ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4064/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 580 din 22 noiembrie 2012,

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de reclamanta SC S.A.P.K. SRL în contradictoriu cu pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați și a anulat Decizia nr. nr. 106

din 23 februarie 2012 de soluționare a contestației, Decizia de impunere nr.

F-GL 1026 din 27 decembrie 2011 și Raportul de inspecție fiscală nr. 20429

F-GL/861 din 27 decembrie 2011, exonerând reclamanta de plata sumei de 876.890

lei.

Totodată, Curtea de

Apel Galați a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere F-GL 1026 din

27 noiembrie 2011 până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Concluziile

raportului de expertiză întocmit în cauză au relevat că reclamanta a

înregistrat corect în contabilitate toate operațiunile desfășurate de SC U.T.

SRL, având la bază documentele justificative din dosar, cu excepția notelor de

recepție a căror dată de emitere este egală cu data facturii și nu cu data

avizului de expediție, pentru a respecta prevederea legală a înregistrării

operațiunilor economico-financiare la data efectuării lor.

De asemenea, s-a

reținut că întrucât materiile prime și materialele aprovizionate de către SC

S.A.P.K. SRL de la SC U.T. SRL au fost folosite pentru realizarea de venituri

impozabile din lucrările executate, rezultă că au avut caracter economic și

reprezintă operațiuni taxabile, astfel că sunt îndeplinite condițiile pentru

deducerea cheltuielilor și a TVA.

Prin urmare, s-a

constatat că SC S.A.P.K. SRL în mod legal și corect, pe bază de documente

justificative, a efectuat deducerea cheltuielilor efectuate cu achizițiile de

la SC U.T. SRL precum și deducerea de TVA, iar majorări de întârziere nu se

datorează atâta timp cât impozitul pe profit și TVA-ul dedus nu au generat

obligații de plată la bugetul statului.

Cu privire la cererea

de suspendare, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse

de prevederile art. 14 coroborate cu cele art. 15 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal

a declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cererea de recurs a

fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în motivarea ei arătându-se, în esență, că organele de control

fiscal au stabilit starea de fapt în conformitate cu dispozițiile art. 94 din

O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, având în vedere

următoarele aspecte: în lunile octombrie și noiembrie 2008 reclamanta SC

S.A.P.K. SRL a achiziționat materii prime constând în materiale de construcții,

materii pe care susține că le-a folosit ulterior pentru executarea lucrărilor

contractate cu beneficiari; s-a constatat că la dosarele de evidență contabilă

ale reclamantei se regăsesc și avize de însoțire a mărfii, însă echipa de control

a observat faptul că pe aceste avize sunt înscrise cantități mult mai mari față

de capacitatea unei mașini de transport; în același timp din răspunsul primit

de la Compartimentul Județean de Informații Fiscale a rezultat că furnizorul

reclamantei, respectiv SC U.T. SRL nu a declarat livrările către SC S.A.P.K.

SRL, iar din deconturile de TVA pentru anul 2008 depuse de către furnizor

rezultă, din nou, faptul că nu au fost declarate toate operațiunile efectuate.

S-a mai arătat că

deși reclamanta a afirmat că organul de control a invocat formal art. 21(4)

lit. f) din C. fisc. și că niciunde în Raportul de inspecție fiscală nr. 20429

din 27 decembrie 2011 nu s-a făcut mențiunea că societatea nu ar deține facturi

pentru exercitarea dreptului de deducere sau că aceste facturi nu ar conține

elementele prevăzute de legiuitor, totuși instanța de fond a ignorat

prevederile art. 145(1) C. fisc. conform cărora dreptul de deducere ia naștere

în momentul exigibilității taxei, respectiv la data la care autoritatea fiscală

devine îndreptățită să solicite plata de la persoanele obligate, în speță,

furnizorul SC U.T. SRL.

Câtă vreme furnizorul

reclamantei nu a declarat și nu a efectuat plata TVA, autoritatea fiscală nu

poate acorda dreptul de deducere reclamantei SC S.A.P.K. SRL.

Chiar dacă instanța a

reținut că reclamanta deține facturi fiscale de achiziție marfă care au fost

înregistrate în evidența contabilă, în mod greșit a admis acțiunea, ignorând în

totalitate faptul că aceste facturi provin de la o societatea tip fantomă (SC

U.T. SRL) care nu are salariați, nu a funcționat la sediul declarat, nu a depus

declarații, aspecte care rezultă din adresa din 8 iulie 2011 a IPJ Galați -

Serviciul de Investigarea Fraudelor.

În contextul arătat,

a apreciat recurenta că se impune admiterea recursului și modificarea în tot a

sentinței de fond, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

Examinând cauza prin

prisma obiectului ei, a normelor legale incidente și a probatoriului

administrat, Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge,

pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Obiectul acțiunii în

anulare formulată de reclamanta SC S.A.P.K. SRL a vizat Decizia nr. 106 din 23

februarie 2011 a D.G.F.P. Galați de respingere a contestației administrative

împotriva Deciziei de impunere nr. F-GL 1026 din 27 decembrie 2011 și a

Raportului de inspecție fiscală nr. 20429/F-GL/861 din 27 decembrie 2011

întocmite de D.G.F.P. - Activitatea de inspecție fiscală, acte administrative a

căror anulare a fost, de asemenea, cerută; totodată, în temeiul art. 15 din

Legea nr. 554/2004 s-a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere

menționate.

În urma administrării

probei cu acte și a probei cu expertiză fiscală, argumentat, instanța fondului

a aplicat dispozițiile art. 18(1) din Legea nr. 554/20204 și a anulat actele

administrativ fiscale enumerate mai sus, precum și dispozițiile art. 15

raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendând executarea deciziei de

impunere până la soluționarea irevocabilă a cauzei; ca o consecință a anulării

actelor administrativ fiscale, a fost exonerată reclamanta de plata sumei

totale de 876.890 lei reprezentând obligații suplimentare de plată stabilite în

sarcina sa, corespunzătoare lunilor octombrie și noiembrie 2008 (impozit pe

profit și accesorii, precum și TVA și accesorii).

În ceea ce privește

situația de fapt s-a reținut că în lunile octombrie și noiembrie 2008

societatea reclamantă a achiziționat de la SC U.T. SRL materii prime constând

în materiale de construcții, folosite pentru realizarea lucrărilor contractate.

Probatoriul

administrat a evidențiat că reclamanta și-a îndeplinit obligația prevăzută de

art. 11 din Legea nr. 82/1991, republicată, de a înregistra în contabilitate

tranzacțiile dintre cele două societăți, că înscrisurile în baza cărora a fost

realizată achiziția de materiale de construcții îndeplinesc condițiile pentru a

fi considerate documente justificative în sensul Codului fiscal.

Conform expertizei

fiscale dispuse, la cerere, în cauză, operațiunea de achiziție a mărfurilor a

fost destinată obținerii de venituri, operațiune care este în mod evident una

taxabilă, iar aceste venituri impozabile au avut la bază facturi care respectă

exigențele prevăzute de art. 155(5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul

fiscal, fiind așadar îndeplinite condițiile pentru deducerea cheltuielilor și a

TVA. S-a concluzionat că în mod corect și legal societatea reclamantă a

efectuat deducerea cheltuielilor efectuate cu achizițiile de la SC U.T. SRL

precum și deducerea de TVA, iar majorări de întârziere nu se datorează din

moment ce impozitul pe profit și taxa pe valoarea adăugată nu au generat

obligații de plată la bugetul statului.

Este eronată

susținerea recurentei că în condițiile în care furnizorul (SC U.T. SRL) nu a

achitat TVA către bugetul de stat nici beneficiarul (reclamanta) nu poate

beneficia de deducerea acestei taxe; această concluzie este justificată de

dispozițiile art. 151

2

(2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul

fiscal potrivit cărora "prin derogare de la prevederile alin. (1), dacă

beneficiarul dovedește achitarea taxei, nu mai este ținut corespunzător

individual și în solidar pentru plata taxei", nefiind deci afectat dreptul

de deducere conform art. 145 din același act normativ, iar în concret de faptul

că societatea reclamantă a dovedit plata taxei către beneficiar, precum și de

faptul că achizițiile de bunuri au fost destinate desfășurării de operațiuni

taxabile. Sunt așadar, îndeplinite condițiile legale pentru deducerea taxei.

Înalta Curte reține,

totodată, ca neadecvată critica autorității recurente referitoare la omisiunea

primei instanțe de a se raporta la conținutul adresei din 8 iulie 2011 a IPJ

Galați - Serviciul de Investigare a Fraudelor din care rezultă că furnizorul a

funcționat ca o societate tip fantomă.

Organele fiscale au

apreciat că operațiunile desfășurate de SC U.T. SRL cu mai multe alte societăți

comerciale printre care și reclamanta au avut un caracter fictiv și în acest

context au sesizat organele de urmărire penală. Acestea din urmă au stabilit în

urma cercetărilor efectuate că operațiunile comerciale în discuție au fost

reale, astfel cum se reține în Rechizitoriul din 21 februarie 2012 (Dosar nr.

187/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați) prin care s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a administratorului societății SC S.A.P.K. SRL

(U.V.) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9(1) lit. c) din Legea

nr. 241/2005, lipsind atât latura obiectivă cât și cea subiectivă a

infracțiunii.

Așadar, realitatea

operațiunilor desfășurate între reclamantă și furnizorul său (SC U.T. SRL) a

fost stabilită fără echivoc în dosarul penal și instanța de contencios

administrativ și fiscal este datoare a ține seama de acest lucru.

Constatându-se că nu

există motive pentru reformarea sentinței atacate, având în vedere și

dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ. și art. 20(1) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați (succesoare

a Direcției Generale a Finanțelor Publice Galați) împotriva Sentinței nr.

580/2012 din 22 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - NN