decembrie 2011 întocmite de D.G.F.P. - Activitatea de inspecție fiscală, acte administrative a căror anulare a fost, de asemenea, cerută; totodată, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 s-a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere menționate.

În urma administrării probei cu acte și a probei cu expertiză fiscală, argumentat, instanța fondului a aplicat dispozițiile art. 18(1) din Legea nr. 554/20204 și a anulat actele administrativ fiscale enumerate mai sus, precum și dispozițiile art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendând executarea deciziei de impunere până la soluționarea irevocabilă a cauzei; ca o consecință a anulării actelor administrativ fiscale, a fost exonerată reclamanta de plata sumei totale de 876.890 lei reprezentând obligații suplimentare de plată stabilite în sarcina sa, corespunzătoare lunilor octombrie și noiembrie 2008 (impozit pe profit și accesorii, precum și TVA și accesorii). În ceea ce privește situația de fapt s-a reținut că în lunile octombrie și noiembrie 2008 societatea reclamantă a achiziționat de la SC U.T.

SRL materii prime constând în materiale de construcții, folosite pentru realizarea lucrărilor contractate. Probatoriul administrat a evidențiat că reclamanta și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 11 din Legea nr. 82/1991, republicată, de a înregistra în contabilitate tranzacțiile dintre cele două societăți, că înscrisurile în baza cărora a fost realizată achiziția de materiale de construcții îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate documente justificative în sensul Codului fiscal. Conform expertizei fiscale dispuse, la cerere, în cauză, operațiunea de achiziție a mărfurilor a fost destinată obținerii de venituri, operațiune care este în mod evident una taxabilă, iar aceste venituri impozabile au avut la bază facturi care respectă exigențele prevăzute de art. 155(5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fiind așadar îndeplinite condițiile pentru deducerea cheltuielilor și a TVA.

S-a concluzionat că în mod corect și legal societatea reclamantă a efectuat deducerea cheltuielilor efectuate cu achizițiile de la SC U.T. SRL precum și deducerea de TVA, iar majorări de întârziere nu se datorează din moment ce impozitul pe profit și taxa pe valoarea adăugată nu au generat obligații de plată la bugetul statului. Este eronată susținerea recurentei că în condițiile în care furnizorul (SC U.T.

SRL) nu a achitat TVA către bugetul de stat nici beneficiarul (reclamanta) nu poate beneficia de deducerea acestei taxe; această concluzie este justificată de dispozițiile art. 151 2 (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal potrivit cărora "prin derogare de la prevederile alin. (1), dacă beneficiarul dovedește achitarea taxei, nu mai este ținut corespunzător individual și în solidar pentru plata taxei", nefiind deci afectat dreptul de deducere conform art. 145 din același act normativ, iar în concret de faptul că societatea reclamantă a dovedit plata taxei către beneficiar, precum și de faptul că achizițiile de bunuri au fost destinate desfășurării de operațiuni taxabile. Sunt așadar, îndeplinite condițiile legale pentru deducerea taxei.

Înalta Curte reține, totodată, ca neadecvată critica autorității recurente referitoare la omisiunea primei instanțe de a se raporta la conținutul adresei din 8 iulie 2011 a IPJ Galați - Serviciul de Investigare a Fraudelor din care rezultă că furnizorul a funcționat ca o societate tip fantomă. Organele fiscale au apreciat că operațiunile desfășurate de SC U.T. SRL cu mai multe alte societăți comerciale printre care și reclamanta au avut un caracter fictiv și în acest context au sesizat organele de urmărire penală. Acestea din urmă au stabilit în urma cercetărilor efectuate că operațiunile comerciale în discuție au fost reale, astfel cum se reține în Rechizitoriul din 21 februarie 2012 (Dosar nr. 187/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați) prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a administratorului societății SC S.A.P.K.

SRL (U.V.) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, lipsind atât latura obiectivă cât și cea subiectivă a infracțiunii. Așadar, realitatea operațiunilor desfășurate între reclamantă și furnizorul său (SC U.T. SRL) a fost stabilită fără echivoc în dosarul penal și instanța de contencios administrativ și fiscal este datoare a ține seama de acest lucru. Constatându-se că nu există motive pentru reformarea sentinței atacate, având în vedere și dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ. și art. 20(1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați (succesoare a Direcției Generale a Finanțelor Publice Galați) împotriva Sentinței nr. 580/2012 din 22 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2014. Procesat de GGC - NN