ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 14/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 1 februarie 2008,

reclamanta SC Z.T. SA a chemat în judecată Direcția Fiscală a municipiului

Timișoara, solicitând anularea în parte a Deciziei de imputare nr. 17 din 25

septembrie 2007 și a dispoziției nr. 17 din 16 noiembrie 2007, în sensul

diminuării debitelor stabilite cu sumele corespunzătoare impozitelor pe clădiri

omise de la scutirea de plată pentru perioada 2002 – 2007, la care se adaugă

accesoriile aferente, constând în majorări de întârziere, penalități și

dobânzi.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că organele fiscale au stabilit în mod greșit impozitul suplimentar

pentru construcții scutite de la plata impozitului, conform dispozițiilor

legale în vigoare privind construcțiile speciale.

De asemenea, s-a arătat că

organele de control nu au ținut cont de împrejurarea că societatea se află în

reorganizare judiciară, calculând în mod eronat dobânzi, penalități și majorări

de întârziere pentru debitele născute ulterior deschiderii procedurii prevăzute

de Legea nr. 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 241

din 8 iulie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea și a anulat actele administrative

contestate numai cu privire la suma de 6635 lei impozit pe clădiri, plus 3920

lei accesorii aferente.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut, în esență, că potrivit legislației privind

impozitele și taxele locale aplicabile fiecărei perioade de impunere, dintre

mijloacele fixe reclamate de societate ca fiind scutite de la plata impozitului

pe clădiri, doar unele bunuri se încadrează în categoria construcțiilor

speciale, impozitul suplimentar calculat eronat fiind în sumă totală de 6635

lei, la care se adaugă majorările de întârziere, penalitățile sau dobânzile

aferente acestui debit.

În acest sens, instanța de

fond și-a însușit conținutul și concluziile noii expertize, înlăturând

expertiza inițială, pe considerentul că nu a avut în vedere dispozițiile legale

incidente în materia impozitelor și taxelor locale.

Instanța a mai reținut că,

în timpul controlului, reclamanta se afla în procedura de reorganizare

judiciară și nu în procedura de faliment, astfel încât datorează accesorii până

la data de 20 iulie 2006, când au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 85/2006.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta SC Z.T. SA, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta a

învederat că prima expertiză contabilă efectuată în cauză a fost în mod eronat

înlăturată, expertul întemeindu-și lucrarea pe dispozițiile legale privind

impozitele și taxele locale incidente pentru fiecare perioadă în parte.

Instanța de fond a refuzat

astfel să aibă în vedere împrejurarea, reținută de prima expertiză, că

mijloacele fixe analizate au beneficiat de scutire de la plata impozitului pe

clădiri încă din anul 2001, controalele fiscale din anii 2001 și 2002

nesemnalând nici o inadvertență între declarațiile depuse și baza de impunere

și nici lipsa sau necesitatea unui aviz al consiliului local, pentru stabilirea

înscrierii unor clădiri în categoria construcțiilor speciale. De altfel, o

asemenea aprobare era și inutilă, declarația pentru stabilirea impozitului pe

clădiri întocmindu-se pe propria răspundere.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, necesitatea

administrării noii expertize contabile a fost pusă în discuția părților în ședința

publică din 8 decembrie 2008, când atât reclamanta cât și pârâta s-au învoit

asupra numelor celor trei experți. În aceste împrejurări a fost efectuată cea

de-a doua lucrare de specialitate, asupra căreia părțile au formulat

obiecțiuni, respinse însă de instanță pe considerentul că reprezintă de fapt

opiniile lor asupra calificărilor făcute de expertiză.

Referitor la critica privind

înlăturarea primei expertize contabile, Curtea constată că instanța a procedat

corect, autorul lucrării neanalizând fiecare categorie de bunuri considerate

drept construcții speciale prin raportare la dispozițiile legale incidente

fiecărei perioade, respectiv Legea nr. 27/1994, modificată prin O.U.G. nr. 15/1999,

O.G. nr. 36/2002 și Legea nr. 571/2003 – C. fisc.

În legătură cu necesitatea

avizului acordat de consiliul local în vederea asimilării construcțiilor cu

cele de natură specială scutite de la plata impozitului pe clădiri, instanța a

reținut în mod corect caracterul obligatoriu în acest sens al prevederilor

anexei 2 pct. 15 din Legea nr. 27/1994, respectiv anexa 2 pct. 7 din O.G. nr. 36/2002

și pct. 24 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de

aplicare a C. fisc.

Cât privește împrejurarea că

la controalele fiscale efectuate în anii 2001 și 2002 nu a fost calculat

impozit pe clădiri pentru bunurile mijloace fixe analizate de cele două

expertize, concluziile acelor procese-verbale anterioare nu pot înlătura

dreptul organelor financiare de a efectua ulterior, pentru perioada iulie 2002

– iunie 2007 verificarea modului de constituire, evidențiere și virare a

obligațiilor de plată față de bugetul local precum și a accesoriilor generate

de aceste debite.

În raport de cele expuse mai

sus, sentința atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC Z.T. SA împotriva sentinței civile nr. 241 din 8 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 ianuarie 2010.