ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 14/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 1 februarie 2008, reclamanta SC Z.T. SA a chemat în judecată Direcția Fiscală a municipiului Timișoara, solicitând anularea în parte a Deciziei de imputare nr. 17 din 25 septembrie 2007 și a dispoziției nr. 17 din 16 noiembrie 2007, în sensul diminuării debitelor stabilite cu sumele corespunzătoare impozitelor pe clădiri omise de la scutirea de plată pentru perioada 2002 – 2007, la care se adaugă accesoriile aferente, constând în majorări de întârziere, penalități și dobânzi. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că organele fiscale au stabilit în mod greșit impozitul suplimentar pentru construcții scutite de la plata impozitului, conform dispozițiilor legale în vigoare privind construcțiile speciale.

De asemenea, s-a arătat că organele de control nu au ținut cont de împrejurarea că societatea se află în reorganizare judiciară, calculând în mod eronat dobânzi, penalități și majorări de întârziere pentru debitele născute ulterior deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006. Prin sentința civilă nr. 241 din 8 iulie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a anulat actele administrative contestate numai cu privire la suma de 6635 lei impozit pe clădiri, plus 3920 lei accesorii aferente.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că potrivit legislației privind impozitele și taxele locale aplicabile fiecărei perioade de impunere, dintre mijloacele fixe reclamate de societate ca fiind scutite de la plata impozitului pe clădiri, doar unele bunuri se încadrează în categoria construcțiilor speciale, impozitul suplimentar calculat eronat fiind în sumă totală de 6635 lei, la care se adaugă majorările de întârziere, penalitățile sau dobânzile aferente acestui debit. În acest sens, instanța de fond și-a însușit conținutul și concluziile noii expertize, înlăturând expertiza inițială, pe considerentul că nu a avut în vedere dispozițiile legale incidente în materia impozitelor și taxelor locale.

Instanța a mai reținut că, în timpul controlului, reclamanta se afla în procedura de reorganizare judiciară și nu în procedura de faliment, astfel încât datorează accesorii până la data de 20 iulie 2006, când au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 85/2006. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC Z.T. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a învederat că prima expertiză contabilă efectuată în cauză a fost în mod eronat înlăturată, expertul întemeindu-și lucrarea pe dispozițiile legale privind impozitele și taxele locale incidente pentru fiecare perioadă în parte.

Instanța de fond a refuzat astfel să aibă în vedere împrejurarea, reținută de prima expertiză, că mijloacele fixe analizate au beneficiat de scutire de la plata impozitului pe clădiri încă din anul 2001, controalele fiscale din anii 2001 și 2002 nesemnalând nici o inadvertență între declarațiile depuse și baza de impunere și nici lipsa sau necesitatea unui aviz al consiliului local, pentru stabilirea înscrierii unor clădiri în categoria construcțiilor speciale. De altfel, o asemenea aprobare era și inutilă, declarația pentru stabilirea impozitului pe clădiri întocmindu-se pe propria răspundere. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, necesitatea administrării noii expertize contabile a fost pusă în discuția părților în ședința publică din 8 decembrie 2008, când atât reclamanta cât și pârâta s-au învoit asupra numelor celor trei experți. În aceste împrejurări a fost efectuată cea de-a doua lucrare de specialitate, asupra căreia părțile au formulat obiecțiuni, respinse însă de instanță pe considerentul că reprezintă de fapt opiniile lor asupra calificărilor făcute de expertiză. Referitor la critica privind înlăturarea primei expertize contabile, Curtea constată că instanța a procedat corect, autorul lucrării neanalizând fiecare categorie de bunuri considerate drept construcții speciale prin raportare la dispozițiile legale incidente fiecărei perioade, respectiv Legea nr. 27/1994, modificată prin O.U.G.

nr. 15/1999, O.G. nr. 36/2002 și Legea nr. 571/2003 – C. fisc. În legătură cu necesitatea avizului acordat de consiliul local în vederea asimilării construcțiilor cu cele de natură specială scutite de la plata impozitului pe clădiri, instanța a reținut în mod corect caracterul obligatoriu în acest sens al prevederilor anexei 2 pct. 15 din Legea nr. 27/1994, respectiv anexa 2 pct. 7 din O.G. nr. 36/2002 și pct. 24 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a C. fisc.

Cât privește împrejurarea că la controalele fiscale efectuate în anii 2001 și 2002 nu a fost calculat impozit pe clădiri pentru bunurile mijloace fixe analizate de cele două expertize, concluziile acelor procese-verbale anterioare nu pot înlătura dreptul organelor financiare de a efectua ulterior, pentru perioada iulie 2002 – iunie 2007 verificarea modului de constituire, evidențiere și virare a obligațiilor de plată față de bugetul local precum și a accesoriilor generate de aceste debite. În raport de cele expuse mai sus, sentința atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC Z.T. SA împotriva sentinței civile nr. 241 din 8 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.